Întotdeauna m-am considerat o învingătoare. Nu contează când, unde, cum. Nu contează ce spune lumea, câte obstacole am întâlnit în viaţă sau câte şuturi în dos am primit pe nedrept. Sunt un om învingător pentru că am avut curajul şi ambiţia să nu mă las călcată-n picioare, apoi să-mi doresc mai mult de la viaţă. Dacă mă gândesc mai bine cred că aş merita nişte trofee personalizate, nu? Ceva de genul „Cea mai ambiţioasă fiinţă de pe Terra” sau „Cea mai ţăcănită…” ori ” Pentru cea mai cicălitoare”. Oricum ar fi, ideea de a avea un trofeu personalizat mi se pare un „omagiu” adus celui care îl primeşte şi bineînţeles recunoaşterea meritelor sale pe plan profesional. Dacă de mică visam la un astfel de trofeu pentru performanţele sportive, acum mi-aş dori să îl primesc într-o competiţie de blogging. Probabil într-un viitor apropiat aşa va fi. Cică visele devin realitate dacă îţi doreşti cu adevărat un lucru. Până ce visele vor deveni realitate o să-i dau Claudiei un pont. Claudia este organizatoarea unei competiţii de blogging din 2008, iar câştigătorul fiecărei ediţii primeşte un trofeu personalizat pentru merite deosebite şi mai ales adoraţia celor din jur. Toată lumea râvneşte la trofeul ăla. Şi eu la fel…de vreo 3 ani, adică de vreo 6 ediţii. Acum mă gândesc să-i propun o idee ce va mulţumi câţiva participanţi la competiţia ce va urma în toamnă. Să acorde următorilor 9 finalişti din competiţie câte un trofeu mai micuţ ce-i drept dar care va valora mai mult în sufletul şi ochii lor. Ca o mică paranteză, deschidem un laptopşi vom căuta pe google „trofee personalizate Iaşi” şi de acolo, ne descurcăm noi. Am auzit că domnii de la Iaşi pun suflet în ceea ce fac şi cum mi-s moldoveancă 100% din partea părinţilor, merg pe mâna lor. Garantat „oştenii mei” vor face treabă bună şi de calitate. Mă duc să aştept toamna şi trofeul, bineînţeles… să mă trageţi de mânecă dacă vedeţi pe undeva că am câştigat vreunul. Visătoare cum sunt de obicei, am talentul să adorm exact când ţi-e lumea mai dragă…
