Colop – Guritză, ajutor de primăriţă…

colop-1

Ascultaţi aici copii,
Jur că nu glumesc.
Şi nici nu vă spun prostii,
Ce vă povestesc.
Zi de zi mi se pune pata
Într-un birou, zeci de hârtii
Albe, galbene sau cenuşii
Chiar nu contează… îs iute ca săgeata.

Toată ziua ţaca-paca
Pe oriunde-mi zăreşti moaca.
Şi vă jur, n-am nici o vină
Sunt doar o mică ştampilă.
Veselă cu-un cap pătrat,
La propriu…dar şi la figurat.
Şi cu un zâmbet foarte mare,
Că doar am personalizare.

untitled

Mă numesc Colop – Guritză,
Ajutor de primăriţă.
Toată ziua pup hârtia,
Că aşa-mi cere ea… şi funcţia.
Dimineaţa la cafea,
De obicei eu sunt cu ea…
Şi ţuc vreo trei documente
Ţinând cont de argumente.

Câteodată sunt momente,
Când primesc şi complimente.
Dar sunt dură şi vă jur,
Că nu ţuc vreun loc obscur.
Sunt ciudată,
Devotată
Trag concluziile de îndată.
Colop – Guritză personalizată,
Cu stil precis şi avizată.

Şi ţaca-paca de trei ori,
Că doar suntem triumfători.
Şi iară ţaca,
Şi iară paca,
Ţuc iute un colţ şi treaba-i gata.

554542_550096401706872_758436002_n

Fără mine eşti un nimic,
Doar atât am să vă zic.
Vrei construcţii oficiale
Şi cantine sociale?
Primăriţa nu-i balaur,
N-are nici coarne de taur.
Te înţelege, te aprobă,
Şi-apoi chiar există o vorbă…

Fără ştampile viaţa e pustie,
Să funcţionezi fără aviz… parol că-i o prostie.
Mă crezi sau nu, tu fă aşa cum crezi
Dar fără ţucatul meu… nimic nu valorezi.
Sunt mică dar deşteaptă,
Şi-atunci când obosesc
Stăpâna mea mă „adapă”
Cu un pic de tuş şi… iute mă trezesc.

Şi iară ţaca,
Şi iară paca
Şi uite aşa se învârte fata.
Printre mormanul de hârtii,
Aprobând ca diplomata
Fără să facem prostii.

Poate par cam delicată,
Dar sunt foarte implicată.
Treaba-i grea în primărie,
Nu facem militărie.
Dar muncim pe brânci şi coate
Pentru a noastră societate.
Zi de zi, ceas după ceas
Cu un ceai şi ananas
Dau aviz, aprob proiecte
Ţinând cont de mici aspecte.

untitled11111

Şi în pauza de masă
Sau când doamna e nervoasă,
Mă cam uită pe birou,
De rămân şi eu tablou.
Şi-apoi când începem treaba
Se vede că nu stăm degeaba.
Şi cât ţine ziulica,
Pup hârtii de te ia frica.
Nu degeaba-s din neam mare,
Calitate europeană
Toate alese pe sprânceană.
10 ani experienţă,
Şi cu o mică diferenţă.
Gama-i diversificată,
Ecologic aprobată.

Şi iară ţaca,
Şi iară paca
Tot aşa ca căpiata.
Colop-Guritză mă numesc
Din primărie îţi „vorbesc”.
Cu ţaca-paca acţionez,
Susţin în scris, chiar şi semnez…

untitled2222

 Acest articol a fost scris pentru proba nr 5 în competiţia SuperBlog 2016! 

N-ai ştampilă , nu exişti!

Nu lucrez la birou şi nici nu cred că mi-aş dori vreodată să stau în spatele lui, după un morman de acte şi dosare pline de praf. M-aş simţi ca într-o arhivă veche, şi la cât de sensibilă sunt cred că alergiile ar fi ca la ele acasă. Cu toate astea, necesitatea unei ştampile este importantă pentru un act oficial. Chestia asta e valabilă la medici, avocaţi, psihologi şi mulţi alţii.
Eu stau să mă gândesc de ce bucătarii nu îşi fac şi ei ştampile? Pe lângă faptul că la un restaurant mai de Doamne-ajută îţi aduc nişte farfurii gigant şi în mijloc (de abia vezi cu lupa) tronează trufandaua pe care ai comandat-o, farfuria e mâzgălită cu câţiva stropi de sos. Cică aşa e frumos şi te face să mănânci tot. Păi nu mai bine îşi face nenea bucătarul o ştampilă frumoasă? Şi în loc să-mi mâzgălească farfuria, pe un colţ al ei să vezi frumuşel „Chef Vasilică vă urează poftă bună!” şi altfel priveşti munca omului. Şi să nu uit, ştampila va funcţiona cu sosul ăla cu care mâzgălea farfuria. Deci va fi comestibilă.
Eu nu sunt nici avocat, nici bucătar. Sunt blogger şi mai cochetez cu mărgelitul. Am nevoie de ştampilă? Poate că da, poate că nu. Dar pentru că îmi place să fiu de felul meu unică, mi-a venit o idee. Blogul meu face din când în când surprize fanilor: organizez concursuri cu premii. În momentul când trimit premiile, îmi place să scriu pentru fiecare câştigător câte un mesaj şi la sfârşit să semnez. Acum stau şi mă gândesc dacă nu ar fi mai frumos să-mi creez o ştampilă care să îi dea o notă personalizată mesajului meu. Ar fi mai practic şi mai uşor de utilizat un pix cu ştampilă, dar la cât de ameţită sunt cu siguranţă l-aş pierde, aşa că rămân la categoria celor obişnuite. Ştampila va avea linkul blogului, iar mai jos mi-am personalizat un pic numele Aguritza – A urmat de o guriţă sau buze după cum se vede în imagine.

De parte cealaltă , hobby-ul meu cu mărgelitul cere multă personalizare pentru fiecare client în parte. Aşa că m-am gândit să îmi „pun amprenta” şi pe etichetele bijuteriilor handmade. Nu vor mai fi simple, lipsite de individualitate, şi punând această ştampilă le voi da o notă de autenticitate. Îmi plac perlele aşa că le-am ales pentru ştampila mea împreună cu sigla de designer.

Cam aşa văd eu cele două ştampile, personalizate după gustul meu. Sper să vă placă şi vouă, pentru că eu sunt tare încântată de ideile mele. Iar dacă nu vă plac, în cel mai rău caz, mă las de blogging şi mă fac bucătar, poate cu ştampila comestibilă voi avea mai mult succes.

Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 9 , din cadrul competiţiei SuperBlog 2013 .