Curiozitate de muscă…

Gălăgie, zarvă mare
Parcă-i stol de ciocănitoare.
SuperBlog s-a terminat,
Şi câţiva s-au supărat.
ToateBlogurile au scris,
Despre una, despre alta.
Despre diferite teme,
Ecuaţii şi probleme.
Acum stăm şi ne certăm,
Note bune cui să-i dăm.
SexulSlab e la putere,
Şi priveşte oripilată
Zeci de texte cu mistere,
Şi ar vrea să-mpace lumea… câteodată.
Mnealui mai tacticos,
Ochelari şi barbă albă,
Exigent, politicos,
Stăpâneşte orice vrajbă.
Irealia e curajoasă,
Subţirică şi frumoasă,
Soarbe textele-n secunde
Şi atentă, ea răspunde.
Nu pot crede ce-mi văd ochii,
Eu îi las în voia sorţii,
Mulţi sunt buni, ce pot să fac
Lumea toată să o împac?
Robinţel zâmbeşte falnic,
Ştrengăreşte, nu obraznic.
Chicoteşte, se amuză
Parcă-i pui de buburuză.
Tu, Mujer ce tot vorbeşti?
RadioLynx te stăpâneşti?
Ce atâta tărăboi
Parcă suntem nişte oi.
Aguriţa-i urmăreşte,
Stă lipită de tavan.
Transformată-n musca ţeţe,
Ca să audă ce se vorbeşte
Zboară iute pe divan.
PRwave bea o cafea
Deh, că-i partener media.
Zelist contorizează
Câteodată te taxează.
Româniiştiuromâneşte
Jur că nu e doar poveste,
Vrei să-nveţi să scrii corect
Scoate pix şi un caiet.
Aguriţa stă şi-ascultă
Poate o afla ceva.
Un secret, vreo taină ascunsă
Poate spune cineva.
Şi a stat, a aşteptat
Să afle secret de stat,
Juriul nici că se grăbeşte
Pasu-i greu, mai mult băbeşte.
Fată, ce vrei tu să ştii
Ai în cap numai prostii.
Mergi pe drumul tău copilă,
Sănătoasă şi umilă.
Fiind clar descoperită
Aguriţa prinde frică.
Şi cu teamă în glăscior
Spune oful tuturor.
Mă scuzaţi de impertinenţă
Vă asigur, n-am demenţă.
Vreau răspuns la o-ntrebare
Şi-apoi plec în lumea mare.
Ce e blogger partener?
Jur că nu înţeleg, mon’cher.
Doar atât vreau să-nţeleg
Despre acest stimat coleg.
Şi acum aştept cuminte
Să îmi explicaţi în cuvinte,
Poate un desen, ceva
Vă pup dulce…hai pa pa.

Acest articol a fost creat special pentru ultima probă din competiţia SpringSuperBlog 2014!

Schimbare cu „Farmec”…

Sunt o româncă cu farmec, pistruiată din născare, cu bune şi cu rele, dar ca orice femeie din lumea asta, vreau să arăt bine, indiferent de vârsta pe care o am. Noi femeile, devenim obsedate de aspectul nostru fizic, de faptul că vrem mai mult de la noi în ciuda tuturor obstacolelor. V-am tot obişnuit cu smiorcăielile mele legate de problemele podoabei capilare, mai ales că în ultima perioadă, am tot scris despre acest lucru, în speranţa că cineva acolo sus mă iubeşte şi îşi face milă de mine.
Când vine vorba de schimbări radicale, nu stau pe gânduri şi chiar dacă voi aştepta o perioadă să văd roadele experimentului, niciodată nu mi-a părut rău. Muncesc într-un stres permanent, locul meu de muncă (un centru de sănătate mintală) nu este tocmai unul unde cresc floricele pe câmpii şi de cele mai multe ori, energia negativă acumulată îşi pune amprenta pe sufletul meu. Să nu mai zic de podoaba capilară şi a existat o bună perioadă de timp când orice i-aş fi făcut (măşti, balsam etc) nu arăta deloc sănătos. Părul meu nu ţine cont de modă sau de alte reguli, este foarte încăpăţânat (la fel ca stăpâna lui) fragil, se rupe repede, se înspică la vârfuri de zici că-i mătură. Am tot încercat să îl las lung, am dat cu uleiuri, nimic nu a mers.
Nu trebuie să fii doctor, să realizezi că părul tău are nevoie de îngrijire şi de multă atenţie, mai ales acum în perioada primăverii, când este timpul perfect pentru a ieşi din carapace. Pentru că nu sunt o persoană cu măsurile standard 90-60-90, măcar părul meu să arate bine, domnule. Podoaba capilară este o parte din viaţa fiecăruia, are nevoie de îngrijire, de dragoste, pentru a te bucura de farmecul ce
ţi-l oferă în fiecare zi.
Acum ceva timp, trebuia să mă prezint la un casting pentru o emisiune tv. Am intrat în panică.De ce? Castingul a fost simplu, l-am luat cu brio, dar pentru ca apariţia mea într-o emisiune televizată să fie spectaculoasă, trebuia să rezolv o problemă. Am trecut prin fazele în care pentru mine nu a contat cum arată părul, dacă este sănătos… l-am ignorat total. Şi drept pedeapsă, s-a răzbunat cum ştie el mai bine. Ce am făcut pentru a remedia problema? Primul pas către succes, a fost să-l tund. Nu mult, doar cât a fost necesar. Am scăpat de firele înspicate şi pentru ca totul să meargă strună, am început cu paşi mărunţi, un ritual de îngrijire care mă va ajuta să am un păr sănătos şi strălucitor.
Pentru început, am folosit produse din gama Gerovital Plant Tratament şi anume: Tratament Pro Color (pentru că mă vopsesc destul de des) şi un kit de tratament pentru regenerarea părului tot din aceeaşi gamă.De tratamentul Pro Color (şampon, mască de păr şi ser) m-am îndrăgostit din prima clipă. M-a ajutat să-mi întreţin culoarea părului fără nici o problemă, păstrează părul hidratat şi plin de vitalitate. 
Părul nostru are nevoie de o îngrijire specială în fiecare zi şi indiferent că vorbim despre părul drept, ondulat sau creţ, este necesar să utilizezi produse speciale de îngrijire adecvat tipului de păr pe care îl ai.. Foarte multe persoane au probleme cu părul, se confruntă cu lipsa de strălucire, uscarea părului, iar cea mai întâlnită problema fiind căderea parului în exces. Pentru regenerarea părului şi însănătoşirea lui, am început (în acelaşi timp cu celelalte produse) să folosesc kitul de tratament.
Acest kit este compus din douăzeci de fiole.La fiecare tratament foloseşti doar două fiole (deci îţi ajunge să foloseşti kitul de zece ori dacă ai un păr mediu) care se combină, rezultând o compoziţie cremoasă pe care am aplicat-o pe toată suprafaţa părului umed, proaspăt spălat şi am lăsat ca proprietăţile lui să-şi facă efectul circa 15 minute.
Extractele vegetale din aceste fiole, stimulează creşterea sănătoasă a firului de păr şi previne căderea lui, hidrolizatul quaternizat de keratina din compoziţie, reface structura firului de păr, oferind rezistenţă şi protecţie la ruperea lui, iar vitaminele A, E şi B5 au un rol important în repararea părului degradat. Toate aceste beneficii, au readus părului meu, strălucirea şi farmecul de care se bucura odată.Pe lângă aceste produse minunate care au contribuit cu succes la sănătatea părului meu, trebuie să menţionez că am respectat şi alte reguli. Am renunţat definitiv la placa şi ondulatorul de păr, nu am mai folosit nici uscătorul, ci l-am lăsat liber să se usuce natural.Arată bine, ce ziceţi?
Cu Farmec, am reuşit să fac o schimbare în viaţa mea. Mi-a redat frumuseţe şi strălucire-n păr, o stare de bine (pentru sufletul meu) şi acum sunt pregătită pentru emisiune tv, nu?Iar voi,dragele mele cititoare, păstraţi-vă părul sănătos şi frumos! Doar aşa, cu „farmec” în păr, zâmbetul vostru vă va lumina fiecare clipă a vieţii.
Acest articol a fost scris pentru proba numărul 15 în competiţia SpringSuperBlog!

AntiOx breakfast şi o mămică veselă

Am aşteptat un răspuns pozitiv o grămadă de timp.Ştiam că este deosebit de ocupată, mai ales cu venirea pe lume a primului ei bebeluş şi nu puteam forţa nota.Am aşteptat cuminţică în speranţa că,cândva, nu contează când,îmi v-a răspunde la email.Am vrut să le fac o surpriză cititorilor mei şi pentru că cineva acolo sus mă iubeşte,dorinţa mea a prins contur.O femeie veselă,sociabilă şi chiar dacă anii au trecut, eu încă o privesc ca pe-o copilă.Într-o scurtă discuţie telefonică,m-a invitat la Bucureşti.
„-Draga mea,te aştept la NH Hotel Bucharest, pe la 8 dimineaţa.Sper să fie ok şi pentru tine şi ca să îţi fie mai uşor te poţi caza acolo,cu o seară înainte.Serviciile sunt ireproşabile şi garantez că nu ai să regreţi…”
Faptul că mi-a recomandat această locaţie, m-a scutit de veşnica problemă(a celor din provincie ca mine) de a-mi găsi o cazare în Bucureşti, pe gustul meu şi de ce să nu recunosc, îmi doream demult să cunosc condiţiile de cazare oferite de NH Hotel.Curioasă,am intrat pe  www.nh-hotels.com în speranţa că îmi voi îmbunătăţi cunoştinţele legate de facilităţile oferite şi de calitatea serviciilor.Cu un bagaj voluminos de informaţii, m-am îndreptat către Bucureşti, cu emoţie-n suflet şi de abia aşteptam întâlnirea cu…Dana Rogoz.
După un drum lung de 3 ore, am ajuns în final la hotel.Am fost întâmpinată de zâmbete adevărate şi cât timp s-a scris formularul de cazare,domnişoara de la recepţie mi-a împărtăşit informaţii preţioase legate de preocupările lor de a proteja mediul.De asemenea, mi-a oferit informaţii despre gama de cosmetice “Agua de la Tierra”, cu ambalaje oxo-biodegradabile, fiind oferită gratuit, oaspetilor din fiecare hotel NH din orice locaţie.O noapte petrecută acolo, m-a încărcat de energie şi m-a făcut să mă gândesc că într-adevăr, se poate trăi într-o lume mai bună.Sentimentul de calmitate, mi-a fost zdruncinat dimineaţă, când telefonul şi-a făcut simţită prezenţa.

-Bună dimineaţa,draga mea.Am ajuns mai devreme,poţi să cobori?Buimăcită,cu emoţie în glas, am răspuns afirmativ.În câteva minute,mi-am făcut apariţia.Dana m-a întâmpinat bucuroasă, de parcă eram două prietene vechi, de când lumea şi pământul.

_Draga mea, sunt lihnită.Cât timp îţi răspund la întrebări, sper că este ok să gustăm câte ceva.Am multe de făcut astăzi şi un breakfast AntiOx te încarcă de energie pentru întreaga zi.Exact de ce am nevoie şi nu cred că poţi rezista acestei propuneri irezistibile,nu?Un mod perfect de a începe o zi frumoasă ca aceasta.

_AntiOx?Sunt curioasă, cât de bun poate fi?

Mai o glumiţă,un zâmbet larg şi multă veselie ne înconjura, în timp ce savuram o masă bogată în antioxidanţi.Cu această ocazie, am aflat că acest concept inovator a fost realizat de Enrique Martinez,iar meniul cuprinde salate proaspete, produse lactate si din soia,  mixuri de sucuri organice antioxidante,sucuri 100% naturale sau iaurt amestecat cu o largă varietate de fructe,muesli sau fructe goji.Ne-am potolit foamea savurând din toate bunătăţile, iar Dana mi-a răspuns la câteva întrebări.
-Ai devenit de curând mămică,cum te simţi în pielea noului „rol”?Râde ştrengăreşte, iar ochii i-se luminează la auzul întrebării mele.
-E minunat,mă simt împlinită şi cred că orice femeie care trece prin această experienţă, simte aceleaşi emoţii, de fiecare dată când devine mămică.
-Multe femei, se întreabă cum ai reuşit să îţi recapeţi silueta într-un timp atât de scurt.Ai un secret?
-Nu,draga mea.Din punctul acesta de vedere,mă consider o norocoasă.Nu am avut niciodată probleme cu greutatea.Nu am ţinut diete, iar pe perioada sarcinii am încercat să manânc cât mai variat şi sănatos posibil.
-Ştim cu toţii cu ce te ocupi, cititorii mei sunt dornici să ştie ce hobby-uri ai.
-Sunt foarte multe,trebuie să recunosc.Dansul,plimbatul cu rolele sau înotul.Printre marile mele pasiuni, se numără şi pictura.Mi-a plăcut din copilărie şi cred că o moştenesc un pic, pe străbunica mea care a fost pictoriţă.Din acest motiv, am ţinut neapărat să fac nişte cursuri şi să înţeleg mai aprofundat această artă.Mă relaxează şi cred că este antidotul perfect pentru stress.
-Ai un citat favorit?Sau unul care te motivează în viaţă?
-Da,îmi place un citat de Mark Twain, „Stai departe de oamenii care îţi micșorează ambiţia. Oamenii mici întotdeauna fac asta. Cei cu adevărat mari, te fac să simţi că şi tu poţi deveni mare” .are mult adevăr în el şi se potriveşte perfect în lumea în care trăim.
-Ai fost implicată în multe proiecte de succes,unul din ele este şi emisiunea „De suflet”.Ştim cu toţii că ai luat o mică pauză, cât timp crezi că vei rămâne departe de platoul de filmare?
-Nu m-am gândit la o perioadă anume.Ştiu că telespectatorii de abia aşteaptă revenirea mea, dar m-am gândit să petrec acest interval de timp cu cei care au nevoie de mine cel mai mult:soţul şi fiul meu.Nu voi dispărea din mediul social, să nu vă speriaţi.Voi fi activă, atât timp cât îmi voi permite şi voi continua să postez mai des şi pe blogul meu.
-Mi-a făcut plăcere să te cunosc,Dana.Îţi mulţumesc pentru timpul acordat şi mai ales pentru invitaţia de a savura acest delicios breakfast AntiOx.Chiar este fenomenal şi mă bucur că l-am savurat într-o companie atât de plăcută.În încheiere, te-aş ruga să transmiţi cititorilor un mesaj.
-Şi eu mă bucur că te-am cunoscut,Aguritza.Îţi doresc mult succes pe partea de blogging, iar cititorilor tăi le doresc toată fericirea din lume şi să preţuiască fiecare clipă petrecută alături de cei dragi.Este cel mai important lucru şi încă ceva…zâmbiţi mereu.
Acest articol este rodul imaginaţiei mele şi a fost creat pentru proba numărul 14 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2014.
Sursa foto:www.nh-hotels.com şi http://danarogoz.one.ro/

Salvată de…tabletă!

 Iubesc tehnologia şi credeţi-mă că nu glumesc. Sunt bloggeriţă şi deseori, îmi vin idei pentru noi articole unde nici nu mă aştept. În drum spre locul de muncă, în parc sau în vacanţă, mă apucă hărnicia şi dorinţa de a scrie. Ideile vin, se înmulţesc şi deseori, încerc să-mi menţin gândurile până ajung în faţa unui calculator. Degeaba încerc, când ajung acasă, deschid calculatorul şi petrec zeci de minute gândindu-mă:”Cum era începutul?”.
– Aşa îţi trebuie, Aguriţo! Păi cu atâtea gadget-uri pe lumea asta, te plângi? Bagă-ţi minţile în cap şi cumpără-ţi o tabletă. Nici nu ştii tu cât de utilă este şi te salvează în momentele când ai nevoie.

– Vorbeşti serios?

– Look into my eyes… ţi-se pare că am chef de glume? E atât de utilă, încât te asigur că nu ai ce să regreţi. O poţi lua oriunde, pe plajă, în drum spre locul de muncă (anti-plictiseală) sau când te obligă soţul tău să mergi cu el la pescuit. Hai nu mai face mutrele astea, am văzut anul trecut ce bosumflată ai stat pe baltă.
– Păi cum să nu stau bosumflată, el cu peştele şi eu cu privitul?
– Ai şi tu dreptate, draga mea. Auzi, pentru că îmi eşti prietenă, îţi spun un secret. Cunosc un magazin online, unde poţi găsi o tabletă pentru nevoile tale.Au tot felul de promoţii şi oferte pentru toate buzunarele. În magazinul Azerty.ro este imposibil să nu găseşti ceea ce îţi place şi crede-mă, până şi nea’Corcodel şi-a cumpărat una. Le pune muzică oilor de la stână, cică dau lapte mai bun. Tu nu ai văzut ce activ e omu’ pe facebook? Toată ziulica stă cu tableta aia, mai mult decât stă cu nevastă-sa.
– Şi zici că-i bună?
– Păi eu ce tot zic aici, fată dragă? Faci poze, asculţi muzică, mai citeşti o carte şi tu când te plictiseşti.
În plus, această tabletă te ajută să vorbeşti cu părinţii tăi. Dacă tot sunt plecaţi în ţări străine, îi poţi contacta cu uşurinţă doar cu o simplă atingere.Ai foarte multe avantaje: utilizezi tableta fără mouse sau tastatură, relaxată în pat sau afară în gradina cu flori, în cazul în care călătoreşti bateria unei tablete bune ţine până la 8-10 ore şi fie vorba între noi, la dimensiunile care le are, o poţi purta în poşetă. Merită să o încerci, draga mea. Deci, te-ai hotărât?
După un timp…
– Nevastă, veşti bune! M-a sunat Gogu acum 5 minute şi de 1 mai, plecăm la peşte. Pregăteşte de-ale gurii, o să stăm o săptămână şi… unde fugi femeie?
– Nino, cum ziceai că se numeşte magazinul ăla? Zbier eu în telefon.
Azerty, fată! Ce urli aşa? Auzi, stai aşa nu închide. Să mori, nu alta. Nea’Corcodel s-a filmat cu tableta lui acum două zile. Pezevenghiul, s-a filmat în vârful muntelui şi a dat sfoară-n ţară că-şi caută mireasă… Fată, vorbesc sigură? Alo? Of, Aguriţo!…
De 1 mai,eu şi tableta,pe baltă…
Sunt o persoană cu bune şi rele,
Cu ghinion şi mii de probleme.
Am vise mari,hobby-uri zeci
Plăceri ascunse,secrete pe veci.
Iubesc tehnologia, de fapt o ador
De n-am o tabletă, simt c-am să mor.
Îmi place că-i mică, o poţi lua oriunde
La mare sau munte,mereu mă surprinde.
Că sunt acasă sau la peşte-n stufăriş,
Scot iute tableta şi m-apuc de scris.
De sunt în vacanţă sub o umbreluţă,
Vorbesc uşor, cu a mea măicuţă.
Acest articol a fost creat special pentru proba nr 13 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog.
Foto:Tableta ASUS Transformer Pad Infinity(azerty.ro)

Spune „Da” celulelor stem!

Cât de importantă este sănătatea pentru tine şi familia ta? Deseori, vizitele la medic,care în mod normal sunt obligatorii măcar de două ori pe an, sunt rare şi de cele mai multe ori ajungem forţaţi de familie sau de prieteni.Sănătatea familiei depinde doar de tine, iar atunci când ne întemeiem o familie,ne dorim din tot sufletul să fie sănătoşi.Naşterea unui copil, aduce bucurie în sânul familiei, dar totodată sunt temători pentru sănătatea copilului pe viitor.Se spune că niciodată să nu te gândeşti la ce este rău, dar decât să ajungi în situaţia în care nu ai nici cea mai mică putere să îţi salvezi copilul, mai bine te gândeşti la binele lui,la binele familiei tale.Dacă v-am băgat în ceaţă, aflaţi că vorbesc despre celulele stem. Aţi auzit de ele, nu?În momentul de faţă, celulele stem sunt folosite cu succes în transplanturi,precum şi în tratarea unor boli cum ar fi leucemiile, limfoamele sau hemopatiile maligne. Studiile şi cercetările asupra acestor celule, a început prin anii 1960, într-o universitate din Toronto şi de atunci, recoltarea lor a salvat multe vieţi.
În România,cei care au avut curajul să aducă această procedură medicală, sunt cei de la Cord Blood Center.Dorind să ofere a doua şansă la viaţă,au efectuat prima recoltare de celule stem în sistem privat, în judeţul Cluj-Napoca.În iulie 2008, au inaugurat tot în acelaşi judeţ, prima bancă de celule stem din România şi un laborator de procesare a sângelui placentar.
Experienţa vastă, profesionalismul şi performanţele acestui grup medical,sunt mărturie vie pe http://www.cordcenter.ro/misiunea-viziunea-si-valorile-companiei.html,iar misiunea lor le oferă părinţilor, posibilitatea de a asigura sănătatea copilului.Am citit emoţionată categoria poveştilor care au avut un final fericit.

M-a emoţionat micuţa Alba, o fetiţă minunată care la vârsta de patru anişori a fost  prima pacientă din Spania care s-a vindecat de cancer la creier, după administrarea cu succes a transplantului cu propriile celulele stem. Povestea ei emoţionantă, o găseşti în întregime pe http://www.cordcenter.ro/povesti-de-succes.html , alături de alţi copii fericiţi, care au avut dreptul la a doua şansă.

Sunt încă multe persoane care sunt destul de reticente în ceea ce priveşte procedura medicală şi pentru că lucrez în domeniul sanitar, am avut ocazia să stau de vorbă cu mămici tinere, dornice să afle cât mai multe despre importanţa şi rolul acestor celule stem.Georgiana în vârsta de 37 de ani,se va bucura de bucuria de a fi pentru prima dată mămică peste 4 luni.Este conştientă de viitorul copilului ei şi îşi doreşte să afle cât mai multe despre acest subiect.Acum 5 ani de zile, am avut norocul să lucrez într-o maternitate privată, unde am putut afla care sunt avantajele recoltării celulelor stem.
Am încercat să o liniştesc şi să îi explic că această procedură este total nedureroasă, iar pentru un medic experimentat, durata acestei operaţiuni este de doar 30 de secunde.Acestă procedură constă în puncţionarea venei spirale ombilicale de unde se recoltează sângele rămas la nivelul cordonului ombilical şi al placentei. Am asigurat-o, că întreaga procedură se desfăşoară în condiţii aseptice şi conform indicaţiilor din protocoalele seturilor de colectare.Curioasă cum o ştiu, m-a întrebat ce boli se pot trata cu aceste celule stem. 

” -Draga mea,studiile încă sunt în desfăşurare, dar aceste celule stem, au posibilitatea de a vindeca peste 70 de boli cum ar fi :boli congenitale ale sistemului imunitar,leucemii, tipuri de cancer şi lista poate continua la nesfârşit.”

Încă te mai întrebi de ce să faci această recoltare?Pentru că indiferent de natura naşterii, cezariană sau pe cale naturală,procedura medicală este extrem de simplă, fără dureri.
Pentru că este un aliat în lupta cu boala, pentru că timpul este preţios în cazurile în care sănătatea copilului tău este ameninţată,iar accesul la această grefă este făcută mult mai rapid decât în cazul în care ea nu există şi timpul alocat căutării ei în vederea compatibilităţii, ar dura la nesfârşit şi poate ar fi prea târziu.Pentru că siguranţa şi sănătatea ta şi a copilului tău sunt importante şi să nu uităm că aceste celule stem pot fi utilizate atât de copil la a cărui naştere s-a produs recoltarea lor, dar şi de către alte rude de gradul întâi (fraţi).
Chiar dacă celulele stem nu sunt folosite de familie, acestea pot fi utilizate de către alţi oameni compatibili, fiind donate la un moment dat, de către familiile care deţin o astfel de recoltare de celule stem. Cum văd eu această procedură pe viitor?Poate că nu suntem conştienţi de puterea pe care o are această procedură medicală.Vreau să cred că multe familii vor avea dreptul la a doua şansă în viaţă, vreau să cred că cercetările vor continua şi poate pe viitor vom descoperi leacul tuturor bolilor incurabile.Îmi doresc acest lucru, pentru copii noştri!

Protecţia copiilor noştri este mereu pe primul loc, alege să spui un „DA” hotărât recoltării de celule stem!
Acest articol a fost creat pentru proba numărul 12 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog!

surse info şi foto:http://www.cordcenter.ro/

Tu îi citeşti copilului tău, poveşti?

Cititul funcţionează ca un remediu pentru trup şi suflet.Lectura unei cărţi de poveşti estompează cu succes gândurile negative, îţi diversifică vocabularul şi nu în ultimul rând îţi activează imaginaţia.
Faptul că mulţi copii din ultima generaţie nu au descoperit plăcerea cititului, este numai vina noastră, a părinţilor.Copiii nu sunt impresionaţi nici de sutele de rugăminţi, nici de avertizări sau de pedepse.
Editura ALL îmi propune să scriu acest articol, cu tema în care să conving copiii şi părinţii că nu este desuet să citeşti poveşti. Cam greu,nu?
Înainte să-mi exprim ideea, vreau să vă spun că Editura ALL s-a înfiinţat în anul 1991 şi timp de peste 20 de ani, a continuat să ofere tuturor cititorilor, o gamă variată de cărţi de literatură universală sau română, biografii,carte şcolară (manuale, auxiliare, dicţionare, atlase),cărţi pentru copii, cărţi de aventură şi multe altele.În ziua de azi, grupul editorial ALL este alcătuit din Editura ALL, Editura ALL EDUCAŢIONAL, Editura ALLFA, Editura HELEN EXLEY – CĂRŢI ÎN DAR, Editura Sian Books şi Editura Galaxia Copiilor.Editura este fondatoarea Târgului Internaţional de Carte Gaudeamus, alături de scriitorul Mircea Nedelciu, unde în toamna fiecărui an, devine centrul pieţei editoriale.Anual, târgul îşi deschide porţile vizitatorilor români dar şi pentru cei din străinătate, oferind un cadru perfect pentru iubitorii de carte.S-au implicat cu succes în multe campanii care implică lectura unei cărţi dar şi voluntariatul.Una din campanii în care s-a dorit apropierea de cititori, a fost şi vALLuntar ( a se citi voluntar) desfăşurată anul trecut în perioada 24 ianuarie -16 martie 2013.Ideea acestei campanii are la bază recenziile făcute de bloggeri cărţilor citite de ei în acea perioadă.În urma recenziilor făcute, la fiecare 15 comentarii(pe articol) se planta un copăcel.Campania vALLuntar a avut un mare succes, iar la finalul acesteia s-au strâns 522 de recenzii şi peste 10000 de comentarii care au dus la plantarea a peste 600 de copaci în judeţele :Argeş , Bacău, Brăila, Braşov, Bistriţa Năsăud, Bucureşti – ILFOV, Călăraşi, Constanţa, Cluj, Galaţi, Giurgiu, Harghita, Maramureş, Prahova, Sibiu, Timiş, Vrancea, Iaşi.O campanie demnă de lăudat pentru iniţiatori şi mi-aş dori ca această experienţă să se repete anual.
Revenind la problema noastră, mă întreb cum am putea motiva copiii să citească poveşti.Cum aş putea convinge un părinte că este necesar în educaţia fiecărui copil să i se citească poveşti?Poveştile citite din cărţile pentru copii le oferă acestora posibilitatea de a se indentifica cu personajele prezentate şi îşi doresc de nenumărate ori să devină unul din ele.Aşa se întâmplă şi cu Bianca, nepoţica mea de 3 anişori.Am întrebat-o ce vrea să devină când va fi mare, iar ea, cu o inocenţă în ochişori, mi-a răspuns: O prinţesă!
Am zâmbit şi brusc răspunsul ei m-a aruncat in timp.Dorinţa ei inocentă mi-a adus aminte de copilăria mea şi de faptul că actualmente, există Manualul Prinţeselor.O carte interesantă pentru orice prinţesă în devenire, iar eu şi Bianca vom învăţa care sunt regulile de aur pentru a fi o prinţesă adevărată, după acest manual frumos ilustrat.
Sunt atât de multe cărţi pentru copii, create special pentru ei, care le stimulează imaginaţia şi mai ales,dobândesc cunoştinţe şi informaţii noi care-i vor ajuta să se dezvolte pozitiv.Datoria noastră ca părinţi este să ştim exact ce cărţi să alegem (potrivit vârstei) pentru copiii noştri, dar să le insuflăm dragostea faţă de basme şi poveşti într-un mod inedit.Ţinând cont că interesul pentru lectură se face de la o vârstă fragedă(aşa ar fi normal),mi-ar plăcea să existe o campanie pentru copii de grădiniţă, unde fiecare copil însoţit de părintele lui, să participe la câteva mini-cursuri unde, părinţii le vor citi din cărţile pentru copii.Un bun exemplu ar fi „Dinozaurii„,”Vikingii” sau o altă carte deosebit de educativă, scrisă în versuri de Corina Chiran, numită „Ghici ce trebuie să zici-Politeţea pentru Pici„.Cartea vine în sprijinul părinţilor, făcându-le mai uşoară sarcina de a-i învăţa pe cei mici formule de salut, de adresare sau mici formule de politeţe. 
Campania s-ar numi „Ajută-l să crească armonios, citindu-i poveşti” şi mi-aş dori ca acest lucru să fie posibil în grădiniţele noastre.Pentru cei mai mari, m-am gândit la o campanie numită sugestiv „Descoperă finalul poveştii”, unde părinţii sunt provocaţi să interpreteze personajele unei poveşti pentru copii, dar numai pe jumătate.
În următoarea parte, copiii sunt invitaţi(fiecare cu cartea în mână) să descopere finalul poveştii.Cel care va citi cel mai frumos, va fi recompensat cu o diplomă de onoare pentru cel mai bun narator, iar părinţii, pentru efortul şi implicarea lor în proiect, vor primi insigne cu mesajul „Susţin basmele şi poveştile din copilăria fiului meu( fiicei mele, după caz)” şi câte o carte nouă cu poveşti, unde vor descoperi alături de copiii lor noi aventuri.
Ar fi minunat, nu?Mi-ar creşte inima să văd că unul din proiectele mele ar prinde viaţă.În loc să lăsaţi copiii la televizor sau la calculator ore în şir,dragi părinţi, citiţi-le poveşti. Vei avea numai de câştigat,copilul tău se va dezvolta armonios, iar tu vei câştiga un timp preţios petrecut alături de el.
Acest articol a fost creat pentru proba numărul 11 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog!
surse foto: www.all.ro

Elevii sunt pregătiţi pentru viaţă?

 Astăzi, vom vorbi despre un subiect destul de important pentru cei mai mulţi dintre noi.Această temă,
este o probă din cadrul competiţiei SpringSuperBlog,sponsorizată de Reeija, un magazin online care oferă genti piele, cadouri femei,accesorii dama, genți damă pentru doamne sau domnişoare cochete.
Este demn de admirat că în timp ce ne pregătesc minunăţiile cu care ne mândrim prin oraş, ei se implică foarte mult şi în activităţi de susţinere a comunităţii, prin donarea a 2% din vânzări către fundaţia Agapedia, ajutând la strângerea de rechizite şi cărţi pentru copii care au nevoie de ele.
Sunt mulţi copii care au nevoie de acest ajutor şi de multe ori în loc să-i ajutăm,trecem cu vederea acest aspect şi ne vedem de problemele noastre.Fiecare dintre noi, avem copii sau ne dorim să îi avem.Nu este suficient să dăruieşti viaţă unui copil, iar tu ca părinte ai datoria să îl pregăteşti pentru tot ce va urma în viitor.Din dorinţa excesivă de aţi ocroti copilul, câteodată consideri că este necesar să îi ascunzi problemele vieţii sau de familie, lăsând impresia că trăim într-o lume perfectă unde nimic nu este rău.Şi atunci, cum îl pregăteşti pentru viaţă?
Şcoala românească din ultima generaţie este cum o ştim.Scoate elevi „eminenţi” pe bandă şi uită să promoveze cu adevărat care este rolul ei în viaţa unui elev.Actualele practici pedagogice sunt mai mult îndreptate către marginalizarea unora dintre elevi şi subordonarea lor. 
Cât de des sunt întrebaţi elevii despre opiniile lor personale legate de anumite subiecte?Niciodată!
Cât de des le este stimulată creativitatea?Foarte rar!
Cum îi pregăteşti pentru viaţă?În primul rând, încurajează-l să ia decizii şi să nu se teamă de greşeli.
Ajută-l să accepte şi să înţeleagă că eşecul face parte din succes şi mai ales dezvoltă-i încrederea şi respectul pentru sine şi ceilalţi.
Eu îmi aduc aminte cu drag, de perioada în care „răposatul” ne trimitea la cules de porumb sau cartofi.Cu toţii eram o echipă,ne mândream cu munca depusă şi eram răsplătiţi pentru asta.Vedeam şi apreciam cu alţi ochi munca tuturor celor implicaţi.Cred că ar fi minunat dacă în şcolile de astăzi ar exista programe de acest gen.Şi nu neapărat să fie exact ca pe vremea ceauşistă.Se pot face programe cu activităţi în sere sau la ferme mai mici, unde fiecare elev implicat să-şi dezvolte spiritul de conducător al acesteia.
Sau poate că nişte ore de voluntariat(săptămânale) în instituţiile de stat (spitale,fabrici) le-ar fi de folos elevilor.Orele petrecute acolo le-ar dezvolta identitatea sau să-şi construiască o imagine asupra viitorului în cariera care o va alege.Valorile şi credinţele nu sunt moştenite pe cale genetică, ci le asimilezi în funcţie de comunitatea în care trăieşti şi mai ales , în funcţie de implicarea ei în dezvoltarea unui copil.Până când lucrurile se vor schimba spre binele elevilor, rămân totuşi la părerea mea.Şcoala are un rol limitat în dezvoltarea unui elev, dar împreună cu restul comunităţii şi familia, putem avea şi crea oameni de valoare.

Acest articol a fost creat pentru proba nr 10 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog.

Teatrul…o dilemă

 Emoţii de tot felul: tristeţe, bucurie, ură, invidie, răzbunare sau intrigi ce te ţin cu sufletul la gură. Îi priveam curioasă şi mă întrebam cum de ţin minte atâtea replici. Când eram mică, ascultam teatru radiofonic şi îmi imaginam scena, decorul, chiar şi îmbrăcămintea actorilor. Îmi imaginam că sunt acolo, făcând parte din piesa regizată şi ca orice copil, visam să devin actriţă. În zilele de primăvară,”tovarăşa învăţătoare” obişnuia să ne invite la câte o piesă de teatru.Pe moment, ni-se părea o pierdere de timp, dar în momentul când piesa începea eram numai ochi şi urechi. Vorbim de teatru şi mă întreb care este valoarea lui în ziua de astăzi? Pentru un simplu trecător în această viaţă plină de obstacole este un lux pe care rareori şi-l poate permite.Teatrul este o artă, un mod de educare a generaţiilor ce vin, o sursă de relaxare sau de comunicare între un actor şi un spectator. Puţini dintre noi mai păşesc într-o sală de teatru.De ce?
Lipsa banilor sau lipsa timpului? Oricare ar fi motivul, este păcat. Viaţa fiecăruia dintre noi, este o piesă de teatru.Cu o regizare neînţeleasă de unii, cu zeci de actori, grăbiţi, fiecare cu rolul lui în viaţă. Iubesc teatrul şi tot ce ţine de el. Ador poveştile de pe scenă, unde de fiecare dată mă regăsesc într-un personaj şi trăiesc aceleaşi emoţii, chiar dacă sunt un simplu spectator. În teatru vezi valoarea actorului, vezi sacrificiul pe care el îl face pentru a reda cu perfecţiune fiecare gest, emoţie.
Cum să nu-i iubesc? Sunt la fel ca noi, au probleme, rate la bancă, poate chiar sunt bolnavi şi niciodată nu dau înapoi când vine vorba de respectarea replicilor care le-au învăţat. Dacă ar fi să aleg între un film sau o piesă de teatru, aş alege-o pe ultima.De ce? Pentru că e mai palpitant. Pentru că totul este live, fascinant de tuburător şi mereu un spectacol bun, mă pune pe gânduri. Deseori se întâmplă să memorezi replici care, după un timp, se potrivesc perfect unei situaţii reale din viaţa ta. Ador să-mi aduc aminte de actori cunoscuţi, care s-au făcut remarcaţi de-alungul timpului. Îi respect pentru ceea ce fac, pentru ceea ce sunt şi pentru simplu fapt că nu renunţă la ce fac ei mai bine, chiar dacă li-se ivesc obstacole în cariera lor. Cum să nu-i iubeşti? De ce să renunţăm la ei? Sunt ca aerul şi hrană pentru sufletele noastre.

În timpuri trecute, teatrul se bucura de săli pline până la refuz, dar astăzi tind să cred că generaţia tânără habar nu are ce înseamnă o piesă de teatru. În plină accensiune a fost şi Teatrul Evreiesc din România. Inaugurat pe 19 august 1876 în judeţul Iaşi, când scriitorul Avram Goldfaden a avut un curaj teribil să pună bazele celui dintâi teatru evreiesc din lume. După o serie de reprezentaţii cu succes, Goldfaden şi trupa lui s-au mutat în Bucureşti. Succesul la stimulat pe Glodfaden să creeze lucrări dramatice, legate de tradiţiile culturale evreieşti. Din acel moment, teatrul evreiesc s-a făcut cunoscut în cultura românească şi la aproape 130 de ani de istorie, Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti reprezintă o parte din istoria evreilor, fiind singurul teatru în care găsim piese şi spectacole de revistă scrise în limba idiş. Pentru necunoscători, limba idiş a fost vreme de secole limba maternă a evreilor aşkenazi din Europa dar şi pentru cei din ţara noastră.
În ciuda tuturor obstacolelor, teatrul a continuat să funcţioneze pentru publicul iubitor de cultură, indiferent de originea sau naţionalitatea lui şi a de-alungul existenţei sale, am putut remarca şi admira artişti de valoare ca de exemplu: Mano Rippel, Abram Naimark, Ruhele Heller-Schapira, Nușa Grupp-Stoian s.a.m.d.
Nu vreau să închei acest articol, fără să vorbesc despre o femeie puternică, devotată meseriei ei de actor, mamă iubitoare,sensibilă şi plină de energie.Maia Morgenstern actuală directoare a Teatrului Evreiesc din Bucureşti te fascinează din prima clipă.Indiferent de planurile ei,profesional sau personal,a ştiut ce vrea de la viaţă şi nimic nu i-a stat în cale.A absolvit Academia de Teatru şi Film din Bucureşti în anul 1985, iar în următorii 3 ani, a jucat pe scena Teatrului Tineretului din Piatra-Neamţ.
Din 1988 până în 1990, îşi arată talentul pe scena Teatrului Evreiesc din Bucureşti.Printre rolurile remarcabile cu care s-a remarcat, putem aminti de Lola Lola din Înger albastru,rolul Nelei din Balanţa (1992) sau în Triunghiul Morţii unde a interpretat-o cu succes pe regina Maria.Cred că este una din puţinele actriţe care a reuşit să se facă remarcată şi pe plan internaţional.

Nu putem uita de prestaţia excelentă pe care a avut-o în Patimile lui Hristos din 2004. Legat de Teatrul Evreiesc de Stat din Bucureşti, actriţa a jucat în numeroase piese de teatru :”Janka”,”Jocul regilor”,”Mic şi-al dracu’,”Miss Daisy şi şoferul ei”,”Parchează maşina la Harvard!”,”Stele rătăcitoare” sau în „Tangou final”. Fiecare dintre noi, ne regăsim într-un rol de pe scena teatrului.Trăieşti toate emoţiile pe care personajul ţi-le oferă şi la finalul piesei îţi pui mereu întrebări.Mi-ar place să văd piese de teatru în care actorii interacţionează cu spectatorii din sală.Mi-ar place să văd sălile de teatru pline până la refuz şi spectatori fascinaţi de o asemenea experienţă.Teatrul înseamnă mai mult decât o clădire sau o instituţie. Este viaţa reală expusă pe o scenă,o valoare inestimabilă pentru cei ce apreciază efortul depus de actori.Ei merită admiraţia noastră, iar aplauzele noastre le răsplătesc munca.După cum ştiţi, Teatrul Evreiesc are o problemă. Am urmărit cu inima strânsă un videoclip „SOS Teatrul Evreiesc de Stat” şi vreau să cred din tot sufletul că oamenii au suflet şi îşi doresc salvarea teatrului. Oameni dragi, nu lăsaţi teatrul să moară! Lăsaţi-vă problemele, proiectele şi rupeţi din timpul vostru preţios şi mergeţi la o piesă de teatru.Un mic pas spre această artă, ar fi să începeţi cu dragii voştri copii. Îi puteţi învăţa să o precieze la adevărata valoare.Dacă doriţi să fiţi la curent cu toate noutăţile despre piesele ce se vor juca , îi puteţi urmări pe pagina de Facebook Teatrul Evreiesc de Stat sau pe pagina de facebook Maia Morgenstern.Îmi doresc să redescoperiţi plăcerea de a viziona o piesă de teatru şi poate uşor, uşor vom salva această minunată artă de la pieire.

Acest articol a fost creat pentru proba nr 9 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog 2014.