Iubire în suflet şi stropi de cafea-n vene

De când mă ştiu pe acest pământ
Prin vene nu-mi curge sânge, nici apă.
De când am întânit-o am făcut un legământ
La bine, la greu…nu am trădat-o niciodată.
De dimineaţă-mi pune rotiţele-n mişcare
Aroma ei mă incită,
Mă-ndeamnă la visare
Continuă şi apoi mă simt ca o albină harnică, ce caută o floricică.
O pregăteam cu talentul unui dirijor
Ce înălţa bagheta magică.
În aer miros de învingător
Şi arome ce trezeau şi „morţii” în mod convingător,
Dintr-un ibric pe aragaz sau un simplu termoplonjon.
Nu e femeie sau bărbat, 
Nu vă gândiţi că m-am ratat.
Există un lucru în lumea mea
Bizară, când mă copleşeşte relaxarea
Pe canapea,
În faţa ei măsuţa…şi-o ceaşcă de cafea.
Târziu am aruncat ibricul ruginit de vreme,
Era bătrân şi-mi cam făcea probleme.
Am căutat reduceri în avampremieră,
Iar la un timp mă-ndrăgostii de-o chipeşă cafetieră.
Mi-a fost şi ea un aliat,
Duşmanul somnului şi la petreceri m-a salvat.
Întotdeauna pregătită,
Cu o cafea caldă şi-un zâmbet pe ceaşca cu tortiţă.
Aşa mă aşteaptă ea mereu
Acasă, prin vecini, prieteni, la birou.
Cafeaua-i veşnic nelipsită,
Între prietenii de-o viaţă
Prezenţa ei obligă,
La depănat de amintiri,
Cu clipe unice sau dezamăgiri,
Cu fluturi în stomac ale primelor iubiri.
Acum stau singură pe întuneric,
Aş vrea să evoluez şi-mi este teamă că mă-mpiedic.
Prin faţa mea se plimbă-n voie un termoplonjon, un ibric
Şi-o cafetieră cu amintiri
De-o viaţă şi ameţesc de mirosul euforic,
Dintr-o ceşcuţă de cafea, băută-n linişte ferită de priviri.
Gata, m-am hotărât să dau uitării tot,
Cafeaua o pot bea şi la nisip dar nu mai pot.
E timpul unui upgrade, revoluţionar, pe stil  barocco
E timpul să aleg din magazinul MarketOnline.ro
E timpul să-i dau o şansă la iubirea mea,
La ceas de dimineaţă unui …expresor de cafea.
Şi l-am găsit, pe raft, în colţ şoptindu-mi „Te aspetto…”
Un grandios Philips Saeco.
Stilat, cu aer rafinat şi multifuncţional
Design drăguţ, modern, deloc banal. 
L-am luat acasă şi ne-am pus pe fapte
Mari şi el, drăguţ mi-a dăruit cafea cu lapte.
Un capucinno atunci când sufletul meu plângea
După amintiri şi amorul doar de-o noapte.
V-am spus că nu am sânge, nici apă sau altceva
E doar iubire-n suflet şi-n vene curge doar cafea…
(sursa foto: www.marketonline.ro + poză cafetieră-din arhiva personală)
Acest articol participă la proba nr #17 din cadrul competiţiei SuperBlog 2014.

Un team building la Straja

Se împlinesc 15 ani de când familia Popovici şi-au mâncat zilele împreună. În fiecare an este sărbătoare mare, cu fast, veselie şi multă lume adunată. Între cei doi mereu a fost o competiţie, de fapt aşa s-au cunoscut… într-o competiţie naţională de remi. De atunci, se întrec în toate sarcinile căsniciei, până şi la „care aduce cei mai mulţi bani în casă”. Prietenii apropiaţi fac glume pe seama competiţiei celor doi, dar nu-le pasă. Spre finalul petrecerii, domnul Popovici, uşor fermecat de lacrima lui Ovidiu, se bătu cu pumnul în piept şi rânjind la nevastă-sa spune:
– Văzuşi, Mărioară? Ce petrecere faină ţi-am pregătit. Cele mai bune petreceri eu le fac! Noroc cu mine… spuse el ţanţoş. Acrită de momentul în care barbatul ei şi-a găsit timp să se poarte ca un cocoş, Mărioara îl sfidează pentru un timp. Orele se scurg, iar domnul Popovici continuă să-şi laude talentele.
– Ce v-aţi face fără noi? Bărbaţii fac totul în căsnicie, aşa-i băieţi? Noi suntem stâlpii casei, ne pricepem la orice lucru, noi aducem bani în casă, noi facem…
– Faceţi pe naiba, spune madam Corlănescu (una din invitate) vizibil iritată de orgoliul domnului Popovici. Şi noi avem contribuţia într-o căsnicie, nu vă mai da-ţi voi şmecheri atât. Auzi, eu pun pariu că dacă am fi într-o competiţie, femeile ar avea avans în mod clar. Câţiva invitaţi, priveau nedumeriţi cum fiecare îşi argumenta aportul în căsnicie. Deodată, din colţul sălii, o familie care privea relaxată se apropie de ei.
– Dacă aţi comunica mai mult, aţi învăţa că sunteţi dependenţi unul de celălalt şi atâta timp cât accepţi şi conştientizezi problemele, vei avea surpriza să descoperi ceva nou în cel de lângă tine. Eu am o idee genială, dragilor. Ce spuneţi să mergem la un team building pe munte luna viitoare? spuse doamna Şerbănescu. Invitaţii privesc nedumeriţi şi încep să şuşotească.
– Team-buiding? Şerbăneasco, te-ai ameţit? Ce mâncare e aia? pufneşte Popovici.
– Vreau să vă invit pe toţi la Vila Alpin, câţi suntem? Opt familii, 16 persoane adulte, nu? E perfect pentru două echipe de team building la Straja. Copii nu-i punem acum la socoteală, dar întotdeauna se găseşte o activitate interesantă şi pentru ei. Sau dacă mă gândesc mai bine, îi putem trimite separat într-un cantonament la Straja. Sunt foarte multe activităţi pentru ei, pictură, dans, jocuri de rol şi multe altele unde vor putea învăţa lucruri interesante, îşi vor descoperi aptitudini noi, se vor cunoaşte mai bine între ei, vor avea numai de câştigat. Încurcată de privirile celor din jur, trase aer în piept şi continuă discursul.

– V-am băgat în ceaţă, nu? Pentru oameni frumoşi şi curajoşi, Vila Alpin din Straja oferă servicii de trei stele, iar peisajul de pe meleagurile hunedorene este de nedescris. De cum ajungi acolo, personalul are grijă să nu-ţi lipsească nimic, să-ţi satisfacă toate poftele cu mâncare tradiţională românească, delicioasă şi credeţi-mă, nu veţi regreta nici o clipă alegerea făcută. Eu am fost anul trecut cu Marian, spuse madam Şerbănescu căutându-l cu privirea pe soţul ei. Arată-le pozele, dragă… uitaţi-vă aici… o minunăţie turistică, nu alta… (râset zgomotos)… pfuaai, mai ţii minte, dragule? Aici eram la proba finală, coborârea pe tirolină. Eram moartă de frică!
Bărbaţii priveau încă nedumeriţi de idee, dar femeile au sărit ca arse şi s-au apropiat de madam Şerbănescu, curioase să afle mai multe despre viitoarea vacanţă. Impresionată de interesul lor, madam Şerbănescu a rămas surprinsă de valurile de întrebări.

– Ce este un team-building? zise curioasă doamna Vasilescu, privind chiorâş prin ochelari.
– Şi cum este la Vila Alpin? Sunt gazde primitoare? spuse Ioneasca.
– Cam ce oferă acest tip de activitate? Nu este periculos pe munte? Am auzit că te „muncesc” ca pe haiduci în cantonamentele alea, spune madam Comănescu.
– Uşurel, doamnelor. Staţi liniştite, vă garantez că condiţiile de cazare oferite de Vila Alpin sunt excelente, iar serviciile oferite sunt extraordinar de bune, chiar şi pentru cei mai pretenţioşi. Dragii mei, team building-ul este o activitate de echipă. Noi vom fi două echipe: cea a femeilor şi cea a bărbaţilor. Hmmm, dacă mă gândesc mai bine… mda… nu vom fi două echipe. Fiecare familie va fi o echipă sau cel puţin veţi încerca să construiţi una puternică. Prin muncă, comunicare dar şi distracţie, team building-ul va reuşi să îmbunătăţească relaţiile dintre voi şi la dezvoltarea încrederii în sine. Veţi învăţa să ascultaţi sfaturile unul celuilalt, să vă dezvoltaţi aptitudini la care nici nu vă gândeaţi să le încercaţi, iar reprezentanţii Vilei Alpin ne vor ghida la fiecare pas, vor avea grijă să ne explice exact care sunt obiectivele turistice din staţiunea Straja unde se pot desfăşura aceste activităţi şi care sunt avantajele acestui team-building. Presimt că ne vom distra de minune şi chiar sunt curioasă ce familie va dovedi că merită titlul „Vila Alpin-Familia Unită cu Team Building Clădită„. 

Femeile au râs, emoţionate la gândul aventurii pe munte. Bărbaţii deja şuşoteau, ce vor face, ce strategii vor adopta pentru a câştiga titlul onorific.  Suntem deja de trei zile, team-building-ul la Straja este extraordinar. Spiritul de echipă şi comunicarea între mebrii familiilor este în creştere şi mulţumirea sufletească se vede pe chipul lor. După ce ne întoarcem, vă voi povesti cum au decurs probele şi toate peripeţiile la care am luat parte, până atunci vă las o poză cu familia Popovici. Dragii de ei, i-am surprins lucrând în echipă…nu este minunat?

Am fugit, dragilor, mai avem câteva probe de team-building şi sper ca familia mea să câştige titlul… apropo, voi când veniţi la Straja? 
Acest articol participă la prona nr#16 din cadrul competiţiei SuperBlog 2014.

Înainte şi după apariţia internetului …

Astăzi sunt pusă în situaţia să-mi imaginez cum ar fi viaţa fără internet. În ziua de azi, internetul este indispensabil, destul de comod şi foarte util şi necesar la şcoală, job-uri, pentru socializare şi mai ales un mod de a scăpa de stres jucând diferite jocuri online. Adolescenţa mea nu a avut parte de gadget-urile care există actualmente pe piaţa din România şi nici nu exista posibilitatea să-mi aleg  componente sofisticate dintr-un magazin online, pentru a-mi „tuna” calculatorul.  Socializarea şi distracţia tinerilor din acea perioadă erau destul de simple. Dacă-ţi pica cu tronc un băiat sau o fată, făceai tot posibilul să fii în preajma lui, te făceai că ai treabă pe strada unde locuia, te împrieteneai cu gaşca din care făcea parte etc etc. Acum? Reţelele de socializare au devenit un fel de „matrimonial stuff” unde fiecare postează „my love forever” „my baby”  urmate de unşpe mii de emoticoane şi neapărat un citat celebru care să conţină dragostea pură şi neprihănită a celui amorezat. Înainte de sărbători, stăteai ore întregi să scrii o scrisoare bunicilor, mătuşilor şi altor neamuri până la a şaptea spiţă. Acum urările de bine se fac cu ajutorul internetului, gen : Bla-Bla, vă urez bla-bla bla-bla la anul şi la mulţi ani… urmate de smiles, smiles, kisses, kisses and wink. 
Distracţia copiilor exista în jocurile copilăriei : Ţomapant, Elasticul, Raţe şi Vânători, Şotron, Telefonul fără Fir, Comoara lui Piticot, Spânzurătoarea ş.a.m.d. Acum? Distracţia tinerilor este în faţa calculatorului, jucând online, neapărat pe Team-Speacker : World of Tanks, DarkOrbit, Counter Strike…pfff luptătorii patriei de mici. Rar mai vezi copii pe stradă să se distreze exact ca pe timpuri. Într-un fel cred că este şi vina noastră, nu? Tehnologia a evoluat atât de mult, încât trecutul este istorie şi nu avem puterea să oprim minţile luminate din evoluţie. Mă gândeam să fac o mică listă în care să scriu ce chestii făceam de-alungul timpului, ceva de genul „retrospectiva scurtă a anilor cu şi fără internet”. 
1985-1998
Ani de glorie adolescentină, primul iubit, primul bileţel cu „vrei să fii prietena mea?”, petreceri cu muzică „în blană” răsunând din casetele cu bandă, primii paşi într-o discotecă improvizată. Dacă erai dornic de distracţie, veneai cu milojeala la uşa unuia care era „pedepsit pe viaţă” de mumă-sa şi începeai cu poezia „Sărut-mânaaa, tanti Marioara. Îl lăsaţi pe X-ulescu afară? Vă rugăăăăăăm! „. Ea, băţoasă, fermă pe poziţie te gonea de la uşa ei cu mătura, făcăleţul cu care mesteca mămăliga şi urla cât o ţinea plămânii pe casa scării că suntem golani, că-i învăţăm odrasla „neprihănită” la prostii etc etc. De distracţie şi să ne răzbunăm, îi sunam la sonerie şi fugeam cât ne ţineau picioarele…asta vreo oră-două, până când „sechestratul la domiciliu” era lăsat afară, dar…” La ora 21 fix, eşti în casă. Jar mănânci, ai auzit?”. Mai exista varianta ca „sechestratul” să stea la casă şi mumă-sa nu era atentă, sărea pe geam şi dus era. Mai conta ciomăgeala de după? Neeaah! Faptul că era cu prietenii şi se putea juca ore-n şir, erau ca cireaşa de pe tort. No internet, no computer stuff!
1998-2010
O altă iubire pasională, scântei, căsătorie, primul job cu un contract legal, oameni noi, doi copii în peisaj. Primul computer…de fapt o „râşniţă de cafea” care mi-a mâncat ficaţii în 2001. Dacă îmi amintesc bine era un Pentium 2 care mergea cu viteza melcului. Îl deschideai frumos din buton şi până se încărca toate „chestiile sofisticate” îţi făceai manichiura, săpai 500 de metri pătraţi de grădină, pregăteai cina sau dacă nu aveai nimic de făcut din sarcinile enumerate, plecai în vizită prin vecini să-i întrebi de sănătate. Îmi amintesc că eram obsedată de Solitaire şi de un joc de strategie numit Pharaon Demo. Jocul era prea puternic pentru râşniţa din dotare şi deseori era formatat pentru că hard-disk-ul era plin de bad-uri(aici chiar nu înţeleg de ce a durat atâta timp să inventeze cineva nişte oferte HDD)…aşa spunea maiestrul în reparaţii de râşniţe calculatoare, adică bărbatul meu. Partea haioasă era când pruncul cel mic(avea 3 anişori atunci) a descoperit calculatorul şi i-se pusese pata pe „Delete”. Chiar dacă nu ştia să citească, cuvântul ăla îi zgâria retina inocentă şi click pe el, gata windows-ul…vreun an de zile a formatat tat-su calculatorul ăla până a zburat în fundul curţii. Nu am avut internet până în 2005, timp în care „distacţia” şi socializarea erau: statul în faţa porţii cu 5 pungi de seminţe, plimbatul copiilor în parc sau prin împrejurimile cartierului, băutul cafelelor prin vecini, cusut goblenuri, croşetat mileuri în faţa televizorului sau împletit totoşi pentru vremuri friguroase.  
2010-2014

Deja sunt în „epoca” unui calculator mega-updatat, graţie internetului unde, tastând graţios pe nenea google am găsit „oferte procesoare” şi cu un singur click am uitat cum se împleteşte un ilic, de cusut nici vorbă, să scriu scrisori…aaaa până ajung la poştă, până ajunge la destinatar. Avem internet, mii de site-uri, bloguri, yahoo messenger, facebook. Click, user name, parolă, logare, search contacts…cu ocazia sărbătorilor de iarnă…bla-bla, bla-bla familia X-ulescu vă urează bla-bla, bla-bla. Smiles, smiles, kisses, kisses, big hearts. Enter! Printr-o minune revoluţionară mica ta „scrisorică” a ajuns la destinatar fără prea mult efort. Cărţile de bucate sunt istorie, găseşti mii de reţete pe internet. Ţi-e lene să compui un referat pentru şcoală? O licenţă? Trăiască internetul! Pentru unii „veterani” internetul este considerat un mod trist şi superficial de a-ţi trimite urările către prieteni, rude, duşmani  ş.a.m.d.
Pentru alţii este o necesitate, obsesie, un stil de viaţă, job-ul care aduce pâinea pe masă. Am luat contact cu misterioasele căi ale internetului pe la începutul anilor 2010-2011 când mi-am conceput propriul blog. Habar nu aveam în ce mă bag şi ce se va întâmpla pe viitor. Graţie internetului am cunoscut o mulţime de oameni frumoşi la suflet şi deosebit de inteligenţi, aşa cum sunteţi voi. Am participat la evenimente la care nu visam niciodată, am socializat cu cititorii mei de câte ori am avut ocazia, şi tot cu ajutorul internetului m-am făcut „cunoscută” atât cât să mă simt celebră-n sinea mea şi mulţumită că cineva citeşte „aberaţiile” pe care le scriu şi le apreciază. Cum arată o zi fără internet acum în 2014? Chiar acum o lună de zile, iţele universului s-au hotărât să-mi de-a peste cap planurile şi m-a lăsat timp de 18 ore fără curent electric, fără internet, fără absolut nici gadget cu bateria full care să-mi omoare timpul. Ce-am făcut? Am trecut prin chinurile „morţii” şi prin fazele unei semi-depresii : negare, mânie maniaco-obsesivă, depresie totală, în final acceptarea „dezastrului”. Printre suspine, fiind o zi din timpul săptămânii şi nu aveam cu cine să-mi omor timpul (copii la şcoală, bărbatul şi prietenele la servici etc etc) m-am apucat să citesc o carte începută cu un an în urmă. Avantaj şi un punct în plus pentru cultură, nu? 
Internetul are avantaje şi dezavantaje în egală măsură, tu eşti singurul în putere să decizi dacă internetul îţi conduce viaţa sau tu deţii frâiele şi ştii să spui „Stop” atunci când este necesar. Sunt curioasă cum era viaţa voastră înainte de apariţia internetului şi mi-ar place să citesc comentariile voastre privind acest subiect. 
Acest articol participă la proba nr#15 din cadrul competiţiei SuperBlog 2014! 

Cu Farmec pe obrăjori…

Mare grozăvie de când au apărut cosmeticele, vă jur! Vă mai aduceţi aminte de poveţele bunicii, mătuşii, vecinei de la parter sau de la cea care vindea zarzavaturi în piaţă? Mai un morcov ras, o felie de castravete, infuzie de muşetel, iaurt degresat şi alte minuni extravagante că mi-se zbârceşte ridează pielea numai când aud de ele, câte dintre aceste minuni le-aţi încercat? Eu recunosc, a fost o perioadă când consideram că dacă toată lumea foloseşte şi este în trend, eu de ce nu? Adică, ce contează că nu este cazul pentru o anumită mască sau dacă crema X este pentru 35+? Când eşti tânăr ai tendinţa să foloseşti prea multe produse cosmetice fără să le citeşti indicaţiile, fără să consulţi un specialist să îţi spună clar ce ai nevoie şi de ce să nu recunoaştem, dacă jumătate din femeile universului ar folosi produse dermatocosmetice în mod corect, exact pentru necesităţile tenului lor, nu ar mai exista atâtea probleme. 
Eu sunt o româncă cu farmec în vârstă de 38 de ani…neîmpliniţi, dar nu contează. Ca orice fetişcană, în adolescenţa mea fermecător de rebelă, m-am confruntat cu o singură problemă : coşurile. Dar e normal, draga mea (asta veţi spune voi). Pubertate, hormoni zglobii…ştii ceva? Mai dă-o-n farmec de pubertate! Voi ştiţi câtă dramă se construieşte în jurul un simplu coş de pe frunte, barbă ş.a.m.d ? Cu ce le rezolvam pe vremea aia? Abur de plante, aspirină pisată sau alte leacuri băbeşti…fără farmec.

Fără farmec a fost tenul meu până l-am găsit pe Gerovital Doctor în Frumuseţe. El a fost salvarea mea, ajutor de nădejde, prieten drag cu necesităţile tenului meu. Dacă în tinereţe sufeream de apariţia  unor coşuri „gigant”, acum  problema este alta şi anume tenul deshidratat. Cu toate că vârsta nu a pus stăpânire pe tenul meu ( cratere, riduri, depigmentarea pielii), uneori uit cât de important este să ai grijă de organismul tău şi că strălucirea tenului vine din interior, iar alimentaţia şi hidratarea organismului este nesesară. Deshidratarea tenului poate fi cauza multor factori, dar dacă avem la îndemână soluţii şi remedii pentru prevenirea acestor modificări nedorite, de ce nu le folosim? De ce nu căutăm să rezolvăm problemele? Parcă vă aud „aaaa, păi cine mă place, mă iubeşte şi aşa”, nu?
Eu nu am stat pe gânduri şi am cerut „sfatul” doctorului în frumuseţe. De la el am aflat că a apărut prima gamă anti-age din lume şi de  noua linie de produse dermatocosmetice Gerovital H3 DERMA+. Cum? Încă nu aţi auzit de ele? Vă spun eu, Farmec este atent cu nevoile româncelor cu farmec  şi vă garantez că veți regăsi în această gamă, produse pentru tenul deshidratat și uscat, pentru cel gras și acneic, dar și pentru tenurile ridate, lipsite de fermitate sau cele sensibile. Am găsit pentru mine produsele de care am nevoie : crema activ hidratantă 24h, cremă-mască calmantă şi regenerantă, fluid de curăţare şi demachiere fată şi ochi.  Preferata mea este crema activ hidratantă, produsul este pe măsura necesităţii tenului meu deshidratat, iar crema a fost special creată să refacă bariera hidrolipidică şi să compenseze deficitul de hidratare, stimulând capacitatea celulelor de a reţine apa. Un produs excelent, o hidratare imediată, de lungă durată , hipoalergenic, fără parabeni şi trebuie să menţionez că poate fi utilizat de româncele cu farmec 20+ . Crema activ hidratantă o folosesc dimineaţa şi seara pe faţă, gât şi decolteu, dar nu uit să-mi curăţ tenul de impurităţi cu fluidul de curăţare şi demachiere. Minunat, nu? Produsele Farmec nu m-au dezamăgit niciodată, iar noua gamă de produse dermatocosmetice Gerovital H3 Derma+ Prof. Dr. Ana Aslan mi-a confirmat aşteptările, redând tenului meu, farmecul şi frumuseţea din tinereţe. Nu mă credeţi?
Tulai Doamne, gaiţe cu farmec în cioc! Făcând abstracţie de calitatea pozei, se poate observa un ten hidratat şi fermecător în toţi pixelii fotografiei. Hai potoliţi-vă, e feciorul meu cel mare, mândru că mumă-sa are farmec pe obrăjori.  Crescut în puf şi dragoste farmec, Răducu cunoaşte deja care sunt produsele dematocosmetice ce-i sunt de folosinţă drăguţei cu care-şi duce farmecul traiul de vreun an de zile. Se simte un pic discriminat, deoarece pentru vârsta lui încă nu există o cremă antirid…bine,  există crema antirid Gerovital H3 Men, dar e pentru bărbaţii 25+. Până aşteaptă el să-i apară primele riduri (vreo 5-6 ani) l-am invitat să urmărescă pagina de Facebook a celor de la Farmec, iar eu voi continua hidratarea tenului cu produsele din noua gamă Gerovital H3 Derma+.  Sunt tare curioasă, voi cu ce probleme ale tenului vă confruntaţi, dacă aţi încercat noile produse şi ce beneficii aţi observat după utilizarea lor. 
Poftim? Ce tot spui? Am un coş? Undeeee? Farmec, am nevoie de  Gerovital Doctor…în frumuseţe!
Acest articol participă la proba nr#14 din cadrul competiţiei SuperBlog 2014.

Aromă cu pasiune şi un parfum ce trezeşte suflete…

S-au cunoscut la o vârstă fragedă, atunci când perioada adolescentină răbufneşte prin toţi porii şi doar iubirea îi mai domoleşte. Ariana este o fată timidă din născare, Robert un rebel fără margini, cu chef de viaţă şi curaj sălbatic să înfrunte piedicile tinereţii. S-au iubit în secret, fiecare a ţinut pentru el focul pasiunii şi într-un final, miracolul a avut loc. Ariana cu timiditatea ei l-a domolit, iar el prin natura rebelă i-a dezvoltat curajul, transformând-o într-o femeie perfectă. Se completau unul pe celălalt, relaţia lor era una specială cu multe clipe frumoase, cu sărutări furate pe-nserat, cu şoapte pline de pasiune, cu miros de mere verzi, iasomie şi crini …
Fiecare an le consolida iubirea, fiecare sărbătoare era prilej de bucurie copilărească în momentul când făceau schimb de cadouri. Într-un an de Crăciun, emoţiile şi bucuria din sufletele lor au prins aripi. Urări pline de afecţiune, îmbrăţişări călduroase şi bineînţeles exista suspansul primelor cadouri oferite cu dragoste. 
-La mulţi ani, iubita mea. Îţi mulţumesc că exişti în viaţa mea, spuse el sărutând-o tandru pe gât. Cu toate că este obişnuită să capete toată atenţia lui, Ariana este surprinsă de gestul tandru şi exact la prima lor întâlnire, simţi fluturi în stomac şi o uşoară euforie-n simţuri. Adora din tot sufletul cum miroase pielea lui, se simţi îmbătată de intensitatea parfumului masculin ce-l poartă şi pentru o clipă a crezut că se afla într-o livadă de mere verzi…Bruno Banani Magic Man, îşi spune ea în gând, ameţită de aroma seducţiei. Îi plăcea acest parfum bărbătesc care-i tulbura gândurile. Parfumul Magic Man seduce de la prima picătură, fiind perfect pentru bărbaţi irezistibili, misterioşi şi încrezători în forţele lor. Ingredientele lui sunt combinate perfect, iar aroma copleşitoare cucereşte orice femeie, chiar dacă ar avea o inimă de gheaţă. Posedată de puterea parfumului seducător, Ariana îi sări în braţe fericită. 
-La mulţi ani, dragul meu. Vai, mi-ai luat un cadou? Grăbită, cu o curiozitate de copil îşi desface cadoul. 
-Sper să-ţi placă, draga mea. A fost creat special pentru o femeie senzuală, aşa cum eşti tu. Când te-am întâlnit prima dată, m-ai hipnotizat cu frumuseţea ta. Miroseai a iasomie şi crini, ca o grădină de primăvară. Vreau ca această aromă să mă ameţească tot restul vieţii şi am căutat prin cele mai bune parfumuri online, unul care să se potrivească cu delicateţea ta. Mândru de alegerea lui, Robert îi dărui un parfum original pentru femei seducătoare, irezistibile şi în acelaşi timp sensibile şi romantice. Cacharel Amor Amor Absolu  este un parfum ce reprezintă atracţie, mister, pasiune sălbatică şi nu în ultimul rând dragoste decondiţionată. Amestecul de iasomie, crini şi ananas îi stârnea imaginaţia, parfumul intens îi trezea emoţii pe care niciodată nu le-a trăit. Învăluiţi în  aburi de parfum, şi-au pecetluit iubirea intensă cu săruturi lungi…
A mai trecut jumătate de an şi a venit clipa la care fiecare dintre noi visează. O nuntă de vis, cu mulţi invitaţi şi veselie cât cuprinde pământul. Au plecat în final în luna de miere, cu speranţa că vor petrece cele mai frumoase momente din viaţa lor. Din nefericire, universul a hotărât să le pună piedică. Un accident de maşină le-a zdruncinat visele şi toate speranţele unei iubiri păreau că se sting. În urma accidentului, Ariana a stat în comă timp de peste 14 luni de zile. Robert a stat lângă ea zi şi noapte şi o implora să se trezească. Credinţa lui ajunsese la limită, nimic nu mai conta pentru el şi în ultimul timp a ajuns să arate ca ultimul om de pe planetă. Nebărbierit, cu ochii obosiţi şi fără chef de viaţă…
A mai trecut un timp…se apropie ziua de naştere a Arianei. Împins de la spate de prietenii apropiaţi, Robert îşi schimbă aspectul delăsător din ultima vreme. Se bărbiereşte, se îmbracă frumos şi în drum spre uşa de la intrare se opreşte brusc. Pe masa din sufragerie zăreşte o sticlă de parfum bărbătesc şi pentru o secundă a retrăit un moment din viaţa lui. Înainte să plece în luna de miere, Ariana i-a făcut o surpriză : 
– Să-l foloseşti cu drag, iubitule. Este exact aroma ce-ai purtat-o în ziua când ne-am întâlnit prima dată, îţi aminteşti? spuse ea râzând ştrengăreşte.
La amintirea acelor momente, a zâmbit pentru prima dată de la teribilul accident. S-a parfumat rapid şi a pornit la drum, către dragostea lui şi nu înţelegea de ce îl frământă un sentiment ciudat. Pe drum a cumpărat un buchet de crini, favoritele ei. S-a apropiat de ea şi cu aceiaşi tandreţe ca la început, a sărutat-o. A îmbrăţişat-o strâns de parcă ar fi fost ultimul lucru pe care îl va face şi printre lacrimi i-a şoptit :
La mulţi ani, iubirea mea. 
Acelaşi univers care le-a pus piedică, s-a hotărât să întoarcă ochii spre ei. Durerea din suflet era prea mare şi totuşi, care sunt şansele lor? Aroma de mere verzi şi bergamotă s-a extins în toată camera. În aer plutea un miros de seducţie intensă, irezistibilă, magică…Robert oftează, pierdându-şi speranţa se îndreaptă către ieşirea din salon. Face doi paşi…
-Magic Man…unde pleci? spuse Ariana, cu glas uşor tremurat de emoţie. Te-am auzit în fiecare zi şi am sperat că voi avea puterea să mă întorc la tine.
De parcă ar fi văzut fantome, Robert rămâne nemişcat pentru câteva minute. Nu înţelege ce s-a întâmplat, cum este posibil?
– Aroma ta m-a trezit la viaţă, dragul meu. Parfumul tău m-a înviat, mi-a dat puterea să mă întorc… spune-mi ce-am pierdut în timpul ăsta? 

~Va urma~
Articol participant la proba numărul #13 din cadrul competiţiei SuperBlog 2014.

Să călătorim împreună pe Strada Ficţiunii…

Susţin irealul, delirul şi haosul controversat al unor destine de pe Strada Ficţiunii. Asemeni celor patru puncte cardinale, Strada Ficţiunii este împărţită în patru categorii ce se disting încă de la primii paşi: Crime, Clasic, Contemporan şi BestSeller. Patru alei principale într-o lume în care te regăseşti la orice pas, unde fiecare personaj îţi aminteşte de o părticică din viaţa ta monotonă şi locul unde fiecare intersecţie a destinelor redă prin cuvinte scrise cu măiestrie, magia unor suflete pline de sentimente, umor genial sau negru şi scenarii care-ţi provoacă imaginaţia.
Editura All te îmbie încă de la început să păşeşti în acest univers al ficţiunii şi pe măsură ce înaintezi, strada şi aleile principale îţi arătă că nimic nu este întâmplător, că sentimentele şi trăirile unor personaje se lovesc la intersecţia dintre ficţiune şi real. Sunt o persoană normală, fascinată de magia timpurilor demult trecute şi de când am păşit timidă pe Strada Ficţiunii, am rămas uimită de peisajul literar din secţiunea Clasic. Cu episoade tragi-comice, cu idei despre oameni şi aspiraţiile lor, am poposit în Cevengur-de Andrei Platonov. Cu fraze pline de înţelesuri filozofice, Cevengur redă zbuciumul din vieţile simple ale oamenilor. Te regăseşti în simplitatea destinelor, în şirul dramelor în care oamenii sfârşesc ruinaţi şi totuşi, într-un mod ironic desigur, Cevengur îţi va smulge zâmbete.
M-aş plimba zile-n şir pe Strada Ficţiunii. Mă regăsesc în fiecare margine de trotuar şi cu cât înaintez mai mult, ghidată de omuleţul cu umbrelă, descopăr o lume magică unde şi tu poţi fi personajul principal dintr-o poveste. M-aş bucura să vă întâlnesc şi pe voi aici, să parcurgem  şi să descoperim împreună secretele unor ficţiuni ce-ţi stârneşte imaginaţia. Vei avea multe de învăţat şi vei cunoaşte scriitori rafinaţi, „părinţi” consacraţi ai literaturii sau mici debutanţi în măiestria scrisului. Plimbarea pe Strada Ficţiunii te incită, poţi fi Diavolul în rochie Albastră-de Walter Mosley unde vei fi forţat să-ţi depăşeşti prejudecăţile şi te vei trezi aruncat într-o lume a politicienilor corupţi, a crimelor şi-a şantajului. 
Strada Ficţiunii îşi depăşeşte limitele, la fiecare pas îţi dai seama că drumul tău nu se încheie aici. Porneşti din nou într-o călătorie fără sfârşit, unde irealul se transformă în real şi mă gândesc că fiecare personaj se identifică cu fiecare dintre noi. Fără falsă pudoare, femeia are puterea să învingă toate piedicile vieţii. Poveşti de dragoste, drame adolescentine şi un vis care se vrea împlinit îl găsesc rătăcind în secţiunea BestSeller, unde fără să vrei te trezeşti Îndrăgostită de un înger-de Federica Bosco. Te sfătuiesc să mergi cu paşi mici, strada e plină de surprize. Te va indigna iubirea imposibilă ce sfârşeşte dramatic , dar îţi va aduce aminte de propriile trăiri din perioada adolescentină.
Dramatism, pasiune şi poveşti ale unor vieţi ce se completează perfect la final, le regăseşti în călătoria fără întoarcere pe Strada Ficţiunii. Te laşi ghidat de sentimente şi mergi mai departe fără să priveşti înapoi. Te-am întâlnit şi pe tine, la răscruce de drumuri. Erai debusolat şi-ţi căutai locul. Dacă vrei te ajut să te regăseşti. Hai să construim împreună poveşti, ce vor rămâne tipărite-n fiecare filă a străzii unde începe călătoria ta în viaţă. Să ne bucurăm de frumuseţea literaturii, să construim bucată cu bucată o stradă a personalităţii fictive şi poate, cu ajutorul tău şi a celorlaţi, vom adăuga idei şi vom lărgi proiectul „Lista lui Alex. Ştefănescu” în care autorii români ai literaturii să ajungă la inimile celor ce încă nu cunosc existenţa ei.
Te invit să călătorim împreună pe Strada Ficţiunii. Să nu ai teamă, dacă suntem mai mulţi cu siguranţă reuşim imposibilul. Îţi dau întâlnire la ceas de seară, la colţul străzii, alături de un ceai fierbinte de iarnă şi de cărţi ce stau de veghe la fiecare intersecţie a vieţii tale. Să schimbăm ideile învechite şi dacă nu vrei să fii „Dispărut fără urmă” (de Maj Sjowall,Per Wahloo) luptă alături de mine. Construieşte iluzii şi vise pe Strada Ficţiunii. Este dreptul tău să descoperi secretele unei comunităţi ce se doreşte prietenă cu orice călător prin lumea ficţiunii. Hai să ne regăsim imaginaţia pierdută-n haosul modern şi să dăm lumii de veste că Strada Ficţiunii nu este o iluzie. 
Acest articol participa la proba nr#12 din cadrul competiţiei SuperBlog 2014.

Pe urmele lui Cristofor Columb – Vacanţe speciale pe tărâm cu piraţi

Amestec de culoare, lumini de oraş viu, extravaganţă. Mulţime de oameni veseli, distracţie, nopţi pierdute, prietenii legate şi experienţe folositoare în viaţă. Vacanţa cu Work and Travel mi-a adus emoţii, momente pe care nu le voi mai trăi vreodată şi un bagaj bogat de informaţii, despre locurile pe care le-am văzut şi le-am admirat în fiecare secundă. Prietenia cu CND Turism mi-a schimbat opinia despre călătoriile eşuate de până acum, pentru că au ştiut de la început care este oferta ideală pentru mine, iar misiunea lor este să transforme un simplu sejur într-o vacanţă specială, cu amintiri plăcute şi unice, păstrate-n ipostaze inedite în sufletul meu şi într-un aparat foto. Vara a trecut atât de repede şi nu înţeleg…aud voci, sunt atât de multe.

-Work and Travel…Work and Travel!

-Good morning, lady Aguritza. How are you today?

-Your shift starts in 10 minutes, be ready!

-Aloooooo! Băi, Aguritzo! Iar vorbeşti în somn? Trezeşte-te, femeie. Las-o naibii de treabă, de 3 ore te căutăm şi tu dormi la soare. Frumos din partea ta, frumos…

Privesc buimăcită spre cel care urlă vorbeşte cu mine. Într-o secundă îmi dau seama că peisajul locului m-a furat atât de mult încât am adormit în sunete de mare, pescăruşi şi acorduri cayman-iene. Un paradis al veseliei, oază de linişte, o destinaţie exotică preferată de cei tineri aflaţi în luna de miere. Mă aflu pe o plajă tropicală în inima insulelor Cayman, în companiei trupei de „nebuni” pe care i-am cunoscut în timpul programului „Work and Travel” şi am petrecut  clipe preţioase. Prietenia dintre noi s-a legat rapid şi pentru că timpul s-a scurs atât de repede, am hotărât să mai prelungim vacanţa.

Ne-am hotărât rapid şi faptul că suntem încă tineri şi dornici de explorarea necunoscutului, ne-a împins „păcatul” să alegem insulele Cayman. M-am simţit ca o războinică din trecut şi la un moment dat aveam impresia că merg pe urmele lui Cristofor Columb. Comorile acestui paradis tropical le găseşti la tot pasul. În plimbările pe plajele cu nisipul fin, în apa limpede ca cristalul, în fiecare piatră a peşterilor pline de secrete, în recife de corali multicolori, în inima şi sufletul localnicilor…

Ce este de văzut şi neapărat de vizitat? Să vă spun sincer, nici nu ştiu de unde să încep. Dacă îţi doreşti într-adevăr să ai vacanţe de vis, nu ocoli grădina botanică Elisabeta II unde toată fauna şi flora insulei te ameţeşte, îţi fură ochii, te îndeamnă să visezi. Parcul botanic este foarte renumit, iar un rol important în toată splendoarea ei o au specia rară de iguane albastre. Am admirat curioasă şi temătoare, plante carnivore sau otrăvitoare care sperau să muşte o bucăţică din „savoarea” românească. 

Ferma de ţestoase Cayman m-a făcut să mă simt o copilă ştrengară, care descoperă pentru prima dată micuţele luptătoare cu carapace. Ferma adăposteşte peste 15.000 mii de broaşte ţestoase de mare, iar unele exemplare sunt de-a dreptul uimitoare ajungând la greutăţi de până la 250 kg.

Dacă eşti pasionat de scufundări, insulele Cayman sunt locul ideal pentru o nebunie ca asta. Dacă ajungi la centrul Sting Ray City vei avea ocazia să iei lecţii de scufundări…asta dacă nu suferi cu inima, aşa cum sunt eu. Nu am avut curajul să mă arunc în paradisul acvatic, în schimb mi-am purtat paşii pe zidul de piatră din Baden Town. Un zid pe o lungime de 6 km, construit pentru a apăra locuitorii de atacurile repetate ale piraţilor neînfricaţi. La un moment dat, entuziasmaţi şi plini de curaj, ne-am imaginat că suntem atacaţi de piraţi. Ne-am înarmat cu arme banane delicioase şi câteva fructe de mango şi-am pornit în nimicirea duşmanului. 

În fiecare seară ne-am delectat cu specialităţi culinare locale. Deşi în marea majoritate a restaurantelor găseşti orice deliciu internaţional, am preferat să savurăm bucătăria tradiţională. Am degustat tocană cu carne de broască ţestoasă, peşte gătit 100% în stil cayman-ian asezonat din abundenţă cu ceapă şi ardei verde. Deliciul suprem a fost o prăjiturică făcută din rădăcină de cassava(folosită mai des în prepararea de tapioca) şi îndulcită cu zahăr.

Insulele Cayman sunt o destinaţie specială, iar o senzaţie de neuitat, ciudată de altfel, a fost când am încercat să înot alături de pisicile de mare. Mi-am imaginat că sunt o sirenă, am vorbit cu ele deşi sunt sigură că nu au înţeles o iotă din ce vorbeam, dar senzaţia că facem parte din acelaşi univers acvatic mă urmăreşte şi azi. Piesa de rezistenţă a acestui loc o constituie o serie de festivităţi care se ţin lanţ, una după alta. Spectaculoasă şi deosebit de distractivă este „Săptămâna Piraţilor” unde de la mic la mare, indiferent de vârstă, toată lumea se costumează în haine de piraţi fioroşi şi înarmaţi cu papagali vorbitori pe umăr, distracţia este maximă. O mare parte din vacanţă ne-am petrecut-o şi pe plaja uriaşă Seven Mile Beach. Culoarea albastră cu reflexe turcuoaz a oceanului m-a încărcat cu energie pozitivă, m-a făcut să uit de probleme, stres şi mai ales de una din regulile insulei. Cum adică ce regulă? CND Turism suntem noi prieteni, dar aşa ceva…

Păi cum e posibil să mă trimite-ţi într-o destinaţie exotică, unde topless-ul este strict interzis? Data viitoare o să aleg alte oferte turistice, aşa că până atunci îmi voi clăti ochii pe amintirile captate de aparatul de fotografiat. Iar voi dragi cititori, unde aţi petrece o vacanţă specială? Aţi alege o destinaţie nouă sau deja aveţi câteva locuri minunate unde reveniţi cu drag? 

Acest articol participă la proba nr #11 din cadrul competiţiei SuperBlog 2014.

Dau un regat pentru un selfie cu noul Yaris…

Sunt poveşti care-ţi încântă auzul, te îndeamnă să visezi tărâmuri necunoscute, te indentifici cu personajele sau după caz, chiar te crezi unul din personajele basmelor fanteziste. Nu vreau să mă laud, de multe ori am povestit şi născocit cele mai năstruşnice poveşti. Nu au adormit copii de la ele, dar adulţii s-au desfătat la mese-ntinse alături de „poveţele” mele şi mult timp după, vestea fanteziei mele s-a dus peste mări şi ţări. Acum că v-am atras atenţia vreau să vă…
-Să mă plictiseşti, Aguritzo? se auzi un glas ca de tunet. Nu ştiu la ce mese întinse ai fost mătăluţă şi adevărul este că de la un timp te-ai cam ramolit. Regatul meu are nevoie de ceva nou, ceva nemaivăzut şi nemaiauzit în şapte regate! 
– Să mă iertaţi, Majestate. Vârsta îşi spune cuvântul, mintea-mi este obosită, dar sufletul e veşnic în căutarea copilăriei…
– Aguritzo! Mă laşi cu vorbele tale întortocheate? Ţine-ţi limba ascuţită sau unde-ţi stau picioarele, îţi va sta capul. Tu nu vezi că tehnologia ne dă afară din regat? Poporul se plictiseşte, balurile anuale sunt un adevărat dezastru şi adevărul este că am obosit să fac pe plac tuturor, spuse oftând a lehamite.
Aguritza priveşte temătoare. În mintea ei încolţeşte un gând. Să-l spună?
-Majestate, am o propunere…să-l chemăm pe Yaris. E vestit peste mări şi ţări, garantez că ne va scoate din dilemă. Organizăm un concurs şi ştiţi prea bine că locuitorii regatului adoră să petreacă nopţi şi zile, iar dacă le spunem că premiul cel mare este o excursie la fabrica Yaris din Valenciennes în regatul Franţei, am dat lovitura.
-Yanis? Ce rang poartă? 
-Dintre cele mai înalte, Majestate. Face parte din clanul Toyota România, vestită prin priceperea unor mari „meşteşugari” în tehnologia auto. Yaris este ultimul „supravieţuitor” din neamul lui şi deja toată lumea îi ştie puterile. Eu zic că ultimul descendent de la Toyota să cutreiere în tot regatul, prin București, Bacău, Baia Mare, Bistrița, Brăila, Brașov, Buzău, Cluj-Napoca, Constanța, Craiova, Focșani, Iași, Pitești, Ploiești, Sibiu, Suceava, Timișoara, Tg. Mureș…
-Interesant, Aguritzo. Uite aşa mai animăm regatul, prea multă linişte şi monotonie de la un timp. Hai pune-ţi mintea la contribuţie şi anunţă tot poporul că Toyota şi cu mine bineînţeles, îi invităm la un mare concurs de creativitate. Nu contează vârsta, naţionalitatea sau orientarea politică, toată lumea să fie invitată la concursul „Yaris în oraşul tău„. Hai treci la treabă şi editează manuscrisul, apoi te duci în fiecare colţişor al regatului şi anunţi toată suflarea omenească că Yaris vine-n vizită şi trebuie primit aşa cum trebuie. 
Aguritza se conformează şi la puţin timp se întoarce-n sala tronului, păşind cu grijă, îşi drese glasul şi ceru permisiunea să vorbească.
-Gata, Aguritzo? Hai, fugi cât te ţin picioarele în cele patru colţuri ale regatului. 
-Păi…nu vreţi să îl citiţi? 
-Ce să citesc dragă? Păi eu am timp de pierdut? Trebuie să mă pregătesc cum se cuvine, să-mi pun haine festive, să-mi aranjez peruca părul…treaba-i serioasă, nu glumă. Tu vrei să-mi stric reputaţia? Dau un regat pentru un selfie ca la carte cu noul Yaris, ai înţeles? Hai, mişcă-te! Eu plec într-o călătorie, poate-l prind pe Yaris la cotitură şi-mi fac poze cu el înaintea tuturor.
-Majestate, plecaţi singur? Fără apărare e cam periculos…
-Singur, Aguritzo! spuse el triumfător. Cu Yaris sunt fericit oriunde
Aguritza aprobă din cap şi în scurt timp a plecat să răspândească vestea cea mare. Cu vorbe alese, tot poporul este invitat la concursul „Yaris în oraşul tău!„. Aşa cum se specifică în manuscris…dar mai bine să redăm cu exactitate invitaţia, nu? 

„Prin amabilitatea Majestăţii Sale se anunţă:

În perioada 13 octombrie-10 noiembrie 2014
Tot poporul este invitat să-şi arate măiestria prin arta fotografică sau tehnologia video,
 în marele concurs „Yaris în oraşul tău!„.
Doritorii sunt invitaţi să surprindă ultimul descendent din neamul Toyota,
şi anume noul Yaris, în ipostaze inedite, spectaculoase,
alături de monumente sau peisaje semnificative fiecărui oraş participant sau
după caz, alături de personalităţi importante.
Câștigătorul va avea parte de o călătorie unică din viaţa lui, 
 All-inclusive (transport, cazare, masă) de un weekend, 
la fabrica Yaris din Valenciennes, Franța, unde va descoperi secretele 
bine ascunse şi neştiute de nimeni despre noul Yaris.  „

Vestea a făcut înconjurul regatului şi deja câţiva participanţi se luptă pentru premiul suprem. Tu ce mai aştepţi? Majestatea Sa şi Aguritza îţi urează succes şi spor în vânătoarea de ipostaze inedite! 
Acest articol participă la proba numărul #10 din cadrul competiţiei SuperBlog 2014.