Wu Xing știe cum să te scoată din belele…

13912349_1412681572079209_345460597032712744_n

Nu ştiu cum se face că toate belelele numai de capul meu se lipesc. Apocalipsa e mic căţel pe lângă faptul că într-o zi normală de weekend, sună telefonul şi eşti anunţată mieros că e la uşă. Nu vreun curier drăguţ care îţi aduce un buchet de flori sau vreo comandă plasată de curând, ci soacra. Mi-am pus mâinile-n cap, am zis vreo două rugăciuni…am stropit cu aghiasmă pentru orice eventualitate şi i-am deschis zâmbitoare.

Sarsanale, paporniţe şi multe altele au năvălit grămadă în holul apartamentului… şi-apoi ea. Cruela! Genul ăla de socroşenie care are impresia că nora de la oraş e o fandosită şi că nu merită un „băiet” aşa frumos şi deştept cum a crescut ea. Buuun! S-a instalat ea frumuşel, dând ordine socrului mai ceva ca la un soldat aflat în instrucţie. Al meu dădea ochii peste cap, vorbindu-mi muteşte că „las-o aşa, draga mea…e şi ea bătrână”. Eu mai să-i dau cu ceva în cap în semn că am înţeles, dar că totuşi voi muri cu ea de gât dacă-mi va mai comenta stilul de gătit sau de făcut curăţenie.

– Hai să le facem o surpriză, îmi spuse el în timp ce pregătea un ceai.

– Ce surpriză, nebunule! Nu e suficient că au apărut tam-nesam aici? Uite ce surprinsă sunt… nu mai pot! Ştii ceva? Eu nu am chef să gătesc în weekendul ăsta, sun la WuXing! Să nu te aud! Mai mult nervoasă, formez numărul şi din neatenţie apăs pe speaker.

– „Ţzsărnaaa”! Cu ce vă putem ajuta?

WuXing ştie! Umm… bună ziua! Fi-ţi amabil, aş dori să fac o comandă…

– Oooo, doamna Aguriţa! Ţze plăţzere! Ufff… scuzaţi accentul, nu pot scăpa de el. Comandaţi ca de obicei?

– Desigur, numai că dublăm comanda. Deci  doresc 4 porţii de Furnici În Copac, 4 salate cu urechi de lemn şi ca desert aş dori nişte profiterol cu cocos…poate le îngheaţă capul.

– Poftim? spuse operatorul speriat.

– Scuze, nu mă băgaţi în seamă. Deci rămîne cum am stabilit? Mulţumesc! Şi închid.

furnici-in-copac-cu-carne-de-porc-700x420px

Socroşenia e mută. Socrul a rămas perplex şi aşteaptă înspăimântat urgia. Ştie ce are la uşă, ştie ce urmează.

– Apăi, fătucă… tu ai impresia că eu am venit la voi să mor otrăvită? Păi eu ţi-am dat un băiet frumos, deştept şi tu vrei să-mi iei zilele? I-auzi, Ioane… ce zici de nevastă-ta?

– Mamă, calmează-te! A comandat nişte mâncare chinezească, e delicioasă. Promit!

Furnici în copac? Ce copac, noră dragă? Are flori copacul ăsta? M-ai văzut pe mine să mănânc gărgăriţe, chestii? Ce copac, dragă? Ce copac?

– De mentă e copacul, mamă soacră! Mă scoţi din minţi! Aşa se numeşte felul de mâncare, stai liniştită! E o delicatesă. Carnea tocată mixtă arată ca nişte furnicuţe pe tăiţeii de orez din compoziţie. Se mai folosesc spaghete de soia pentru pregătirea preparatului, iar alături de ceapă, usturoi, condimente chinezeşti, pastă de ardei iute şi oţet chinezesc pus la final iese o bunătate. O să te lingi pe degete, promit!

– Aşa? Deci furnicile nu-s furnici, iar copacul nu-i copac… m-ai ameţit de cap! Sigur nu mă minţi? Şi cu urechile de lemn ce e? Crezi că sunt surdă sau cum? Sau e vorba de „curechi”? Alea cu afumătură? Păi de ce nu ai spus că-ţi aduceam un butoi plin.

salata-cu-urechi-de-lemn-700x420px

Sigur eşti adoptat…

Îmi pocnea o venă-n cap, jur. Mă uit la al meu, mă uit şi la ea. Cu siguranţă te-au schimbat ăia de la spital.

– Mamă soacră… (respiră, Aguriţo! Aşa…unu, doi, trei. Hai, zâmbeşte…) urechile de lemn sunt nişte ciuperci.

– Aoleu! Ciuperci! Otrăvitoare! Am ştiut eu! Uite Gheorghe, ce ai crescut la uşăăă… vor să ne omoare!

– E vorba de salată cu urechi de lemn, mamă soacră! Urechile de lemn sunt o specie specială de ciuperci numite Auricularia auricula-judae. Este mai cunoscută sub numele de urechea lui Iuda, iar asocierea cu ciupercile a fost făcută de un om de ştiinţă german. Acesta a stabilit că Iuda s-ar fi spânzurat de un soc. Pe acest copac cresc aceste ciuperci negre care au forma unei urechi.

– Copacul cu furnicile? spuse ea şocată.

– Nu! Doamne, greu înţelegi ce spun.

– Păi dacă nu vorbeşti normal, fătucă. Deci sunt nişte bureţi…

slider-si-vegetarian-si-variat

Noroc că a venit mâncarea… altfel făceam eu bureţi la creier.

– Auzi, fătucă… da bune-s urechile astea. WuXing are bucătari buni! Data viitoare poate mă duci la ei, să-i văz şi eu cum gătesc delicatesele astea. Mai schimb şi eu o vorbă cu ei…

– Eu ţi-am zis, mamă soacră! Şi să ştii că e numai bună dacă ţii la siluetă sau când eşti în post. Salata de urechi de lemn conţine numai legume, sare, ulei de susan şi condimente chinezeşti. În plus, ciupercile de care ţi-am vorbit sunt benefice sănătăţii. Ajută la scăderea colesterolului sau la reducerea riscului de infarct. Şi încă ceva, mamă soacră… consumul de ciuperci negre ajută la stimularea emoţiilor pozitive. Poate aşa prinzi şi tu drag de mine…

– Ce-ai zis?

– Nimic, mamă soacră!

În celălalt colţ al mesei, socrul se joacă cu mâncarea. Poate nu-i place sau…

– Gheorghe! Ce faci, te joci cu mâncarea? spuse ea siderată. El nimic, mut. GHEORGHEEE!

– Huh? Da, scumpa… umm, caut urechile de lemn. Tot învârt cu beţele astea şi lemn nu am găsit… fătucă, ăştia ţi-au greşit comanda!

– Ioane! Vezi că lui taică-tu i s-au terminat bateriiile de la aparatul auditiv… ăsta nu a auzit nimic din discuţia noastră. Da prost eşti, Gheorghe!

Acest articol a fost scris pentru proba nr 20 din cadrul competiţiei SuperBlog 2016!