Obiceiuri pascale …Voi le cunoașteți?

O străveche datină afirmă că cine nu merge la biserică în prima zi de Paşti riscă să lâncezească tot anul, să sufere de diverse boli până la Paştele anului viitor. Credincioşii care se întâlnesc în ziua de Paşti trebuie să se îmbrăţişeze în semn de reconciliere şi dragoste creştinească. În dimineaţa primei zile de Paşti se tămâiază casa. Această mireasmă, spuneau străbunii noştri, atrage norocul, alungă ghinioanele până la viitoarea sărbătoare de Paşti. Pentru păstrarea sănătăţii, a purităţii sufleteşti şi a sporului în casă, se practică ritualul spălatului cu apă dintr-o cană în care s-a pus un ou roşu să fie sănătoşi şi puternici. De Paşti se iartă “greşelile greşiţilor”.
În prezenţa vârstnicilor din orice comunitate are loc în faţa bisericii reconcilierea între familiile care au fost certate până la Marea Sărbătoare. La ţară se crede cu tărie că oul de Sfintele Paşti contribuie la sporirea recoltelor. Gospodarul este bine să ducă la biserică un coşuleţ plin cu seminţe pentru semănat. În mijlocul seminţelor trebuie să fie un ou roşu. După slujbă, seminţele respective, dacă vor fi semănate, vor asigura o recoltă îmbelşugată. Oul roşu are puteri miraculoase. Mai ales în împrejurări dramatice s-a constatat de-a lungul timpului. Cei care au avut ghinionul unui incendiu au scăpat de necaz.
Paștele pe plaiuri românesti:
În Bucovina, fetele se duc în noaptea de Înviere în clopotnită si spală limba clopotului cu apă neîncepută. Cu această apă se spală pe fată în zorii zilei de Pasti, ca să fie frumoase tot anul si asa cum aleargă oamenii la Înviere cînd se trag clopotele la biserică, asa să alerge si feciorii la ele.
În zona Cîmpulung Moldovenesc, datina se deosebeste prin complexitatea simbolurilor, a credintei în puterea miraculoasă a rugăciunii de binecuvîntare a bucatelor. În zorii zilei de duminică, credinciosii ies în curtea bisericii, se asează în formă de cerc, purtînd lumînările aprinse în mînă, în asteptarea preotului care să sfintească si să binecuvînteze bucatele din cosul pascal. În fata fiecărui gospodar este pregătit un astfel de cos, după orînduiala strămosilor. În cosul acoperit cu un servet tesut cu model specific zonei sînt asezate, pe o farfurie, simbolurile bucuriei pentru tot anul: seminte de mac (ce vor fi aruncate în rîu pentru a alunga seceta), sare (ce va fi păstrată pentru a aduce belsug), zahăr (folosit de cîte ori vitele vor fi bolnave), făină (pentru ca rodul grîului să fie bogat), ceapă si usturoi (cu rol de protectie împotriva insectelor). Deasupra acestei farfurii se asează pască, suncă, brînză, ouăle rosii, dar si ouăle încondeiate, bani, flori, peste afumat, sfeclă rosie cu hrean si prăjituri. Dupa sfintirea acestui cos pascal, ritualul de Pasti se continuă în familie.
În părtile Sibiului, există obiceiul ca de Pasti să fie împodobit un pom (un arbust) asemănător cu cel de Crăciun. Singura deosebire constă în faptul că în locul globurilor se agată ouă vopsite (golite de continutul lor). Pomul poate fi asezat într-o vază frumoasă si farmecul sărbătorii sporeste cu o podoabă de acest fel.
La Călărasi, la slujba de Înviere, credinciosii aduc în cosul pascal, pentru binecuvîntare, ouă rosii, cozonac si cocoti albi. Cocosii sînt crescuti anume pentru împlinirea acestei traditii. Ei vestesc miezul noptii: datina din străbuni spune că, atunci cînd cocosii cîntă, Hristos a înviat! Cel mai norocos este gospodarul al cărui cocos cîntă primul. Este un semn că, în anul respectiv, în casa lui va fi belsug. După slujbă, cocosii sînt dăruiti oamenilor săraci. Pe lîngă datina cosului pascal, se mai păstrează cîteva obiceiuri deosebite: ele vestesc întîmpinarea Pastelui cu bucurie si dragoste pentru semeni.
O foarte frumoasă datină se păstrează în Maramures, zona Lăpusului. Dimineata, în prima zi de Pasti, copiii (pînă la vîrsta de 9 ani) merg la prieteni si la vecini să le anunte Învierea Domnului. Gazda dăruieste fiecărui urător un ou rosu. La plecare, copiii multumesc pentru dar si urează gospodarilor sărbători fericite. La această sărbătoare, pragul casei trebuie trecut mai întîi de un băiat, pentru ca în acea gospodărie să nu fie discordie tot restul anului.
În Arges, printre dulciurile pregătite de Sfintele Pasti se numără covrigii cu ou (numiti asa pentru că în compozitia lor se adaugă multe ouă). Fiecare gospodină se străduieste să pregătească o astfel de delicatesă, care este si simbolul belsugului.
În Tara Motilor, în noaptea de Pasti se ia toaca de la biserică, se duce în cimitir si este păzită de feciori. Iar dacă nu au păzit-o bine si a fost furată, sînt pedepsiti ca a doua zi să dea un ospăt, adică mîncăruri si băuturi din care se înfruptă atît hotii, cît si păgubasii. Dacă aceia care au încercat să fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plăti ospătul.
Pe valea Crisului Alb, la Almas, toată suflarea comunei se adună în curtea bisericii. Femeile si fetele din localitate se gătesc în straie de sărbătoare si vin în curtea bisericii unde vopsesc si încondeiază ouă.
Voi ce alte obiceiuri cunoașteți dragele mele?

Aguritza

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...