Dilema unei epilări…

Când te scoli de dimineaţă
Deschizi ochii-ncetişor.
Brusc te sperii, vezi în ceaţă.
Lângă tine stă paiaţă,
O femeie…cu mustaţă.
Pe picioare sunt liane,
La subraţ e vis urât.
Tulai Doamne arătare,
Tu n-auzişi de epilare?
Ea uimită, că-i cucoană,
Venită de la „oraş”.
Face-un pas de curtezană
Şi îşi drese al ei glas.
La mămuca acas’ la ţară
Când ieşeam la horă afară,
Cine avea „pădurea” stufoasă
Era şi cea mai focoasă.
De flăcăi era curtată,
Omenită şi dansată.
Ce-mi vorbeşti de lucruri sfinte,
Epilarea-i suferinţe.
Măi femeie, stai cuminte
Stai şi-ascultă, ia aminte.
Să ai  „pădure” stufoasă,
Nu te face chiparoasă.
Fii tu bună, fă-mi pe plac
Încearcă un kit de epilat.
N-are rost să ne certăm
„Blana” jos eu vreau s-o dăm.
Kit de epilare zici?
Mi-se face pielea arici.
Las că-mi aranjez eu blana,
Cu cuţitul sau cu lama.
Eşti nebună, măi femeie
Iar cu lama îţi faci belele.
Vremurile alea s-au dus,
Hai să-ncerci un nou produs.
Zău, te porţi cam primitivă
Cu epilarea definitivă.
Piele fină, catifelată
Ia Silk’n Flash&Go de-ncearcă.
Îl poţi folosi acasă
E uşor de utilizat.
Tratament rapid, piele fină de crăiasă
Rezultatul garantat.
Spui „bye-bye” pădurii creţe
Ce răsare prin ciorapi.
Numai face feţe-feţe
De „blănoi” nu vrei să scapi?
Cu lama şi cu cuţitul
Se scobeşte-n dinţi… bunicul.
Fii şi tu mai delicată,
De la sat…dar epilată.
Nu te doare, nu răneşte
Doar „pădurea” o stârpeşte.
Flash&Go e cel mai tare,
Bazat pe lumina inovatoare.
După bunul plac, frumos
Reglezi impulsul luminos.
Fără durere, arsuri,
Îţi spun sincer, fără mofturi.
Lasă cuţitul şi lama
Că de-acolo începe drama.
Fii fată de comitet,
Că şi eu-s băiat deştept.
Foloseşte un epilator,
Uită rănile ce dor.
Frumuseţea pielii ţine,
Chiar şi şase luni de zile.
Ştii că nu-mi este ruşine,
Mie-mi plac femeile fine.
Delicate, parfumate,
Fercheşe şi epilate.
Pare simplu ce ai spus,
O să-ncerc o epilare.
Mă duc să-mi fac un duş
Ş-apoi trec la o testare.
Dacă doare, eu ţi-o jur
Bat la tine pân-mă satur.
Dacă-i bine, te-oi chema în paşi mărunţi
Pielea fină s-o săruţi.
Măi femeie, vorbeşti mult,
Pădurea creşte.
Nu am timp să te ascult,
Ce ţi-am spus nu-i o poveste
Este adevărul crud.
Acest articol participă la proba numărul #4 din cadrul competiţiei SuperBlog 2014.

Aguritza

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...