Televizoarele alb-negru versus Smart Tv

Cine nu îşi aminteşte de perioada televizorului alb-negru? Patru fraţi, nebuni de legat, priveam televizorul cu lămpi ca pe-o comoară. Acele cinci minuţele dintr-o după-amiază de sâmbătă erau pentru noi, un adevărat răsfăţ. Bineînţeles, dacă aveai temele făcute şi lecţiile învăţate pentru luni, pupai desene-animate. Dacă nu, stăteai ca prostul în dormitor, pedepsit până la noi „ordine”. Dacă unul dintre noi mai făcea vreo tâmpenie, pedeapsa era capitală, nu mai vedeai tv-ul vreo lună.
Îmi aduc aminte de un Diamant imens, cu carcasă de lemn şi zeci de butoane şi cât chin era pe părinţi să prindă un canal fără purici. Câte zbierete din sufragerie către cel care era pe balcon, bine… jumătate înafara balconului, cu o antenă cu „craci mari”:
– Mai la stângaa! Nu, mai încet… stai aşa… mai la dreapta… stai!

Cu chin şi jale, reuşeai într-un final să mai prinzi sfârşitul Telejurnalului sau „poveţele” răposatului de la nu ştiu ce congres măreţ. Dimineaţa, mama se chinuia să prindă un post bulgăresc sau de la turci. Nu ştiu la ce îi foloseau ştirile de acolo, nu înţelegea o boabă din ce vorbeau prezentatorii ăia.
Mai târziu, în timpul anilor am schimbat zeci de televizoare. Cu butoane care mai ciudate inserate în carcase, grele, dar pentru noi copii erau nişte „jucării” mai mari şi nu înţelegeam de ce părinţii ne interzic joaca pe lângă ele. Motivul îl bănuiţi cu toţii, nu? Exista riscul ca „jucăria” să ne cadă în cap, ceea ce s-a întâmplat în timp ce unul din noi a vrut să se caţere ca Tarzan pe el. Peştişorul de sticlă mov, pe post de bibelou, trona regeşte deasupra lui şi tot ce vroiam era să hrănim sticloşenia cu ochi mari.
Îmi aduc aminte de momentul când mi-am cumpărat primul televizor color, în primul an de căsnicie. Pentru că banii nu erau aşa de mulţi, ne-am dus la un second-hand şi am cumpărat un televizor imens (cât două de tipul Diamant la un loc) şi de bucurie, am uitat să-i cerem vânzătorului să ni-l probeze. Am ajuns acasă şi timp de patru ore ne-am învârtit ca doi tembeli pe lângă el, în căutarea butoanelor. În final, după câteva telefoane pe la cunoscuţi le-am găsit într-o carcasă micuţă aflată la baza televizorului.
Dacă am intuit vreodată cum va evolua tehnologia în timp? Niciodată! Sincer, televizorul nu era decât un simplu obiect care-mi oferea câteva minute de relaxare înainte de somn sau, în copilăria mea, momente scurte de bucurie în acele 5-10 minute de desene animate. Nu mi-am imaginat că voi putea viziona filme, să mă conectez la internet sau să vorbesc cu cei dragi cu ajutorul aplicaţiilor Facebook, Twitter sau Skype de pe un simplu televizor. Simplu am zis? Mă scuzaţi, acest televizor mi-a dat lumea peste cap.
O adevărată revoluţie tehnologică care-ţi bucură ochii, unde experimentezi claritatea Ultra Hd, iar tehnologia activă 3D creează contrast, adâncime şi un realism de neegalat în timpul vizionării. Profil rafinat, de ultimă generaţie , eleganţă şi precizie.
Pe piaţa din România găseşti oferte de televizoare nenumărate, dar dacă eşti răbdător şi ştii precis de ce ai nevoie, poţi cutreiera magazinul online MarketOnline.ro şi ai să găseşti perfecţiunea la cele mai înalte standarde. Dacă facem o paralelă între televizoarele alb-negru şi un Smart 3D ne dăm seama cât a evoluat tehnologia şi cât de banală era viaţa înainte. Banală sau nu, ne-am bucurat de fiecare clipă şi acele momente au farmecul şi nostalgia unor timpuri în care speram la ceva mai bun.
Acum avem posibilitatea să ne alegem exact după gusturile şi exigenţele fiecăruia. Suntem mereu în căutarea unui produs şi mai performant decât celălalt, nu? Nu m-ar mira dacă în timp, televizoarele ne-ar da posibilitatea teleportării în alte locuri. Cum ar fi? Ai achiziţiona un astfel de televizor? Tu ai intuit evoluţia fantastică a televizorului alb-negru? 

Acest articol participă la proba nr #5 din cadrul competiţiei SuperBlog 2014.

Aguritza

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...