PsiDelaco – Pufoșenie în tratament…

„Comedia este doar un mod hazliu de a fi serios.” – P. Ustinov

Există undeva în lume… ținutul Delacoșenia. Cu munți și dealuri, cu ape repezi cristaline. Cu oameni pufoși ca pana de păun și nu e de la niscaiva magiun. Pe lângă ei trăiește o regină. Frumoasă foc, cu un pic de coc, cochetă, aer de poetă și un pic cam incompletă. La minte. Că atunci când iese-n lume și vrea să se prezinte, se împleticește-n pantofi și în cuvinte.

Oglindă, oglinjoară

Cine-i cea mai pufoasă din țară?

Oglinda înghite-n sec, asudă

Și zise-ncet, ca ea să nu audă.

Pufoasă ești, Măria ta

Dar nu vreau a te agita,

Când spun că undeva în lume,

Există o fătucă… îmi scapă al ei nume.

Delicată ca o floare,

Cu zâmbet cald, o frumusețe răpitoare.

Măria Ta, iertare!

Dacă dorești… eu mă opresc din căutare.

Verde de furie, regina pufăi ca un dragon și sparge o farfurie. De nervi, înhață un spray de geamuri: Puff, Puff,Puff! Oglinda fermecată și-a căutat-o cu lumânarea. Regina o privește lung… ce dulce-i răzbunarea.

Ca de obicei, regina cea geloasă

Își face un plan… e tare ticăloasă.

Dă sfoară-n țară să vină-n fața ei,

Pufoșeniile țării… o ceată de femei.

Și au venit, câtă frunză… câtă iarbă. Regina le privi și începe încet să fiarbă.  Deodată într-un colț văzu o fetișcană. Cu ochii negri, păr de abanos și mers de curtezană. Regina o privi invidioasă.

Oglindă, oglinjoară

Spune acum… cine-i cea mai pufoasă din țară?

Oglinda vizibil enervată,

Înghite-n sec, se simte exploatată.

Măria Ta, așa cum ți-am spus și prima dată

Pufoasă ești într-adevăr, dar poate un pic cam obsedată.

Există undeva în acea mulțime, mă repet

Cea mai pufoasă, cea mai… dar e secret.

Oglindă, oglinjoară

Ești un mare șarlatan.

Măria Ta, greșit…

Sunt doar un simplu fan.

Un fan ai spus?

Cum îndrăznești?

Măria Ta, am fost sedus

De pufoșenii românești.

Sunt fan brânză adevărat,

De când o fost Cesar împărat.

Iar colo în mulțimea credincioasă,

Există crema de brânză pufoasă. 

Regină face spume, se enervează

Alba ca Delaco privește galeș… o sfidează.

Ai spus pufoasă?

Zbieră regina furioasă…

Regina noastră se aruncă-n mulțime. Cu o privire dubioasă ceru și ea un pic din crema de brânză pufoasă. Gustă un pic și … puff, puff, puff! Și puff o palmă! Și puff… cu apă. Măi și visam așa frumos! Dar m-au trezit… n-au pic de sentimente. Ce pot să fac? E ora când mă-ndoapă ăștia cu medicamente. Cică mă credeam regină și eram țifnoasă. Cică am cerut obsesiv… să fie arestată crema de brânză pufoasă.

„Bună, sunt Aguritza și sunt maniaco-dependentă de crema de brânză pufoasă.

 Bună, Aguritzaaaaa! Și noi!” 

Acest articol a fost scris pentru proba nr 2 din cadrul competiția Spring SuperBlog 2017! 

Toni Delaco – Duel Brânzos

Pe-un picior de plai,
Pe-o gură de rai…
Iată vine-n cale 
Pe caşcaval călareee…
– Huuuuooo! Lasă balada, bade! Începe brânzoşenia aia de meci, murim aici! Apropos… eu pe cine votez pariez? 
– Juniorule, şezi în banca ta că îţi tuflesc o delacoşenie după ceafă de nu te vezi! Păi ori suntem  fan brânză ori nu mai suntem, ei comedie… 
Juniorul tăcu mâlc, înghiţi în sec şi privi către ringul de box. Adrenalină maximă, urletele fanilor în extaz se aud până-n centrul pământului. Da ce zic eu… ţi se face pielea brânză de isteria suporterilor. Făcând abstracţie de haosul creat, Juniorul privi către namila de om ce vorbea la un microfon. Toni Delaco s-a întors după circa 5 ani în stil wild, călătorind ca un haiduc prin zeci de  ţări, timp în care şi-a delectat papilele gustative cu tot felul de brânzoşenii cu denumiri de-ţi atârnă limba cât o roată de caşcaval. „Namila” din ochii Juniorului a căutat vreme îndelungată(doamne, câtă brânză ai putut să mănânci frate??) cea mai bună brânză din lume. 

Dacă a găsit-o? Habar nu am! Muşteriul se dă lovit şi nici că suflă o vorbă despre brânzoşenia aia. Păi e frumos? Cică de abia la finele anului ne va dezvălui marele secret! Acum ce brânza mea fac, fraţilor? Că meciul începu şi uitai să vă spui ce făcu „Namila” pentru „brânzo-entertaiment”… chemă toate delicioşeniile de prin lume şi le puse să se lupte între ele! Să vezi urlete, zburau feliile de caşcaval pe sus în semn de răzbunare. Ce mai, urgie nu alta. Se duelau câte două ceasuri, vă vine să credeţi? S-o fi văzut pe Halumi cum se înfoia-n „pene” la Tempura. Fiecare pe limba ei, jaleeee nu alta. Sau cum Sbrinz maleficul se transformă din fondue într-un pedigree brânzoşenenesc de ar îngheţa lacul Geneva de frică. Apoi s-a duelat o verzitură, Sap Sago cu Byaslag… cel din urmă ţapăn, fără milă. 

Acum stau în colţul ringului, lângă Junior. Temător m-a întrebat cum cred eu că arată brânza perfectă… am surâs ştrengăreşte şi i-am spus :

– Are forma copilăriei mele inocente, miros de iarbă proaspăt cosită şi gustul fin ca roua dimineţii ce mângâie fiecare petală în semn de preţuire…
– Sofiaaaaaa? Delicioşienia aia rotunjoară??
– Ce ai, Juniorule? Mâncaşi oleacă de Byaslag sau Puant Macerel te-a lovit în timp ce se duela cu ceilalţi?

Mă retrag… încerc să-l corup pe Toni Delaco! Poate îmi spune mai devreme despre „secretul” lui… frumuşică sunt, nu? Îl iau prin învăluire… 

To be continue…

Acest articol participa la proba nr 21 din cadrul competitiei SuperBlog 2015!