Interviu cu „ABC…prin viata”

Dragele mele stiu ca este tarziu acum ,dar azi am avut onoarea sa „cunosc” o persoana minunata , si a fost de acord sa ne spuna cateva randuri despre ea . 🙂
Am inceput sa o respect foarte mult,deoarece imi place felul ei de-a fi plus cum gandeste. Avem fursecuri si un capucinno delicios ,deci haideti sa vedeti ce mi-a raspuns Iulia (alias  ABC…prin viata ) .
Va avertizez ca avem multe de povestit deci sper ca va va incanta acest „mic” interviu ..

Aguritza: Buna ,scumpa mea pentru inceput pentru cei care ne citesc si nu te cunosc asa de bine fa-ti o mica prezentare …
Iulia: Buna, Agurita! Multumesc mult ca te-ai gandit la mine pentru acest interviu, ma bucura nespus de mult. Ce-as putea sa spun despre mine? In mai putin de o luna implinesc 31 de ani, sunt o persoana vesela, optimista, nonconformista, ador calatoriile, cartile, muzica buna si tot ceea ce e frumos. Fumez mult, imi plac plimbarile, iubesc toate animalutele, de la soparle pana la elefanti, nu-mi place ipocrizia, rautatea, agresivitatea si sunt impotriva vanatului. Pe vremuri, oamenii vanau un iepure sau o rata ca sa aiba ce pune pe masa. Din pacate, acum se vaneaza din placere si mi se pare un act de egoism si de cruzime fata de animale.

Aguritza:Spune-ne 3 calitati ale tale dar si care sunt cele 3 defecte..
Iulia: Agurita, iti dai seama ca in ceea ce priveste calitatile, tuturor ne este usor sa enumeram mai mult de 3, fiecare considera ca e plin de calitati . Eu ma voi rezuma la 3 dintre ele: optimismul, generozitatea si sinceritatea. Referitor la defecte, mi-e usor pentru ca am multe . Cel mai mare este incapatanarea, urmata de lene si imediat, pe locul 3, susceptibilitatea.

Aguritza:Care este teama ta cea mai mare si de ce..
Iulia: Am foarte multe temeri. E banal sa spun ca cea mai mare frica o am de moarte, insa chiar e adevarat. Mi-e frica de moarte pentru ca nu stiu ce se va intampla cu sufletul meu, unde va ajunge. Din aceasta frica de moarte deriva teama de inaltime. Desi am calatorit in peste 20 de tari in ultimii 5 ani si de foarte multe ori am avut parte de zboruri mai lungi de 18 ore, mi-e frica teribil sa zbor cu avionul. Totusi, pasiunea mea pentru calatorii e mai puternica decat frica de inaltime .

Aguritza:Ce detesti la unele persoane din jurul tau si ce admiri la unele…
Iulia: Detest rautatea si ipocrizia. Din acestea doua deriva multe alte defecte pe care nu le suport, insa evit compania acestor persoane. In nu stiu ce zodiac, sunt broasca testoasa si principala trasatura a acestei zodii este retragerea in propria carapace. Asa fac si eu, nu ma cert cu oamenii rautaciosi, ii evit. Admir oamenii cu suflet bun, sinceri si generosi.

Aguritza: Cand ai luat contact cu lumea online prima data ,si ce impresie ti-a facut?
Iulia: Multa vreme am fost impotriva mediului online. Ma gandeam ca in conditiile in care oamenii se prefac atat de usor in mediul real, in mediul online, ascunsi dupa un nickname, le este si mai usor. Am avut dreptate, insa in mediul online am intalnit si persoane cu adevarat deosebite. Prima data mi-am facut un cont de Facebook acum mai multi ani, insa pentru ca eram satula de calculator, mi l-am inchis. Mi l-am reactivat dupa ce mi-am dat demisia de la o multinationala si jucam CafeWorld. Chiar si atunci, desi miza jocului era reprezentata doar de niste puncte virtuale, erau si oameni egoisti si rautaciosi . Am renuntat de multa vreme la acest joc. De fapt, am renuntat la toate jocurile si concursurile de pe net.

Aguritza:Cum ti-a venit ideea blogului?De la ce a pornit totul?
Iulia: Blogul a inceput ca un coltisor al meu, unde puteam sa scriu ceea ce nu puteam sa scriu in articolele oficiale.

Aguritza:Unul din primele tale articole” O lume cu reguli sau fara” a fost un subiect destul de greu ,cum ti-a venit ideea si care a fost impactul? Te asteptai la mai mult?
Iulia: Articolul a fost scris doar pentru mine. Lumea l-a citit la cateva luni dupa aceea. Deoarece l-am scris pentru sufletul meu, nu m-am asteptat la niciun impact.

Aguritza:Care sunt reactiile cititorilor tai si ce astepti pe viitor?Ai accepta si comentarii negative?
Iulia: Majoritatea cititorilor mei, ingerasilor “ting ting”, cum le spun eu, au reactii pozitive. Nu am nicio problema cu comentariile negative. Nu ma astept ca toata lumea sa fie de-acord cu mine. De aceea, nici nu am activat moderarea comentariilor.

Aguritza:Am observat din articolele tale ,ca nu te axezi pe un subiect anume..Din tot ce ai scris pana acum care articol a avut un impact mai mare asupra ta?
Iulia: Asa cum e si numele blogului, ABC prin viata, scriu despre lucruri din viata noastra, iar viata nu inseamna doar pantofi, doar calatorii sau fonduri de ten. Nu imi propun anumite teme, scriu tot ceea ce-mi trece prin cap  Articolul meu de suflet e cel intitulat “Sa ne facem timp sa mirosim trandafirii”, un alt articol din perioada in care scriam doar pentru sufletul meu.

Aguritza:Esti implicata si in alte proiecte online? Ce ai dori sa faci pe viitor? Ce parere ai despre campaniile umanitare?
Iulia:
Nu sunt implicata in alte proiecte online. Imi doresc sa scriu mai mult pe blog. Pe viitor mi-as dori sa-mi deschid un site cu o anumita tema, insa e doar un vis momentan. Unele campanii umanitare au ca scop doar binele propriu si imbogatirea fondatorilor, altele sunt sincere si chiar au rezultate vizibile in scopul pe care si l-au asumat. Eu am fost implicata ca voluntar doar intr-o asociatie care lupta impotriva abuzurilor savarsite impotriva animalelor. M-am implicat in acest proiect pentru ca animalele nu se pot apara si nu isi pot exprima suferinta. Totodata, sunt de parere ca in Romania, si nu numai, sunt multe alte cauze pentru care am avea de luptat (violenta in familie, copiii abuzati, copiii abandonati, sarcinile nedorite, batranii aflati in saracie, persoanele care au nevoie de operatii costisitoare si nu isi permit plata acestora, etc.). Important e ca initierea unei campanii sa aiba un motiv sincer si nu obtinerea de avantaje materiale personale. Poate parea ca sunt lipsita de mila, insa nu am nici cea mai mica compasiune pentru oamenii perfect sanatosi care plang pe la televizor ca nu au ce manca. In Romania sunt foarte multe zone sarace, unde e foarte dificil sa gasesti un loc de munca, insa am cunoscut oameni din aceste zone care depun toate eforturile pentru a avea un minimum de nivel de trai. Am cateva rude in varsta care locuiesc la tara. Pentru ca nu mai au forta fizica necesara, cauta prin vecini persoane pe care sa le plateasca pentru munca campului. Am ramas surprinsa sa observ ca e foarte greu sa gasesti pe cineva. Desi sunt sanatosi, nu au un loc de munca, locuiesc intr-o mizerie crunta si singurul lor venit e reprezentat de alocatiile copiilor, prefera sa stea la birt si sa bea o votca, decat sa mearga o zi la prasit sau la cosit si sa castige un ban cinstit. In Canada, daca ai cumparat o singura data bauturi alcoolice cu cardul pe care se vireaza alocatia copilului, ti se suspenda virarea alocatiei. Poate e o masura drastica, insa in anumite cazuri ar fi utila si la noi. M-am lungit cu vorba, insa ai atins un subiect la care eu tin foarte mult.

Aguritza:Care este ideea ta despre viata? Sau despre fericire?
Iulia: Complicat sa raspund la aceste doua intrebari  Am studiat multi ani filozofie si inca sunt pasionata de acest domeniu. Probabil de aceea imi este greu sa formulez o definitie. Viata e frumoasa daca stii sa o traiesti si nu stai mereu cu ochii pe “ograda” vecinului. Pentru mine, fericirea inseamna sanatate si libertate. Daca sunt sanatoasa si libera pot sa fac orice (de la avea o familie, pana la a-mi cumpara pantofi, a calatori sau a ma bucura de o discutie cu prietenii).

Aguritza:Daca te-ai putea reincarna intr-un personaj istoric care ar fi acela si explica-ne de ce…
Iulia: Mi se pare mie sau intrebarile devin din ce in ce mai grele? Nu am un personaj anume in care mi-as dori sa ma reincarnez, insa mi-ar fi placut sa traiesc in perioada Bucurestiului interbelic. Ca explicatie, cred ca e doar influenta cartilor pe care le-am citit despre viata din perioada respectiva, frumusetea orasului si eleganta femeilor.

Aguritza:Ce pasiuni ai? Hobby-uri?
Iulia: Aici sunt multe . Nu le pot pune intr-o ordine a preferintelor, insa lista ar cuprinde: calatoriile, cititul, muzica clasica, baletul, istoria, filozofia, stiintele politice, psihologia. Nu imi place sa fac sport . O singura data mi-am facut abonament la sala si nu am fost decat de vreo 4 ori, desi abonamentul era cu acees nelimitat.

Aguritza:Ce admiri cel mai mult la o femeie? Dar la un barbat?
Iulia: Si la o femeie si la un barbat admir sinceritatea si simtul umorului.

Aguritza:Care este opinia ta vizavi de violenta in familie? Si cum am putea ajuta mai mult persoanele abuzate fizic dar si psihic? Crezi ca noi bloggeri am putea da o mana de ajutor,sa ne implicam intr-o campanie de acest gen?

Iulia: Iarasi ai atins un subiect sensibil. Sunt impotriva violentei de orice gen. Din pacate, in Romania, violenta in familie este o problema majora nerezolvata inca. Ar fi de folos daca toate femeile ar intelege ca un barbat care le loveste, nu o face din dragoste, ci pentru ca are o problema. De asemenea, mamele de baieti pot contribui pozitiv la diminuarea acestui fenomen printr-o educatie sanatoasa a copilului lor. Ar trebuie sa invete ca copilul lor nu este “buricul Pamantului” si nu poate face orice doar pentru ca s-a obisnuit sa fie “baiatul mamei”. Mamele ar trebui sa isi educe baietii sa trateze cu respect femeile atunci cand vor creste, asa cum si-ar dori ele sa fie tratate ca femei. Din pacate, am auzit de multe ori din gura mamelor de barbati care si-au abuzat fizic sau verbal sotiile sau copiii: “Pai, daca nu i-a facut de mancare? Si barbatul meu ma mai batea din cand in cand si nu am murit!”, “Daca copilul nu-i cuminte, ii mai dai o mama de bataie ca sa se invete minte.” Ma dezgusta astfel de afirmatii si atitudini. Totodata, femeile care au un sot violent ar trebui sa aiba mai multa incredere in fortele proprii si sa nu tolereze un asemenea comportament, mai ales cand aceasta violenta se manifesta si asupra copiilor. Cred ca le-ar fi mai usor daca ar fi independente financiar. In fine, sunt multe de spus referitor la acest subiect.
Sincera sa fiu, nu stiu cum am putea ajuta la diminuarea acestui fenomen si la alinarea suferintei persoanelor abuzate . Poate mai multa deschidere in gandire, o vorba buna, o incurajare ar fi de ajutor. Persoanele abuzate se impart in doua categorii mari: cele care vor sa scape de situatia in care se afla si nu au puterea necesara sa o faca sau le este rusine sa ceara ajutor si cele care se complac in situatia respectiva.
Noi, in calitate de bloggeri nu prea stiu ce am putea face . Poate niste articole despre violenta, mediatizarea campaniilor de lupta impotriva violentei in familie ar fi de folos. Nu m-ar mira ca printre cititorii nostri sa fie si persoane abuzate care sufera in tacere. Daca te gandesti serios la un asemenea proiect, as fi bucuroasa sa ma implic si eventual sa vorbim mai in detaliu despre o strategie care sa fie de folos persoanelor abuzate.

Aguritza:Cel mai hot subiect in ultimul timp in mass-media ,a fost „violenta in scoala”.Care este parerea ta? De unde atata furie in acesti copii?
Iulia: Furia vine din lipsa educatiei corespunzatoare de-acasa, din mass media, din violenta in familie. Violenta elevilor e doar un act de teribilism, un strigat al faptului ca se simt neglijati. In ultimii ani, multi parinti se concentreaza mai mult pe a castiga cat mai multi bani si uita faptul ca un copil nu are nevoie doar de haine de firma sau telefoane de ultima generatie, un copil are nevoie de atentie, de dragoste, de vorbe de incurajare, de intelegere. Am teminat liceul pedagogic si, desi nu am profesat niciodata nici ca invatator, nici ca educator, nu imi este greu sa inteleg structura afectiva a unui copil. De asemenea, nu sunt de-acord cu statul cu orele in fata calculatorului sau cu parintii care le cumpara copiilor de 2 ani tableta. La ce ii trebuie unui copil de 2 ani tableta? Un copil de 2 ani are nevoie sa te joci cu el, sa razi cu el si sa-i arati cat mai multa dragoste. A-i cumpara unui copil o tableta sau un telefon mobil cred ca vine si ca o compensare a faptului ca printii isi fac din ce in ce mai putin timp pentru copiii lor.
Marea problema a violentei in scoli o reprezinta violenta profesorilor L Lipsa sanctiunilor din partea autoritatilor si mentalitatea romanului ca “bataia e rupta din Rai” sunt principalele motive pentru care aceasta practica ia amploare pe zi ce trece. Din pacate, violenta profesorilor se manifesta si inainte de ’89, insa nu era atat de mediatizata. Personal, eu as retrage dreptul de practica al acestor profesori sau invatatori. Se presupune ca ar trebui sa fie modele pentru copiii nostri. In aceasta situatie, ne mai mira violenta copiilor?

Aguritza: Ai un motto preferat?
Iulia: Am mai multe, insa voi mentiona doar doua: “Incearca sa fii un om de valoare si nu neaparat de success” si “Cum iti asterni, asa dormi”.

Aguritza:Ai schimba ceva in blogul tau?Ce te face sa mergi mai departe?Planuri de viitor pentru blog?
Iulia: Nu cred ca as schimba nimic si nu din autosuficienta, ci pentru faptul ca blogul meu e asa cum mi-l doresc, insa mereu sunt receptiva la feedback-ul pe care il primesc de la ingerasii mei “ting ting”. Am mai scris si pe blog, continui sa scriu pentru ca m-am atasat foarte mult de cititorii mei. In afara de asta, mai am multe lucruri de impartasit pe blog . Nu am planuri de viitor, insa sper sa am timp sa scriu mai mult spe blog.

Aguritza:Cum decurge o zi normala din viata ta?
Iulia: Nicio zi din viata mea nu seamana cu celelalte .In ultima perioada am fost mai mult bolnava si am cam zacut, insa, in mod normal, imi incep ziua foarte devreme, in cazul in care am dormit noaptea , beau un nes, fumez cateva tigari si-mi citesc mesajele si comentariile de pe blog. Scriu, citesc, ascult muzica, ma plimb, vorbesc la telefon, seara ies in oras cu sotul meu si cu prietenii. Momentan, incerc sa scap de un “drog”: televizorul meu functioneaza non stop pe posturile de stiri, chiar si atunci cand dorm si vreau sa scap de acest obicei. Pana acum nu mi-a reusit.

Aguritza:Ti-ai facut prieteni in lumea virtuala? Crezi in „prietenia online” ?
Iulia: Da, chiar mi-am facut prieteni. Pe unii i-am cunoscut personal, cu altii vorbesc foarte des la telefon. Cred in “prietenia online” pentru ca nu accept orice prietenie, nici macar in lumea reala. Natura m-a inzestrat cu o intuitie foarte buna si am invatat sa evit prieteniile “toxice” .

Aguritza: Cum te vezi peste 10 ani?
Iulia: Nu m-am gandit niciodata cum voi fi peste 10 ani, insa mi-as dori sa fiu sanatoasa, fericita alaturi de sotul meu, sa public cat mai multe carti, sa vizitez cat mai multe locuri si sa locuiesc la curte ca sa am animalute.

Aguritza: Care sunt produsele tale cosmetice favorite ?Ce ritual de frumusete ai ,si daca ne poti impartasi mici trucuri beauty…
Iulia: Nu as vrea sa mentionez marci preferate pentru ca sunt prea multe . Ador sarurile de baie, spumantele de baie, lotiunile de corp, gelurile de dus, sampoanele si balsamurile/mastile de par. Nu am un ritual de frumusete, insa ma demachiez dimineata si seara si, ocazional folosesc masti de fata. Nu folosesc crema de noapte. Sunt zile in care nu ma machiez si ma simt foarte bine cu mine chiar daca nu sunt machiata.
Un truc pe care cred ca il stie toata lumea: masajul pielii cu zat de cafea. Se aplica pe pielea umeda si se frectioneaza bine. Se lasa sa actioneze minimum 15 minute si se clateste cu apa calduta. Pielea ramane foarte catifelata si, folosit o data pe saptamana, acest procedeu duce la diminuarea celulitei.
O masca rapida pentru tenul normal: un galbenus de ou, 2 linguri de branza de vaci sau smantana si 2 lingurite de miere se amesteca intr-un bol. Se aplica pe fata, se lasa sa actioneze 10-15 minute si se indeparteaza cu multa apa calduta. Folosesc produse din comert, insa din cand in cand imi place sa folosesc si produse preparate in casa.

Aguritza:In incheiere ,un gand bun pentru cititorii nostri si un sfat pentru bloggeri incepatori?
Iulia: Le doresc tuturor multa sanatate si sa li se implineasca toate visele frumoase! Indiferent ca sunt bloggeri sau nu, sfatuiesc pe toata lumea sa-si urmeze visele si sa nu renunte usor in fata piedicilor care apar la fiecare pas. Nu prea obisnuiesc sa dau sfaturi decat daca mi se cer 🙂

Aguritza:Iti multumesc ca ne-ai acordat acest mic interviu ,iti doresc tot binele din lume si tot ce iti doresti tu 🙂 Si mult succes in blog ,abia asteptam viitoarele articole! Te puup
Iulia: Eu iti multumesc, a fost o reala placere sa raspund la intrebarile pe care mi le-ai pus. Inca o data, intuitia mea nu a dat gres: esti o persoana deosebita, cu o gandire profunda si articolele tale, precum si intrebarile pe care mi le-ai pus imi confirma acest lucru. Draga Agurita, iti doresc si tie mult succes in tot ceea ce faci, sa ai cati mai mult cititori fideli, sa fii sanatoasa si fiecare clipa din viata ta sa fie “incarcata” de bucurie si de fericire! Te pup.

                                                   

Ii multumesc Iuliei pentru cuvintele frumoase :)Fetelor sper ca va placut acest interviu ,a fost un pic mai lung ca de obicei ..dar cum v-am zis la inceput am avut multe de povestit .Asteptam comentariile voastre ,si nu uitati sa mai dati o raita cand aveti timp pe blogul Iuliei „ ABC …prin viata”  . Va fi bucuroasa sa stie ca ii cititi articolele ,va garantez .:))
Va pooop pe toate si daca aveti idei pentru urmatoarele interviuri ,astept comentariile voastre cu drag .Xoxo

Aguritza

Lasă un comentariu fain (sau nu) dacă ţi-a plăcut articolul...