Simbolul unei călătorii prin viaţă…

Acest articol a fost scris special pentru proba numărul 26 , în cadrul competiţiei SuperBlog 2013.
Sponsor : LuxuryGifts
Convieţuirea a două persoane, strânge în cursul timpului o serie de întâmplări ,provocări ale vieţii , bucurii , trăiri emoţionale şi fapte care mai devreme sau mai târziu, suntem răspunzători pentru ele.Toată viaţa este o călătorie continuă , iar dacă nu eşti pregătit să înfrunţi obstacolele , din zborul lin pe care îl trăieşti te vei simţi doborât, vei suferi , dar vei avea ceva de învăţat .Te ridici din noroi şi începi să lupţi pentru viaţă , pentru iubire şi pentru un final onorabil şi grandios.Tot aşa a fost şi viaţa mea , plină de obstacole ,lacrimi , zâmbete , eşecuri sau vise rămase în urmă.Dar nu mă las doborâtă aşa uşor. Sunt genul de persoană care atunci când este dată afară pe uşă ,intră pe fereastră.Nu am renunţat să lupt nici când am rămas singură cu un copil în pântec , nici când ceilalţi din jurul meu îmi condamnau fiecare gest sau cuvânt spus.Timpul a trecut , mi-am crescut primul copil până la vârsta de patru ani singură şi chiar dacă zâmbetul lui îmi alina inima de fiecare dată , parcă lipsea ceva.Îmi lipsea dragostea unui bărbat , iar copilului dragostea de tată.
Teama de a da peste cineva care nu mă va respecta sau că îi va face rău copilului era tot mai mare şi cu greu am acceptat pe cineva în viaţa mea.Dragostea, a intrat din nou în viaţa mea şi a copilului brusc şi nu mă aşteptam să dureze.Începuse o nouă etapă a vieţii , o nouă călătorie.Ne-a acceptat pe amândoi , ne-a ocrotit şi ne-a oferit iubirea de care aveam nevoie.Acum suntem mai maturi , ne uităm în urmă şi ne aducem aminte de toate lucrurile care ne-au legat şi care ne-au făcut să mergem mai departe.Şi pentru că se apropie sărbătoarea Crăciunului , vreau să-i ofer soţului meu un cadou care va avea o semnificaţie aparte . Nu sunt o fire pretenţioasă şi nici nu vreau să ofer un lucru ieftin şi de prost gust. Ştiţi că deseori  v-am vorbit de minunăţiile celor de la LuxuryGifts.ro şi acolo mi-am găsit cadoul perfect pe care îl pot oferi .

Am căutat atent prin rafturile virtuale ale acestui magazin , după ceva mai special , ceva care să emoţioneze.Colecţia „Citate motivaţionale cu cristale Swarovski ” cuprinde diverse figurine, ce sunt însoţite de citate celebre inscripţionate pe o cărticică aflată la baza lor. Unul din citate mi-a mers la suflet şi Paulo Coelho îmi arată prin câteva cuvinte ce înseamnă optimismul în viaţă.„Un singur lucru face un vis imposibil: frica de eşec” este reprezentat de o micuţă şi delicată pasăre colibri decorată cu cristale Swarovski vernil şi violet. Simbol al iubirii şi purităţii , pasărea colibri ne va aduce aminte de dragostea noastră ,ne va da energie şi optimismul necesar pentru a trece peste toate obstacolele vieţii .Va fi simbolul călătoriei noastre prin viaţă , iar citatul ne va ajuta să nu renunţăm niciodată la vise.
Lasă-ţi teama şi grijile în urmă ,nu renunţa la viaţă , nu înceta să iubeşti şi nici să speri !Nimic nu este imposibil!

LuxuryGifts şi Aguritza vă invită la concurs!

După cum v-am obişnuit dragele mele cititoare, astăzi organizez un nou concurs.Pentru că urmează o perioadă destul de încărcată cu o mulţime de sărbători , ce poate fi mai potrivit decât o bijuterie frumoasă? Nu cred că contează dacă eşti femeie sau bărbat , oricine se bucură de un mic cadou făcut din suflet şi dăruit cu dragoste.
Că este vorba de un ceas , că sunt bijuterii cu cristale , inele cu Swarovski sau pur şi simplu un lănţişor , orice cadou are în spate un mesaj. Cel care îl primeşte poate înţelege mesajul care vrei să îl transmiţi ,sau poate nu. Pornind de la următorul videoclip cu cadouri pentru bărbaţi   vreau să alegeţi un cadou pentru jumătatea voastră şi să-mi spuneţi care este mesajul din spatele cadoului ales sau ce reprezintă pentru tine sau persoana iubită.

Aşadar LuxuryGifts şi subsemnata vă invită la concurs. Regulile sunt următoarele:
1.Să mă urmăriţi prin GFC
2.Umăriţi videoclipul de pe YouTube , alegeţi cadoul perfect pentru jumătatea voastră şi lasă-mi un comentariu de ce ai ales acel cadou şi care este mesajul pe care vrei să îl transmiţi.
3.Share concursului pe pagina voastră de facebook.
Premiul concursului este un voucher de 50% reducere pentru achiziţionare de bijuterii fantezie sau butoni de pe site-ul LuxuryGifts. 
Perioada concursului :11 noiembrie-18 noiembrie 2013
Voi acorda premiul mesajului cel mai convingător din spatele cadoului oferit !
Abia aştept să citesc mesajele voastre şi să văd ce aţi oferi cadou persoanei voastre dragi!
Succes!

Undercover în lumea bogăţiei…

Acest articol a fost creat special pentru proba numărul 12 , în cadrul concursului SuperBlog 2013.
Sponsor : LuxuryGifts
Orice asemănare cu fapte sau personaje reale sunt pur întâmplătoare!

Undeva în lume, într-un colţ de rai se află familia Sclipicescu. O familie înstărită, cu o casă imensă şi o piscină chiar în mijlocul terasei din spate. Spre ciuda vecinilor, pe zi ce trece ei deveneau mai bogaţi, petrecerile erau aproape zilnic şi fala lor era cunoscută în toată ţara. Întreaga societate era curioasă să ştie cum reuşesc să se menţină pe linia de plutire pe o aşa criza. Curios era şi şeful meu.
Oh, am uitat să mă prezint. Sunt Maria Swarovskivescu şi sunt detectiv de meserie. Cariera mea este frumoasă şi plină de andrenalină, iar rezultatele mele sunt întotdeauna pe gustul clientului. Un caz mai aparte l-am avut acum doi ani, când într-o dimineaţă mă cheamă şeful la el. Morăcănos din fire, era un mixt între Stan şi Bran dar un om cu suflet mare. Azi era disperat, citeam asta în ochii lui de viezure prins în capcana vânătorului.
– Domnişoară Swaro.. Swarosceee… Ptiuuu fiţi-ar numele să îţi fie! În fine, treaba e groasă rău. Avem un caz mai special şi cei de la conducere te-au ales pe tine pentru această misiune. Vei fi undercover la o petrecere, nevastă de afacerist şi vrem să ştim tot despre familia Sclipicescu. Mai precis, avem o informaţie că în posesia lor se află nişte bijuterii cu cristale şi credem că au fost furate.
– Domnule, e imposibil. Cred că îşi permit asemenea bijuterii…
– Posibil sau imposibil, noi vrem să ştim clar.Ai aici dosarul cu informaţii utile despre membrii familiei, în rest te descurci cum ştii. Ne vedem în 72 de ore şi sper că vei avea veşti bune.
Am plecat de acolo năucită de cap pentru că ştiam din auzite că familia Sclipicescu are mari influenţe în societate. Ajunsă acasă, am început să răsfoiesc dosarul cu informaţii. Conţinea detalii despre membrii familiei şi asta mă ajuta să îmi fac o idee despre ce va urma.
Smaranda Sclipicescu– 78 de ani, bunica familiei. Fiică de boier, crescută-n puf şi răsfăţată. Îi place luxul, pietrele preţioase, muzica anilor 60′ şi încă mai crede că în tinereţe avea o şansă cu John Kennedy.

Tudor Sclipicescu– 40 de ani, capul familiei.Om de afaceri, face bani şi din piatră seacă. Iubeşte maşinile de curse, vinurile vechi şi femeile frumoase. Ocazional mai calcă strâmb… dar numai în delegaţiile de serviciu.

Ivory Sclipicescu-38 de ani, soţie, mamă şi creatoare de modă. Orfană de mică, s-a luptat să ajungă într-o poziţie socială şi crede că femeia are şanse să schimbe viitorul. Frumoasă, sofisticată, vorbeşte fluent 10 limbi străine.De ceva timp, s-a înscris la cursuri de judo şi Taekwondo. Asta de când la urechile ei, au ajuns nişte zvonuri privind fidelitatea domnului Sclipicescu.

Rebelle Sclipicescu-13 ani, elevă. Este încăpăţânată, ştie precis că familia ei nu o înţelege şi de curând şi-a anunţat familia că are „boyfriend”. Vorbeşte puţin sâsâit, din cauza pierce-ului din limbă. Nu îi place şcoala, dar vrea să ajungă actriţă.

Mira şi Bella Sclipicescu – gemene, 4 anişori, mezinele familiei. Micuţele balerine, se pregătesc temeinic în fiecare zi pentru spectacolul de Crăciun. Bunica le-a promis bomboane şi multe cadouri dacă vor dansa frumos. Când nu sunt balerine, sunt toată ziua în piscină. Mira se crede un delfin, iar Bella vrea să fie sirenă. ”

Am citit amuzată detaliile dosarului şi m-a bufnit râsul. Sigur nu era profesionist cel care l-a întocmit. Sărăcăcios în informaţii, dar mi-am putut face o părere despre familia Sclipicescu. În ziua petrecerii, m-am îmbrăcat şi eu mai elegant, gen „covorul roşu” dar nu extravagant şi am plecat spre lumea bogătanilor. Acolo m-am pierdut în frumuseţea casei. Primitoare, caldă, cu gazde zâmbitoare. Şampanie, caviar, muzică în surdină, doamne elegante, bijuterii fastuoase purtate cu stil şi eleganţă.

Mă aşteptam ca lumea să fie mai sobră, nu foarte sociabilă şi cu ifose de lux. Dar nu era aşa. Regina serii a fost cum era de aşteptat doamna Ivory Sclipicescu, îmbrăcată elegant, rafinată, cu un zâmbet larg pe faţă care m-a întâmpinat ca pe o veche prietenă. Am avut discuţii interesante şi pentru că am avut impresia că are încredere în mine, am întrebat-o de bijuteriile cu cristale pe care îl poartă.
Cu un surâs de copilă, s-a aplecat spre mine şi mi-a şoptit la ureche.
– Serios, doamnă? Chiar de la ei?
– Da, draga mea. Chiar de la ei. Mă cunosc foarte bine şi întotdeauna ştiu ceea ce îmi trebuie.
Am rămas mască. Şeful meu va fi uimit de descoperirea mea.La finalul pretrecerii, m-am despărţit cu greu de familia Sclipicescu. Ştiam că, datorită serviciului nu îi voi mai vedea niciodată.
A doua zi după petrecere, m-am întors victorioasă în biroul şefului. Era roşu ca racul de furie şi mormăia ca un urs numai el ştie ce.De cum am intrat m-a luat repede :
– Ei, ai aflat ceva?
– Da, domnule. LuxuryGifts.ro… De acolo şi-a procurat doamna Ivory, acele bijuterii cu cristale şi…
– Băiii, fir-ar mama ei de viaţă!! Asta era!!
Am privit uimită spre el şi am făcut un pas înapoi. Privirea lui furioasă, s-a schimbat brusc şi a început să ţopăie ca un copil.

– Domnule, sunteţi bine?
– Da, da, da!! Sunt excelent, draga mea. Felicitări! Ai reuşit să închizi acest caz şi m-ai scăpat de un divorţ.
– Domnule?…
– Nevastă-mea, a luat-o razna. A spus că bagă divorţ, dacă nu îi îndeplinesc o dorinţă. „Nu eşti în stare să-mi cumperi o bijuterie de la cel mai fastuos magazin. Nu mă mai iubeşti…” şi a început nebuna să bage motive de scandal. Am întrebat-o despre ce magazin e vorba şi mi-a trântit uşa de la dormitor în nas. Bineînţeles nu înainte să-mi arunce o pătură şi-o pernă.
„-Află şi singur despre ce vorbesc, că de aia conduci o firmă de detectivi. În seara asta dormi pe canapea.”
M-am uitat la el cu milă şi am zâmbit. Un lucru este clar. Ce nu face omul să-şi vadă nevasta sau familia fericită.
Va urma…

Legenda Fluturelui*…

 Undeva pe meleagurile francofone departe în mijlocul munţilor Vosgi, în adâncul pădurilor şi astăzi după mii de ani copacii bătrâni şoptesc cui vrea să asculte poveşti de dragoste nemaîintâlnite şi nemaiauzite de fiinţă omenească.
Una din povestirile ce au cutremurat pădurea a fost „Legenda fluturelui „.
Lângă un iaz ascuns de privirile curioase, îşi face veacul Mama-Salcie bătrânica pădurii. În vreme de apus încântă vieţuitoarele cu poveşti din alte vremuri…
„_ Linişteeeee!!.. zbieră Mama-Salcie. Dacă vreţi să auziţi povestea fluturelui faceţi bine şi ascultaţi-mă.. şi să nu mă întrerupă nimeni.. sunt bătrână şi memoria mea îmi cam face probleme.. off să-mi trag sufletul….

Se spune că în antichitate, Morfeu zeul fluture, unul din cei o mie de fii ai zeului Hypnos, se îndrăgostise de o muritoare Isabella, frumoasă cum nu se mai vazuse pe acele meleaguri. Trecură zile şi nopţi, iar zeul nu ştia cum să-i împărtăşească fetei că o iubeşte şi o preţuieşte mai mult decât tărâmul viselor pe care-l stăpânea. La început i se arăta preschimbat în fluture, cu un colorit nemaivăzut ce strălucea în visele fetei, apoi i se arăta ca umbra unui tânar chipeş. Astfel că fata începuse să se îndrăgostească de umbra din vis şi nu mai vroia pe niciunul din băieţii ce o curtau de zor care mai de care să îi îndeplinească orice dorinţă. Într-una din seri îl visase din nou pe tânărul din umbră, insă de data aceasta i se arătase la înfăţişare, iar fata descoperi că era frumos şi la chip dar şi la suflet aşa cum nu mai întalnise un băiat vreodată. Însă când fata a vrut să se apropie de el acesta dispăru fără urmă iar visul se sfârşi fără ca ea Isabella să îi adreseze un cuvânt. A doua zi fata era tristă cu gandul numai la tânărul din vis. Părinţii observaseră tristeţea fetei din ochi, văzură că era abătută că nu mai zâmbea ca pe vremuri, nu mai cânta. Astfel ei îşi făcură curaj şi au întrebat-o ce se întamplă cu ea, de ce suferea sau ce îi poftea inimioara?
Însă în momentul când Isabella le-a spus despre tânărul fermecător din visele ei, părinţii îşi dau seama că nu poate fi vorba decât de zeul fluture Morfeu ce aparea în visele oamenilor preschimbat mereu în fluture colorat. Părinţii decid să-şi trimită fata la templu să o slujească pe zeiţa Fecioară, însă fata nici aici nu scapă de vraja zeului, acesta îi apare pana la urma în realitate şi o ademeneşte pe tânăra frumoasă în mijlocul pădurii plină cu flori colorate şi înmiresmate. Totul era de o frumuseţe extraordinară, iar Isabelle acceptă să se lase iubită de frumosul zeu. Astfel că iubirea dintre cei doi era pe zi ce trece tot mai puternică, nimic nu mai conta în viaţa celor doi îndrăgostiţi dar din păcate zeiţa Fecioară văzu totul şi pentru că Isabella a trecut peste regulile templului, aceasta îşi pregăti arcul şi o săgetă pe fata direct în inimă.
Când zeul văzu ce sa întâmplat, vărsă lacrimi amare, se tângui, însă nimeni nu-l auzea. Dar din ceruri stăpânul zeilor vazu suferinţa tânărului îndrăgostit şi i se înmuiase inima. Astfel ca lovind o dată cu fulgerul preschimbă trupul firav al fetei intr-un fluture mic, vesel şi colorat. Văzând frumuseţea din faţa lui, îl rugă pe marele stăpân să facă în aşa fel încât acel fluture preţios pentru sufletul lui, să rămână veşnic alături de el, iar tânăra fusese preschimbată într-o broşă sub formă de fluture pe care zeul o purta mereu la pieptul lui până când vremea lui apuse. De aceea se spune din bătrâni că fluturele simbolizează dragostea, culoarea şi frumosul, el descrie tot ce e mai frumos despre iubirea pură şi gingaşă.. aşa cum a fost între frumoasa Isabelle şi zeul cel chipeş…

                                                               *(articol inspirat din „Legendele Olimpului” )

Borealy-Emotia dintr-un cadou…

Poveştile de iubire ne urmăresc de mici copii de pe timpul lui Făt-Frumos şi Ileana Cosânzeana. Sunt amintiri frumoase din care ne hrănim sufletul şi pe care le păstrăm cu grijă undeva în conştiinţa noastră.
Nu voi uita niciodată povestea de iubire dintre fratele meu şi Iuliana.. prima lui dragoste.
Era deja destul de târziu, la anii lui aproape 25 de ani şi nu avusese nici o „gagicuţă”, deja ne gândeam că o fi băiatul pe invers.
Supriza a venit chiar după ziua lui de naştere când ne-a prezentat-o. Era drăguţică, frumuşică foc şi timidă.
După ceva timp cam un an şi ceva de convieţuire cu frumuşica, au început mici discuţii. Cauze necunoscute de mine la vremea respectivă, părinţii mei nu o mai vroiau, bunica ei băga strâmbe, iar fratele meu era undeva la mijloc neştiind ce să facă.
Micile „certuri” au apărut chiar cu 6 luni înainte de nuntă.
„-Daniele, ai grijă ce faci.. o s-o pierzi. Cântăreşte bine lucrurile nu lua decizii pripite.
-Lasă mă, că nu sunt prost, ştiu ce fac.. spunea el sictirit”
Până când într-o zi fătuca noastră alias Iuliana a plecat de acasă. Scandal mare, certuri etc etc că de ce a plecat, că o fi.. că pe dincolo..
Părinţii mei au spus clar:”În casa mea nu mai calcă!”
Săracul Daniel era între ciocan şi nicovală nu vroia să-şi supere părinţii dar nici nu vroia să renunţe la Iuliana.
Şi din discuţii la o cafea, mă întrebat ce să facă, cum să o recâştige pe jumătatea lui:
-Ce să fac soro, tu nu vezi că şi Iuliana sa bolunzit la cap.. nu mă mai vrea şi pace! Ce să fac? Să îi cumpăr un inel?
-Daniele mă doare capul deja, nu mai pot!! De câteva luni de zile m-aţi zăpăcit! Ce să îţi zic.. hmm. Lasă-l naibii de inel că i-ai luat până acum 7. Trebuie să lucrezi altfel acum, să-şi de-a seama fata că o iubeşti în ciuda a tot ce se întâmplă…
-Ehh pe naiba… Păi şi ce să îi i-au mă? Ce eu sunt miliardar? Nu îmi permit chestii de lux..
-Da mai taci şi ascultă-mă! Sunt sora ta mai mare aşa că ciocul mic.. Deci.. uite ştiu eu de un magazin superb Borealy Gifts şi nu ai cum să dai greş. I-a vino să îţi arăt… Uite voi şi aşa sunteţi de 15 luni împreună, nu?
-Aha… spuse el cu o mutră tâmpă…
-Uite ceva drăguţ, un cufăr cu trandafiri..15 luni împreună +15 trandafiri roşii =pasiune, ce zici? 15 este numărul pasiunii, roşul este culoarea fericirii, dorinţei, energiei şi senzualităţii, iar trandafirul este expresia dragostei şi romantismului şi este un cadou perfect pentru aţi declara iubirea, dragul meu..

Garantez că va fi o surpriză înduioşătoare şi plină de farmec pentru Iuliana, nu ai cum să dai greş cu aşa ceva…
-Serios? Şi gata?.. Poate mă trezesc că mă pocneşte cu cufărul ăla..
-Off ce pesimist eşti.. Uite pe lângă cufărul acela superb că să fie cadoul perfect luăm şi setul Red Rose Luxury cu trandafir roşu din cristale Swarovski plin de strălucire şi eleganţă.

În plus îl împachetează Borealy într-o cutie frumoasă şi va fi o supriza plăcută. O s-o dai pe spate, e superb..

-Bine şmechero.. să văd ce iese şi din asta..”
Şi ce să iasă dragii mei: s-au întâlnit la o cină romantică în oraş, stângaci din fire i-a oferit Iulianei cufărul cu trandafiri de teamă ca aceştia să nu se ofilească şi mai pe la sfârşitul cinei când fătuca deja se săturase de promisiunile cât în lună şi în stele, fratele meu s-a pus în genunchi şi a întins cutia frumos ambalată cu setul Red Rose.În timp ce Iuliana rămăsese cu gura căscată la ce minunăţie găsise în cutie, Daniel a cerut-o din nou de nevastă… La privit şmechereşte (aşa spune el..) şi i-a spus „Da!”.. din nou hehe..
Acum fiecare stă la „casa” lui până la nuntă care va fi la anul pe timpul ăsta. Şi-au făcut promisiuni unul celuilalt că nu se vor mai certa niciodată pentru nimicuri şi mă bucur să îi văd fericiţi.
Şi apropo.. a doua zi a venit viitoarea mea „cumnăţica” să îmi arate ce superbitate a primit cadou, era în al noulea cer. Am zâmbit „şmechereşte” şi am felicitat-o spunându-mi în gând:
„Off cumnăţică, numai eu ştiu prin câte am trecut să vă văd împreună „…

    Acest articol a fost scris  pentru proba nr 11 SuperBlog2012!

Poveste de Crăciun – Bijuteria care mi-a schimbat viaţa

Nici nu ştiu cum au trecut anii pe lângă mine. Parcă ieri eram o copilă visând la o viaţă mai bună, la sute de rochii sau tone de bijuterii musai cu cristale sau diamante că vorba lui Marilyn Monroe: Diamonds are a girl’s best friends”.
Îmi aduc aminte cu drag de zilele friguroase de iarnă din apropierea Crăciunului, în care aşteptam cu nerăbdare cadourile. Bineînţeles că de fiecare dată era o dezamăgire totală, mereu îmi doream altceva decât ce se află un cutie indiferent de valoarea lui, mai ales că în fiecare an parcă era cam acelaşi tip de cadou.
Mai târziu a venit timpul să fiu şi eu mămică celor doi flăcăi de care mă mândresc şi era o adevărată provocare să ghicesc ce vor fiecare sub pomul de Crăciun. Nu vroiam ca micuţii să treacă prin sentimentul de „deja-vu” pe care îl aveam în copilărie. Îmi bucura sufletul când le vedeam stralucirea  din ochişori în momentul în care împodobeam împreună bradul, apoi aşteptând cuminţi venirea lui Moş Crăciun.
Şi eu ce-i drept aşteptam venirea lui moşu’.. poate îmi aduce în sfârşit ce îmi doream de mult timp: un inel de logodnă. De ce te întrebi? Pentru că nu am avut aşa ceva, pentru că nu am avut timp de cadouri „siropoase” sau cereri romantice sub clar de lună. A fost ceva de genul „vrei? Daaa…” şi gata am pornit la drum şi fără acel inel. Absenţa lui nu ne-a împiedicat să fim romantici, cu promisiunea că în timp acea bijuterie va deveni realitate.
Până într-o zi când la un moment dat stresul cotidian şi greutăţile ne-au dus la o mică „ceartă” în care fiecare şi spus cuvântul în felul lui. Felul în care a decurs discuţia m-a pus pe gânduri şi deja mă îndoiam de viitorul relaţiei. În sine mea mă gândeam că dacă dăm bir cu fugiţii acum când ne este greu, ce se va alege de noi. Zilele au trecut, ne comportăm normal ca şi când nimic nu s-a întâmplat dar totuşi lipsea ceva.. În sfârşit anul trecut pe când se apropiau sărbătorile am găsit un bilet..”bijuterii cu cristale ” cu un număr de telefon. Am stat pe gânduri şi nu ştiam ce să cred.Aş fi vrut să-l întreb ce este cu biletul acela, dar ceva mă oprea.
Răspunsul pentru acel bilet, l-am primit în seara de Crăciun într-o cutiuţă superbă cu un bileţel alături în care era scris timid ” Iartă-mă iubita mea”.Vă imaginaţi figura mea în momentul când am deschis cutia? Era inelul meu promis cu ani în urmă, o bijuterie fină şi elegantă. Mă uitam la el, şi nu îmi venea să cred că în sfârşit şi-a ţinut promisiunea. Îmi era ruşine că eu de data asta nu îi cumpărasem nimic.
Şi cum era de aşteptat l-am iertat:) Aveam şi de ce.. îndoielile mele au dispărut într-o clipită şi parcă suntem mai îndrăgostiţi ca niciodată. Aş putea spune chiar că acea bijuterie ne-a schimbat viaţa la amândoi.
Anul ăsta mă revanşez şi eu. O să îi fac şi eu o surpriză.. să vă spun un secret? Am aflat de unde mi-a cumpărat minunăţia aia de bijuterie şi am văzut ceva frumos şi pentru el.

De abia aştept să îi văd reacţia când îşi va deschide cadoul de Crăciun, sper să fie la fel de surprins cum am fost şi eu.

                     PS: Să nu îi spune-ţi de surpriză!
          Acest articol a fost scris pentru SuperBlog2012!