Oamenii se pot schimba?

Cu siguranță această întrebare ați auzit-o de foarte multe ori. Oamenii determinați și cei care au învățat din greșelile lor se pot schimba. Oamenii care sunt în stare să-și asume anumite lucruri cu siguranță se pot schimba. O simplă tragedie, socializarea, o relație nepotrivită te pot schimba. Te transformă într-un alt om într-o secundă chiar, dar în cele din urmă contează în ce mod se pot schimba.

Din păcate, de cele mai multe ori oamenii se schimbă în mod negativ. Dacă viața le-a fost un haos total și cineva încearcă să-l îndrume pe drumul cel bun… vei avea surpriza ca acel om să nu-și dorească o schimbare. Oamenii se îneacă în propria amărăciune fără să ia atitudine. Câteodată îți spui că dragostea familiei și suportul lor pot schimba omul în bine, dar de cele mai multe ori lupta este pierdută de la început.

Când faci o alegere, schimbi viitorul. – Robin Sharma

Sunt oameni care nu-și doresc schimbarea! Sunt oameni care, deși ai petrecut ani lângă ei și de fiecare dată ai sperat că va fi bine, refuză să vadă viața altfel. Degeaba le dai argumente și zeci de șanse pentru „izbăvire”. Vei primi promisiune goale, minciuni atât de grețoase încât mămicile în devenire ar naște instant. Oricâte șanse ai dărui și oricât ai încerca să accepți realitatea, câteodată se umple paharul. Și când se umple paharul… începe haosul.

Atât timp cât respectivul/respectiva nu își dorește o schimbare, tu chiar nu mai ai ce face. Ori accepți situația, înghiți în sec și mergi mai departe, ori dacă situația o cere… te schimbi TU! Iei atitudine și faci tu schimbarea. Uneori viața ne oferă surprize atât de plăcute încât vei ajunge la concluzia că alegerea ta a fost exact când trebuia.

Oamenii se tem de schimbare și chiar nu înțeleg de ce…

Hrănește-ți sufletul cu lucruri pozitive

Care este scopul tău în viață? Ce transmiți celor din jurul tău sau ce obiective ți-ai impus să atingi? Sunt o mulțime de întrebări care îmi trec prin minte acum și câteodată mă gândesc că este bine să te oprești din ceea ce faci… și să respiri. Respiră, privește în jurul tău și ascultă.

Știu că viața este de rahat și îți dă bobârnace atunci când te aștepți mai puțin, dar crede-mă, faptul că te afunzi în muncă și uiți de bucuriile vieții nu te va ajuta cu nimic. Vei deveni urâcios. Îți vei stafidi sufletul și vei deveni un simplu om ce nu va oferi nimic. Nu vei inspira mila nimănui.. pentru că tu nu vei lăsa pe nimeni să se apropie de tine. Îi vei goni pe toți, lăsând în urma ta doar tristețe și gust amar.

E prea târziu? Greșit! Niciodată nu este prea târziu să îți trăiești viața. Niciodată nu este prea târziu să te bucuri, să râzi ca un nebun, să iubești. Niciodată nu este prea târziu să o iei de la zero. Încearcă să devii curajos și să-ți asumi niște riscuri. Ești unic și diferit. Te judecă lumea? Problema lor, niciodată a ta.

Găsirea obiectivelor în viață este o sarcină destul de simplă și pentru a le afla trebuie să vă puneți următoarele întrebări:

Există ceva de care eu am cu adevărat nevoie?

Sunt fericit? Dacă nu, de ce? Ce mă oprește să-mi îndeplinesc anumite dorințe?

Trecând de la una la alta, fericirea nu o găsești ca pe un obiect. Fericirea se câștigă. La fel ca și încrederea. Singura modalitate de a trăi fericit și de a vă bucura de frumusețea vieții este să vă confruntați cu temerile voastre și cu lucrurile care vă incomodează. Înfruntați-le și rezolvați problema. Nu vă consumați timpul și energia pe lucruri inutile. Hrănește-ți sufletul cu optimism, dragoste și zâmbete. Hrănește-ți copilul din tine și bucură-te de viață, om frumos!

Se întâmplă să bat câmpii…

Uneori asta fac. Fur curent cum s-ar zice. Băi, dar în mod grosolan. Am impresia că e un nou mod de apărare a organismului, a subconștientului… sincer, nu știu exact. Te doare părul ce pot să scot din mintea mea. Mă amuză și pe mine. Mă port copilărește de parcă mi-ar fi dor de mine… de cea care avea cândva 10-12 ani. De cea care nu se temea de nimic și avea impresia că lumea este bună, sinceră și pură. Aveam să mă izbesc de realitate un pic mai târziu și de atunci o tot fac.

Încerc să mă țin pe picioare într-o lume pe care o văd în schimbare. Într-o lume în care totul este posibil dacă crezi în tine… dacă crezi în cei din jurul tău și le oferi, atunci când trebuie, o șansă. Încerc din răsputeri să înțeleg haosul și ideile preconcepute. Încerc să dau o șansă tuturor, chiar dacă acest lucru înseamnă să fiu călcată în picioare. Chiar dacă risc să mă fac neînțeleasă… încerc să schimb ceva. Încerc să-mi repar greșelile și să adun în jurul meu oameni ce iubesc viața. Oameni ce-mi oferă sprijinul atunci când nu îl cer în mod direct, oameni ce mă iubesc așa cum sunt.

Nebună, visătoare, credulă, uneori proastă de dau în gropi… dar cică ăsta-i farmecul meu. Au fost momente când m-am simțit inutilă, respinsă și nu știam ce să fac. Dacă te uiți din avion la mine, nu fac nici cât o ceapă degerată. În rest… sunt minunată! Se întâmplă să bat câmpii atunci când te aștepți mai puțin și crede-mă, doctorii mi-au zis că sunt cât se poate de ok mintal. Încă… mai târziu nu se știe. Mă amuză oamenii care sunt oripilați când văd ceea ce fac uneori.

Vai, Aguritzo! Ai zburat cu avionul! Faci roata la 40 de ani? Dansezi, cânți, latri la lună și te transformi?

Da! Le fac pe toate și încă pe atât! Există vreo limită de vârstă în care te poți bucura de viață? Există o lege în care se interzice dreptul de a te simți ca un copil? No f… way, dude! Nu am de gând să-mi pun un sac în cap și să mă comport ca o cucoană bășinoasă doar pentru că așa vrea societatea sau doar pentru că buletinul meu arată o oarecare vârstă.

Bucurați-vă de viață, oameni dragi. Bucurați-vă de faptul că sunteți iubiți și înțeleși. Prețuiți clipele petrecute cu cei dragi și orice ați face… trăiți-vă viața din plin. E atât de frumoasă! Jur! Opriți-vă din haosul vostru și priviți în jurul vostru.

Imortalizarea unei emoții călătoare…

Fotografia este o imagine cu caracter magic de instantaneu. – E. Degas

Probabil muntele-i prieten,
Și marea surioară.
Probabil mă amestec ușor în oxigen,
Iar pașii călători prin aer zboară.
Înfrunt ninsori, ploi și furtuni
Căutând emoțiile acestei lumi.
Viața e o ciudată călătorie,
Cunoști speranță și iubire.
Citești în suflete dintr-o privire
Și-apoi te întorci acasă… scăldat în euforie.
Lumea e plină de culoare,
Nu e perfectă, dar e convingătoare
Atunci când tu imortalizezi momente,
Timid, impresionat, răpus de sentimente.
Călătorește, suflete… distruge bariera,
Călătorește liber, învață a spera.

Călătorim pentru a ne cunoaște pe noi. Călătorim pentru că ideea te provoacă și niciodată nu vei cunoaște de la început ce experiențe vei trăi sau ce oameni vei cunoaște. Călătorim pentru a ne schimba modul de gândire despre viață și oameni. Suntem o singură lume, miliarde de suflete și totuși… nu ne ajunge o viață să descoperim tot. Afli stupefiat că viața nu înseamnă doar competiție și de cele mai multe ori, călătoria te ajută să-ți modelezi personalitatea. Te îndeamnă să visezi și să descoperi într-un mod agreabil că ești diferit și totuși, compatibilitatea cu ceilalți să fie atât de mare.

Cu o oarecare dependență față de amintiri,  momondo.ro mă provoacă nostalgic să-mi prezint fotografia mea preferată dintr-o călătorie. Cine sunt ei? O mână de oameni creativi ce te vor ajuta cu idei pentru vacanța perfectă și cu cele mai bune tarife pentru zboruri și hoteluri din întreaga lume. Te îndeamnă să descoperi povești autentice, oameni, noi viziuni și să-i încurajezi pe ceilalți să vadă prin ochii tăi, frumusețea unică a lumii.

aguritza.ro

 Fotografia este arta de a fura timpului o firimitură de clipă. – Andreea Trifu

Am scormonit timid, printre amintiri căutându-mă pe mine. Pe mine… dincolo de aparențe, măști sociale și dincolo de haosul cotidian. Mi-am căutat sufletul amorțit de vise și privirea ce cerșea un pic din melancolia mării. Povestea vieții mele mă leagă ispita marină. De furia valurilor înalte și de pașii mărunți,  rătăcind pe malurile mării în așteptarea unui apus epic. Îmi cunoaște secretele, vocea și în fiecare călătorie din viața mea mi-a fost partener de nădejde. Aproape de ea mă simt liniștită, iar atunci când în capul meu sunt un amalgam de gânduri… mă transformă. Mă transformă într-o ființă docilă, optimistă și mă încarcă cu o energie pozitivă ireală. Puterea mării nu are limite, dragii mei.

Mirosul ei mă inspiră, mintea îmi este golită de gânduri rele și chimia dintre noi, transformă totul într-o poveste de iubire. O poveste de călătorie prin viață, prin interiorul sufletului. Îmi plac bucuriile simple din viață și apreciez fiecare moment ca unul cu adevărat special. Am imortalizat emoția călătoare fiind convinsă că niciodată nu va mai fi atât de autentică. Probabil o va depăși ca intensitate, dar fiecare amintire are ceva unic și uneori, în lipsa unui aparat de fotografiat… rămân tatuate în minte.

Cu fiecare strop de apă pe care il bei, cu fiecare suflare a ta, te conectezi cu marea. Nu contează unde anume ești pe pământ. – Sylvia Earle

Fotografia rămâne un instrument al comunicării vizuale și dacă aceasta transmite un mesaj puternic, atunci să fii convins că ai reușit să împărtășești întregii lumi o mică parte din viziunea ta. O parte din ceea ce ești cu adevărat și care-i scopul tău în viață. Experiențele din călătorii ne deschid mintea și sufletul, iar dacă ție îți place să descoperi noi provocări… de ce nu rupi bariera limitelor? DNA Journey te provoacă să pui la îndoială ceea ce știi despre tine și pentru a sărbători diversitatea din lumea în care trăim, te invită să îți faci un test ADN în care să îți descoperi moștenirea genetică. Pe baza rezultatelor acestui test ADN vei descoperi cât de multe ai în comun cu restul lumii și în plus poți câștiga o călătorie de €1500 în țările din care provii. Mulți dintre noi nu își cunosc originile în totalitate, iar călătoriile construiesc poduri între oameni, țări și culturi. Ce ar fi să călătorești acolo unde ești legat genetic?

momondo a fost fondat plecând de la convingerea că toți oamenii ar trebui să poată călători, să poată cunoaște alți oameni, să descopere culturi și religii noi…

Emoționant și destul de provocator, nu? Dacă vrei să descoperi câtă diversitate există în tine și cât de mult ești conectat cu restul lumii, acceptă provocarea DNA Journey și află ce ai în comun cu oamenii din alte țări.

Acest articol a fost scris pentru proba nr 16 din cadrul competiției Spring SuperBlog 2017!

Şi dacă dragoste nu e…

heart-1328566_960_720

„A iubi înseamnă să fii fericit de ceva: fără condiții, fără judecăți, fără așteptări.” (Barry Kaufman)

Este trist să observi cum „Te iubesc” este aruncat din avion, ca o simplă frază banală fără să se ţină cont de adevărata conotaţie ale acestor cuvinte. Deseori iubirea sau dragostea adevărată este confundată cu pasiunea trecătoare. Atunci când iubeşti cu adevărat nu pui condiţii şi în nici un caz nu negociezi relaţia. Pur şi simplu iubeşti pentru că asta te face fericit, fără a te gândi ce vei primi în schimb. Dragostea înseamnă atenţie, grijă faţă de cel iubit, respect, prietenie, adoraţie. Dragostea înseamnă momentul ăla când egoismul este eliminat din ecuaţie şi când îţi accepţi partenerul cu toate defectele. Dragostea adevărată este atunci când aveţi aspiraţii comune, dar şi individuale. Ideea este să ştiţi să vă ajutaţi şi să vă înţelegeţi reciproc pentru îndeplinirea ambelor „tabere”.

pexels-photo-large

Dragostea adevărată este atunci când nu eşti forţat să renunţi la prieteni, familie, hobby-uri doar de dragul partenerului. Dragostea nu înseamnă suferinţă de câine şi nici nu te transformă într-o martiră a omenirii pentru că tu ai impresia că „aşa trebuie să fie”. Drumul iubirii nu este niciodată ferit de obstacole. Nu ai să vezi tot timpul unicorni, zâne, inimioare, vată pe băţ…nu! O să ai parte şi de stele verzi atunci când relaţia îţi este pusă la încercare, te vei simţi sufocat, strâns cu uşa şi călcat în picioare.

„În dragoste nu e vorba doar despre posesie, ci și despre apreciere.”— Osho

O să ai parte de momente romantice. Poate chiar o cină la lumina stelelor, cuvinte de amor şoptite la ureche, drăgăleli şi siropoşenii copilăreşti asortate cu alintături pisiceşti. Pe lângă toate astea vor exista momente când vei dori să-i spargi capul pentru că a uitat de ziua ta de naştere. Sau de onomastica voastră, să ducă gunoiul sau pur şi simplu vor exista momente în care nu sunteţi pe aceeaşi lungime de undă.

Discuţii aiurite, vorbe spuse la nervi, poate şi-o farfurie ce va zbura graţios pe la urechi. Dar asta nu înseamnă că iubirea dintre voi a dispărut. Sau poate da? Nu ştiu!  Cert este că micile obstacole vă pot consolida relaţia dacă ştiţi care vă sunt limitele. Încercaţi să conştientizaţi ce aşteptări aveţi de la partener. Dragostea nu este un câmp de luptă, încetaţi să vă mai măsuraţi sentimentele şi trăiţi-vă viaţa la maxim.

Foto credit : Pixabay 

Nu eşti bun de nimic…

boy-366311_960_720

Nu este prima dată când aud în jurul meu cuvinte pline de răutate. Cuvinte, fraze ce dor și transformă inocența copiilor în ceva urât și meschin. Cuvinte aruncate din gura „mamelor” obosite. Cuvinte ce devin etichete puternice mai ales când sunt puse de părinţi, iar copiii ajung să se indentifice cu ele. Îmi vine să urlu la „nebună” atunci când o văd cum îşi molestează copilul fizic dar şi emoţional. Să-i dau două perechi de palme din fundul grădinii, s-o dau cu capul de tot pereţii şi poate atunci se va gândi de două ori înainte să răcnească copilului:

„Eşti un nimic! Cum am putut face un copil ca tine! Cu cine naiba semeni? Diavol împieliţat ce eşti!”

Cum poţi să faci aşa ceva? Cum e posibil ca tu să fii „mamă”? Cum?!! Şi după ce că-l zăpăceşti de cap şi îi arunci cuvinte grele, îi mai tragi şi două „educative” după ceafă…aşa ca să ţină minte ce-l aşteaptă data viitoare. De cele mai multe ori am văzut astfel de tipuri de „educaţie” aplicate unor copii care nici nu au împlinit 2 ani. Ce va înţelege acel copil din tot ce spui sau faci? Încă mai trăim cu „bătaia e ruptă din rai” sau „unde dă mama, creşte”…da, copilul tău va creşte. Va creşte programat cu etichetele puse de tine în copilărie. Şi ce va deveni atunci când va ajunge adult? Dumnezeu cu mila! Copilul tău are nevoie de iubire. Copilul tău vrea, plânge, ţipă…des, dar te iubeşte şi vrea să fie iubit. Că doar din acest motiv ai ales să devii părinte, nu? Nu ştiu când vom înceta să ne mai comportăm aşa, câteodată cred că nu sunt speranţe în acest sens. Îmi este milă de copiii noştri, de „viitorul” nostru. Ţine de educaţie, de simţul matern…chiar nu ştiu. Poate voi aveţi răspunsul, eu încă îl caut!

Foto credit: Pixabay.com 

Fericirea – Ce este pentru tine, omule?

fericirea

 

Fericirea? Există o definiţie clară? Eu cred că este o tematică atât de complexă încât rareori cineva poate reda cu exactitate definiţia ei. Mulţi o privesc ca pe un ţel în viaţă, un „big project” de parcă am fi toţi PR-işti înăscuţi, iar alţii se mulţumesc cu lucruri mărunte, cu ce pică sau ce rămâne de la alţii… că doar lumea nu a fost concepută numai din lapte şi miere, nu? Aud deseori diverse strategii „arta de a fi fericit” sau „10 paşi către fericire” şi multe alte titluri de stă mâţa-n coadă. Chiar avem nevoie de manuale cu instrucţiuni care să ne deseneze pur şi simplu paşii către fericire? Nu e mai simplu să ne uităm cu atenţie în jurul nostru? Dacă întrebi 10 oameni sau 1000 despre definiţia fericirii pun pariu că fiecare va răspunde diferit sau poate nu, dar majoritatea răspunsurilor se vor învârti în jurul banilor. Dacă stau bine şi mă gândesc aş putea cataloga fericirea în patru părţi: fericirea inocentă, fericirea materialistă, fericirea spirituală şi fericirea malefică(nu săriţi, jur că am văzut-o cu ochii mei).
fericirea
Cea inocentă este atunci când te bucuri de frumuseţea unei flori, de sărutul furat în tinereţe, de razele soarelui, de dragostea celor din jur şi alte sute de lucruri mărunte dar binefăcătoare pentru sufletul umil al unui muritor de rând. Fericirea materialistă o vezi în feţele „sclipicioase” şi avide după bani sau bunuri extravagante, după caz bineînţeles. Cea spirituală este atunci când găseşti sau să regăseşti puterea de a ierta şi accepta lucrurile aşa cum sunt, aşa cum se petrec fără regrete. Mai există fericirea malefică, o stare de spirit confuză. Cel puţin pentru mine pentru că oricât aş încerca să înţeleg şi să trec peste, nu pot. Fericirea malefică este atunci când unii calcă peste „cadavre” pentru a fi ei mulţumiţi cu viaţa lor. Nu contează cine ne stă în cale, sunt eliminaţi. Simpatie pentru cei călcaţi în picioare? De unde? „Dacă viaţa mi-a oferit o şansă…”cam aşa gândesc majoritatea „fericiţilor”. Lista de exemple poate continua la nesfârşit, ideea este simplă. Această „emoţie” o percepem fiecare în mod diferit, dar mi-aş dori totuşi să nu mai fie doar un „scop” în viaţa celor din jurul meu. A fi fericit înseamnă să te bucuri că încă exişti şi că unora le pasă de tine. Fericirea pare doar un simplu cuvând într-o lume nebună care a uitat să trăiască frumos, a uitat să empatizeze şi să-şi ajute seamănul fără să aştepte nimic în schimb. Oare de ce?

Atunci când eşti la marginea prăpastiei…

http://www.splitshire.com/on-the-edge/
Ce faci atunci când simţi că nu mai poţi? Deseori clachezi, cel puţin aşa am văzut în majoritatea cazurilor. În cazurile mai fericite pui piciorul în prag, tragi aer în piep şi începi să îţi analizezi situaţia, să-ţi faci lista cu lucrurile pozitive şi negative, apoi iei o hotărâre. De cele mai multe ori te împiedici de propria teamă, de proprii demoni şi dai înapoi. Te complaci în situaţii neplăcute pentru liniştea şi psihicul tău şi zaci într-o baltă de suferinţă fără să-ţi pese de persoana ta… fără planuri de viitor, fără mulţumire sufletească. Îţi pierzi identitatea, furia şi neputinţa îţi macină sufletul, iar ceea ce ai fost odată e doar o amintire.
Atunci când eşti la marginea prăpastiei te simţi singur, crezi că eşti unica persoană din tot universul care suferă ca un câine şi chiar dacă în acele momente îţi doreşti ca cineva să-ţi ofere protecţie şi afecţiunea de care ai nevoie… te îndepărtezi de oameni. Te marginalizezi, te simţi vinovat chiar dacă nu eşti. Nu cauţi soluţii la problemele tale (chiar dacă ele se află sub nasul tău) şi spre siderarea unora, te transformi într-o persoană care nu va fi dorită în mijlocul societăţii. Ce faci atunci când eşti la marginea prăpastiei? Te arunci? Aşa pur şi simplu? Fără să lupţi pentru fericirea şi liniştea ta? Niciodată să nu spui : Niciodată!  Întotdeauna luptă pentru tine şi încearcă să apreciezi că eşti sănătos şi că te poţi bucura de frumuseţea din jurul tău. Alţii nu sunt atât de norocoşi, crede-mă… 
Frumuseţea şi bucuriile vieţii le poţi descoperi la orice vârstă. Cineva se va găsi să-ţi aline suferinţa şi să îţi arate, să te înveţe cum este să iubeşti din nou. Trebuie doar să crezi în forţele tale şi să îndrăzneşti să visezi. 

Suflet cu aromă de toamnă – Destin 01

Foto credit : splitshire.com/
Mereu te ridici atunci când eşti lovit
Cu pietre, cuvinte ce îţi taie sufletul 
În două şi încerci să nu te dai bătut.
Ridică ochii, strânge din dinţi
Arată-le doar zâmbetul
Şi nu mai vărsa lacrimi fierbinţi.
Tu ai curaj, voinţă şi puterea de-a schimba
Destinul şi mai presus de toate
Ai învăţat că totu-i trecător şi poate
Orice obstacol e pus în viaţa ta
Cu un scop precis de a învăţa
 din  greşeli.
Să nu te temi, cândva vei uita
De amărăciunea ce te doboară,
De golul din suflet ce odinioară
Purta parfum de iubire, goleşte-ţi inima…
Copyright © Aguritza 2015 

Nu sunt perfectă! Judge me!

De ceva timp am observat o nouă manie pe reţelele de socializare. #DontJudgeChallenge este noua fiţă în domeniul comunităţilor online şi din câte am observat, majoritatea postărilor video arată transformarea unor răţuşce urâte în „lebăduţe” graţioase. Poate m-am născut îngustă la minte, poate nu prind ideea, dar nu înţeleg contextul acestor clipuri. Ştim cu toţii că în spatele fotografiilor „ze best of ze best” sunt tone de make-up, photoshop şi alte chestii „inteligente”. Şi atunci? Înţeleg #don’tjudgechallenge atunci când apari mândră într-o fotografie cu părul răvăşit, fără make-up, naturală, cu pistrui, acnee, tot tacâmul şi să spui naţiunii „Judge Me! Mă simt frumoasă aşa cum sunt!” 
Mă simt frumoasă în orice moment, cu make-up sau fără, cu sindrom PSM (şi ăla face parte din viaţa fiecărei femei, so deal whit that), cu boticul care-l afişez dimineaţa atunci când cafeaua încă nu şi-a făcut efectul. Nu sunt perfectă şi acest lucru mă face unică. Îmi plac lucrurile ciudate precum salata de rucola cu maioneză, gemul de caise cu brânză sărată şi cafeaua rece cu gheaţă. Îmi place să stau în ploaie, mă relaxează şi mă scapă de stres. Plâng la majoritatea filmelor romantice şi ador poveştile de dragoste cu vampiri. Weird, nu? Judge me! 
Am celulită, câteva vergeturi după cele două naşteri, dar sunt mândră de ele. Nu îţi place că le vezi la plajă, nu te uita! Eu mă simt bine în pielea mea şi dacă tu sau ceilalţi aveţi motive să cârcotiţi pe seama celor ca mine, aveţi o problemă. Degeaba sunteţi perfecţi pe afară, dragi lebăduţe. Ştim cu toţii ce zace în unii dintre voi, nu? Să mai dăm exemple? Nu cred că îşi mai au rostul, dar tineţi minte un singur lucru: făţzuca aia perfectă pe care o afişaţi, corpul 90-60-90 nu o să-l aveţi mereu. Anii trec şi vei vedea „consecinţele”. Mă enervează să văd mereu cum catalogaţi o persoană numai după felul cum arată, cum şi cu ce se îmbracă. Nu v-aţi săturat de răutatea voastră?  Mai rezistaţi? Noi, răţuştele urâte vom aştepta să vă reveniţi… sper să fiu în viaţă când se va întâmpla asta.