Călător în căutarea frumuseții cu iz Royal…

Nu caut frumusețea umană, ci doar frumusețea lucrurilor simple. Frumusețea unor locuri sau a unor lucruri mărunte care se ivesc într-o călătorie. Sunt călătorul care se mulțumește cu puțin atâta timp cât îi am alături pe cei dragi și cunosc în același timp oameni care-mi împărtășesc propriile idealuri. Nu îmi fac planuri mari când plec într-o vacanță, ci îmi place să fiu surprinsă. Bagaj minim, copii de mână și pornim în aventura fără frică.

Pentru că locuim la malul mării, căutăm întotdeauna altceva de văzut. Departe de aerul sărat și de valurile furioase ale mării, cu toții hotărâm să găsim frumusețea din munți. Ne plac provocările și pentru că viața este atât de frumoasă, nu vrem să pierdem nimic din ceea ce ne poate oferi natura. Ne înarmăm cu vise și pornim spre muntele-rege… nu înainte să ne asigurăm că avem o ofertă sigură de cazare în Poiana Brașov. Și aveam… eram așteptați la Hotel Royal Poiana Brașov unde aveam siguranța unei vacanțe reușite. Situat la poalele masivului Postăvaru, hotelul se impune indiferent de sezon prin prezența impunătoare și modernă în același timp.

„Am fost acolo!” nu este doar o simplă frază, iar pentru noi înseamnă amprenta pusă de natură și de oamenii care s-au străduit să ne facă vacanța cât mai frumoasă. Înseamnă aerul pur de munte simțit dimineața la cafea. Înseamnă zâmbetul larg și vorba duioasă din spatele recepției sau clipele de relaxare petrecute în mijlocul naturii în căutarea sinelui.

Am ales hotel Royal pentru că e prietenos cu familia. Pentru o familie cu copilași, Royal este locul ideal în care găsești camere de familie frumos mobilate și un teren de joacă pentru copii atât în interiorul hotelului dar și în exteriorul acestuia.

Munții sunt marile catedrale ale pământului: ziduri de stânci, mozaic de flori, coruri de izvoare, altar de zăpadă, boltă de stele. – John Ruskin

Am găsit mereu un personal extrem de amabil și bine pregătit, iar facilitățile oferite de hotel, dotările moderne și activitățile pregătite special pentru noi sunt exact pe placul unor oameni care caută liniște și momente de relaxare. Drumul spre munte e plin de vise mărețe, iar noi suntem pregătiți ca în fiecare an să dăm piept cu provocările.

Distracția nu lipsește! Avem cameră cu jocuri, darts, biliard și posibilitatea de a reuși să învăț să merg pe schiuri fără să mă înfig într-un copac sau să pup vreo veveriță (povestea asta e reală, iar copilașii se amuză când își aduc aminte de ea). Ne vom ospăta din bucate alese, pregătite cu simț de răspundere și cu multă dragoste. Ceaiul de la ora cinci ne va găsi pe terasă cu o carte în mână, visând și admirând natura.

Bineînțeles că vom lua împrejurimile la pas și vom căuta comori în joaca copiilor. Vom culege frunze colorate misterios de natură, flori sau crenguțe, iar cu ajutorul lor vom crea tablouri ce ne vor înfrumuseța căsuța de la mare. Unul îl vom dărui echipei de la hotel în semn de admirație pentru toată munca depusă. În acest fel îi învățăm pe copilași să respecte munca și efortul oamenilor ce ne-au oferit totul de fiecare dată când am poposit la ei.

Muntele ne oferă tot ceea ce putem cere vieții: spațiu, măreție, liniște, asprime, frumusețe, prietenie. – I. Coman

Vacanța nu este doar pentru cei mici. Noi ne vom răsfăța în saună sau ne vom bronza, iar în restul timpului am de gând să-mi exersez talentul în fotografie. Peisajul din hotel și exteriorul lui mi se par de poveste, așa că am de gând să surprind diferite unghiuri și umbre misterioase lăsate de trecerea timpului în diferite ore ale zilei. Niciodată nu este la fel! Întotdeauna voi găsi unicitatea unei raze de soare ce străpunge melancolic perdeaua sau felul cu răsare luna la ceas târziu în noapte… și toate astea vor construi o poveste.

Vreau să cunosc oamenii de acolo și să le urmăresc reacțiile. Să stau așa într-un fotoliu, cu o cană de ciocolată caldă și să le privesc fețele. Să le cunosc poveștile, să le dăruiesc un zâmbet și să-i fac să să-i fac să ridice capul sus cu mândrie. Să simtă că sunt apreciați pentru ce fac, pentru că eu sunt doar un călător ce caută frumusețea și în sufletele oamenilor. Natura și ambianța familiară din hotelul Royal mă vor ajuta să scriu poveștile din viitor, unde vacanțele la munte nu înseamnă ore petrecute pe laptop sau tabletă… de fapt, toate acestea vor fi interzise. Vom fi doar noi, copilașii, natura și hotel Royal… nimic mai mult și totuși atât de suficient!

Proba nr 6 – Articol participant în competiția SuperBlog 2017! 

Vacanţă la umbra unor vechi stejari…

Tineri eram, nebuni, hoinari
Călătoream prin ţară, minunându-ne ca nişte şcolari
De-o şchioapă,  iar când oboseam
 ne odihneam şi ne alintam 
La umbra unor vechi stejari.
Bătut-am ţara în lung şi-n lat,
Căutând frumuseţea naturii
În orice vietate sălbatică, în florile primăverii
Iar amintirile sunt şi astăzi, clare şi vii
Împărtăşindu-le cu drag, celor doi copii
Zămisliţi din dragoste, într-un amor nebun 
Cu a mea consoartă, Veronica Păun.
Astăzi după ceva ani de zile,
Mă uit în ochişorii lor şi le privesc chipurile
Nevinovate
Şi-ntreabă cu o claritate
Ieşită din comun într-o bună dimineaţă: 
Ne duci şi pe noi în vacanţă?
Şi după zeci de rugăminţi, de mutre haiose ca de clovn,
Mă apucai să caut cazare în Braşov.
Actualmente,
Vreau să-i duc pe cei doi ştrengari
Într-o vacanţă perfectă, la 3 Stejari.
Va fi o vacanţă de familie,
Cu clipe unice, miros de flori şi glas de ciocârlie.
Vom vizita împrejurimile de vis,
Bătătorind poteci, culegând fructe zemoase din zmeuriş
Şi apoi vă spun, distracţia e oriunde 
Eşti tu, familia ta şi chiar de vacanţa trece-n câteva secunde
Rămâi cu amintiri, 
Cu zâmbetul copiilor şi sclipirea inocentă din priviri.
Avem confort, ospitalitate
Mâncare delicioasă ,servicii de 4 stele, calitate.
Cei mari şi curajoşi, 
Ce se dau băţoşi, cocoşi
Se pot antrena
Într-o activitate sportivă în Park Aventura.
Pentru plângăcioşi, cei mititei,
Un parc de joacă şi doi ponei.
(Sursa foto: http://www.parc-aventura.ro)

Cel mic preferă apa, e un mic rechin sălbatic
Aşa că vom muta distracţia
La Paradisul Acvatic.
Cel mare vrea să vadă lupi, şerpi şi-o veveriţă mică, mică
Aşa că fuga, în pas alergător la o grădină zoologică.
Pentru cultura lor, vor cunoaşte istoria de altădată
Vizitând biserica evanghelică fortificată.

(Sursa foto:http://ro.wikipedia.org/wiki/Biserica _fortificată din Prejmer)

Departe de lume, într-o lume de basm
Ne aşteaptă cu braţele deschise, oameni cu entuziasm
Sincer şi într-un ambient aparte,
Ai parte
De-o experienţă unică, amintiri
Frumoase şi fără dezamăgiri.
Totul perfect, în mijlocul naturii
Bătrâne, plină de vietăţi sălbatice, verdeaţă
Şi de mirosul pădurii ce se simte în fiecare dimineaţă.
La 3 Stejari e voie bună,
Departe de lumea nebună,
Departe de griji şi probleme,
Unde petreci o bună bucată de vreme
O vacanţă în Braşov, alături de cei dragi ţie,
Departe de oraşul monoton, aglomeraţie.
Ce-i  mai frumos pe această lume,
Averi nemăsurate sau renume?
Nimic din toate astea, iar voi o ştiţi
Prea bine, 
Mai importantă e bucuria din ochii copiilor noştri iubiţi,
Surâsul cristalin şi plin de fericire.
La umbra unor vechi stejari,
Sunt eu, consoarta, copii năzdrăvani.

Va urma…

Acest articol participa la proba nr 7 din cadrul competiţiei SpringSuperBlog( versurile îmi aparţin în totalitate). 

Îndrăzneşte să crezi în vise…

Theodora este o minune de femeie în vârstă de 32 de ani. A suferit mult în copilărie şi oricât de mult a fost doborâtă de viaţă, niciodată nu şi-a şters de pe chipul firav, zâmbetul copilăresc. Deşi a crescut la un orfelinat de stat, nu s-a lăsat păgubaşă. Şi-a dorit să fie cineva în viaţă, să studieze pentru a deveni învăţătoare şi pentru a fi mereu în preajma copiilor. Încă boboacă de liceu fiind, şi-a jurat că într-o zi se va întoarce să le facă o surpriză copilaşilor. Anii au trecut, a ajuns învăţătoare într-un sătuc uitat de lume, dar nu îi păsa. Şi-a văzut visul cu ochii. Avea în grijă 15 copii, acum elevi în clasa a IV a. 
De la un timp este posomorâtă, ştie că „puiuţii” ei îşi vor lua zborul de lângă ea. Vrea să le ofere o amintire frumoasă despre ea, despre anii petrecuţi împreună. Îşi imaginează că va petrece o săptămână minunată, undeva departe, într-un colţ de ţară fermecat, ajutându-şi copilaşii în crearea unor amintiri de neuitat.  După câteva zile, nu m-am putut abţine şi am întrebat-o dată o pot ajuta cu ceva.
-Ce se întâmplă cu tine, Theodora? Tu eşti o femeie puternică, niciodată nu te-am văzut aşa abătută.
-Mulţumesc că-mi eşti alături, draga mea. Anul şcolar este pe sfârşite şi vreau să fac ceva pentru elevii mei. Ai văzut, fac parte din familii modeste şi nu îşi pot permite excursii sau tabere şcolare. Nu ştiu ce să fac…am o susţinere din partea doamnei directoare, mă gândeam să plec cu ei undeva unde fiecare să-şi învingă temerile, să devină curajoşi în viaţă.
Privesc ghemotocul de femeie care s-a luptat toată viaţa să supravieţuiască. În locul ei clacam demult, nu am puterea ei şi nici ambiţia ce o caracterizează.
-Îmi eşti atât de dragă, Theodora. Aş vrea să fiu ca tine, elevii tăi au crescut frumos şi au preluat din bunătatea ta. Aş vrea să te ajut, îmi dai voie?
Mă priveşte mirată. Întotdeauna şi-a ajutat semenii, niciodată nu a aşteptat ceva în schimb.
-Să mă ajuţi? Cum?
-E simplu, ştiu un loc perfect pentru voi. Mi-am petrecut luna de miere acolo şi am văzut un loc minunat unde copilaşii tăi se pot distra de minune.
-Serios? Unde? Este departe?
-Stai liniştită, draga mea. Hai să îţi arăt mai concret pe pagina de internet, o să îţi placă. Cu o precizie de felină, m-am aruncat asupra laptopului din dotare şi am tastat nerăbdătoare „sejur Straja„. Un click rapid şi…
-Uite, draga mea. O vacanţă la Straja este tot ce ai nevoie. Un loc magnific în inima Carpaţilor, unde te poţi bucura de natură, de priveliştea de basm care-ţi încântă privirea. Ca locaţie exactă îţi recomand să mergem la Vila Alpin şi…
-Stai aşa…să mergem?
-Exact, să mergem. Ce credeai, că te las singură cu atâţia copilaşi după tine? 
-E foarte frumos…dar nu înţeleg. Mă duci pe munte? Ce pot face elevii mei acolo? Cred că mare lucru, nu…poate un ski, ceva de genul.
-Te înşeli, draga mea. La câteva minute de Vila Alpin se găseşte o locaţie plină de andrenalină. Experienţe de neuitat, pentru mari şi mici, idiferent de vârstă sau condiţie fizică. Acest parc de aventură de la Straja este perfect pentru elevii tăi, mai ales că vom pleca la începutul verii şi cei de acolo au personal angajat special pentru supravegherea şi instruirea tuturor participanţilor. 
– Nu este periculos?
-Deloc! Au şi echipamente de protecţie, nu ai voie să te sui pe aparate fară acel echipament. Este strict interzis! Uite ce frumuseţe…au tyroliene de lungimi diferite, pereţi de escaladă, circuit de aparate cu o lungime de  225 metri şi multe poduri suspendate. Elevii tăi vor avea parte de distracţie, cei care sunt mai emotivi, îşi vor învinge temerile şi la final toată lumea este fericită, cu o amintire frumoasă. Ce zici?
-E foarte interesant, cred că micuţii mei au nevoie de aşa ceva…dar nu este scumpă experienţa asta?
-Ei şi tu acum, draga mea. Nici nu se vede la buzunar. Tarifele sunt foarte acceptabile, 15 Ron/adult, 10 Ron/copil, 5 Ron/pers pentru grupuri mai mari de 10 persoane şi noi suntem mai mult de 10 persoane în grup, nu? În plus, un team building la Straja  pentru noi adulţii este extraordinar. Ştiu că îţi este greu să îţi imaginezi, dar îţi garantez că merită.
Am lăsat-o să se gândească, să se organizeze cu timpul şi apoi a rămas că vorbim în curând despre marea expediţie. Nu a durat decât o săptămână, m-a sunat cu o emoţie în glas spunându-mi că este hotarâtă să-şi depăşească limitele şi să încerce noi emoţii benefice şi pentru ea, dar şi pentru elevii ei. În ziua plecării, emoţii mari şi o curiozitate maximă pentru nişte copilaşi care niciodată nu au ieşit din sătucul lor. Cu zece minute înainte să urcăm în microbuz, din stânga noastră au început să se audă râsete vesele de copii, iar doi mai curajoşi o strigau pe Theodora.
-Doamnişoara Theodoraaaaaaaaaaa! Surprizăăăă!
Theodora întoarce capul mirată şi rămâne blocată pentru câteva secunde. În faţa ei…nu se poate…pentru o secundă s-a întors în timp şi s-a văzut printre ei. Ştiam că îşi doreşte o întâlnire cu micuţii din orfelinatul unde şi-a petrecut o bucată din viaţă. Cu ochii în lacrimi, cu emoţii, a încercat să-mi mulţumească. Am oprit-o brusc şi i-am şoptit la ureche :
-Îndrăzneşte să crezi în vise, draga mea. 
Noi suntem aici deja, copiii se distrează minunat şi încă mai avem „obstacole” de doborât şi experienţe noi de încercat. Te aşteptăm şi pe tine? 
Acest articol participa la proba numărul #7 din cadrul competiţiei SuperBlog 2014.