Sfaturi pentru viitorii superbloggeri…

superblog

Mi-am anunțat deja participarea în competiția SuperBlog 2017, dar am uitat să vă reamintesc câteva sfaturi, destul de utile zic pentru viitorii participanți la această competiție. Cică aș avea oareșce experiență în această competiție, nu? Opt, nouă ediții? Who cares? Deci… ascultați la baba acilea ce zice și să nu vă aud că vă smiorcăiți pe rețelele de socializare că nu știați nimic.

  • Citiți cu atenție regulamentul – nu toată lumea își aruncă ochii pe regulament și se trezesc la un moment dat că dau cu bâta-n baltă. Sunt anumite criterii acolo și nu sunt puse doar de dragul armoniei.
  • Citește cu atenție cerințele probei și enunțul – știu că la o primă vedere poate vi se va părea simplu, dar nu este așa. Viziunea sponsorilor și a celor din juriu diferă față de a ta cu mult și câteodată vei avea surpriza să iei punctaj mic tocmai pentru că nu ai înțeles ce vor ei de fapt de la tine.
  • Nu citi articolele colegilor tăi înainte de ați scrie tu textul – vei fi confuz. Vă zic asta din experiență! În primul an de participare și eu le citeam… dar nu era ok pentru că-mi pierdeam eu șirul ideilor și la un moment dat eram complet debusolată. Nu-mi găseam inspirația și mi se părea că ideile pe care le aveam mi-au fost „furate”.
  • Nu înțelegi ceva? Întreabă! – întotdeauna au existat confuzii. Mai ales când se dă o anumită cerință la o probă și fiecare înțelege ce vrea. Nu ezita să întrebi echipa organizatoare sau pe un coleg din blogosferă despre ce nu înțelegi. Sunt sigură că cineva te va ajuta… eu sunt una din cele care-mi pot oferi ajutorul atunci când este nevoie.
  • Respectă fiecare sponsor în parte, dar și pe colegii din competiție! – știu că va fi greu. Vei avea momente când vei visa că-i strângi de gât cu o curea lată sau că-i omori cu o păpădie amărâtă. Abține-te de la injurii! Vei deveni oaia neagră a competiției și sincer nu văd rostul!
  • Intră în grupul SuperBlog – vei lega prietenii sau vei putea pune întrebări despre competiție, probe ș.a.m.d.
  • Nu copia textele de pe internet – așa ceva nu se poate. Nu este fair-play, nu ești cool și să nu crezi că nu vei fi prins.
  • Citește-ți textul de 1000 de ori înainte să-l urci în platformă – nu ești sigur că textul tău este corect scris? Roagă un prieten sau douăzeci să-l citească. Am avut surpriza să-mi găsesc mici erori în text chiar dacă l-am citit de 1000 de ori. Ajutorul celorlalți contează! Nu uita să verifici dacă ai inclus în text cuvintele cheie cerute de sponsori și bineînțeles, linkurile exacte.

Cred că ar mai fi ceva sfaturi de scris, dar nu mă mai ajută cerebelul acum. Este în concediu și el după 9 luni de muncă titanică, deci nu aruncați cu pietre! Până una alta… mult succes, inspirație și nervi de oțel vă doresc. Ne citim la linia de start din 26 septembrie! Ready?

 

SuperBlog 2017 – Să înceapă nebunia…

SuperBlog

Mă știți, nu? Păi… se putea să lipsească Aguritza din lista participanților? E nebună, frate! Cică și-ar lua medicația, dar nu prea are efect la ea. Băi, nu a jurat ea că nu-i mai trebuie SuperBlog? Că viața e dură, că puii mei nu știu ce efecte adverse are competiția asupra ei, că juriul nu face și nu drege, că e stresant și așa și pe dincolo? S-a jurat pe albastru, pe roșu, că să-i sară ochii, că proastă să fie de-i mai trebuie și tot nu se satură… că na, visează și ea la trofeul ăla de vreo câțiva ani.

Bă, proastă nu e! Dar e căzută-n cap, săraca. O chinuie talentul așa pe la începutul competiției și după aia dă cu bâta-n baltă exact la final… și pică ca toanta din clasamentul suprem. Sincer, nu știu ce să facem cu fata asta. Avem niște psihologi pe lângă ea, dar și ei spun că cazul este extrem de ciudat și nu prea sunt șanse de însănătoșire. Au încercat și cu agheasmă, tămâie, au ars salvie albă împrejur… nimic nu merge!

Acum ce să zic… nebuna împlinește în curând vreo 40 de ani și cică acum e momentul să dea lovitura. Nu știu la ce se referă, dar păziți-vă! Am auzit că participă din nou în competiția SuperBlog și își provoacă adversarii la duel. Și-a pregătit sabia, securea, toporul și vreo două furci ruginite… și așteaptă. Ce? Nu știu! Treaba voastră, vă descurcați cu ea! Vă spălați pe cap, fugiți din țară… nu știu, eu v-am avertizat. Eu zic totuși să o potoliți pe nebună. Cum? Să vă înscrieți și voi în competiția SuperBlog!

Înscrierile se fac aici pe https://super-blog.eu/  începând cu data de 1 septembrie, iar balamucul începe de la 1 octombrie. Nu o să vă mint… competiția e grea! Dacă te ține tastatura și nervii… arată ce poți! Chiar dacă nu ajungi pe primul loc, uneori ești mult mai câștigat. Ce? Asta rămâne să afli singur pe pielea ta… îți garantez că merită!

Până una alta… să îi urăm succes nebunei în competiție, nu?

De ce unii oameni sunt răi…

De ce unii oameni sunt răi? Probabil ne întrebăm adesea, cum unii oameni în ciuda aparențelor sociale, pot ascunde atâta răutate în suflet. Cum unii se transformă în Cruela Devil, deși la un moment dat drumurile voastre s-au intersectat și îl/o știai de „om bun”. Teoretic, oamenii nu se nasc cu răutatea în ei. Practic, unii își construiesc viața călcând pe cadavre… uitând uneori că roata este rotundă și că totul se poate întoarce împotriva ta când ți-e lumea mai bună.

Răutatea omenească a atins cote atât de alarmante, încât acoperă cu hidoşenia ei bucuria binelui. – B. Marcovici

Oamenii devin răi atunci când sunt răniți și abandonați. De regulă, unii caută ajutor în rândul celor dragi și încearcă din răsputeri să depășească momentul. Alții în schimb se închid în ei, mocnesc încet și încep să privească totul ca pe un război. Pentru că au fost târâți prin noroi, se simt victimizați și vulnerabili. Vor să te rănească mai întâi înainte ca cineva să aibă șansa de ai răni, ceea ce îi face să se simtă în siguranță.

Adevărul este că furia și răutatea unora este ca un drog. Le dă un sentiment fals de superioritate și sincer, o parte din oameni parcă s-ar hrăni cu astfel de răutăți pe care le fac. Primul impuls al celor din jur este de a respinge sau a ignora persoana respectivă. Dar câți dintre noi încearcă să privească dincolo de răutăți? Câți dintre noi se implică prin a înțelege durerea unei persoane?

Dincolo de orice răutăți se ascunde durerea și dezamăgirea. Teama de eșec, frica de abandon, stima de sine scăzută, anxietatea sau orice altă emoție negativă transformă oamenii. De ce sunt oamenii răi? Unii pentru că au fost cu adevărat răniți și se tem că se va întâmpla din nou. Unii pentru că așa se nasc… sau poate greșesc? Răutatea umană urâțește sufletul și câteodată mă întreb cum poți reacționa atunci când ești direct implicat? Dai înapoi? Încerci să înțelegi persoana sau plătești cu aceeași monedă?

24 iunie 2017 – Constanța a îmbrăcat straie de sărbătoare…

Ziua Universala A Iei 2017

Simbol internațional al culturii românești și o piesă cu o emblemă puternică a costumului popular național românesc, bluza tradițional românească reprezintă rădăcinile vechi ale poporului român. Pasiune, răbdare și culori vii mi-au fermecat ochii timp de două ore le evenimentul  „Ziua Universală a Iei ” unde am sărbătorit alături de peste 1000 de persoane prezente la Constanța, Faleză Cazino.

Evenimentul din acest an a fost organizat de Lili Sumănaru, om drag cu dragoste față de tot cei frumos. O admir pentru curajul de a organiza evenimentul, mai ales că nu a avut mult timp la dispoziție. Aș putea zice că a stabilit un record de a organiza un astfel de eveniment în doar câteva săptămâni.

Am surprins bucuria momentului și frumusețea locației cu sufletul și întregul eveniment a fost un adevărat succes. Respect, Lili! You did it!

ziua iei constanta

Partenerii media care i-au fost alături în reușita acestui eveniment:

Fractal New Media, Centrul Cultural Burada, Clubul de ceramică, Suvenir din Dobrogea, Skirtbike, Radio Constanța, Sânziene în Urban, Uniunea Turcă din Constanța, Dina Mariage, primaria Constanța, Centrul Cultural Elena Roizen din Ovidiu, Inomar Cluster.

Sponsori: 

Clubul Yves Rocher Constanta, Cofetaria Rebeca, Media Zoom, Restaurant Briza-Mamaia, Restaurant Dorna-Mamaia, Techir, Restaurant Ana și Ion

Parte integrantă a istoriei și civilizației poporului român, costumul popular a transmis tuturor generațiilor un mesaj artistic al unei creații autentice. Ca o mică curiozitate, portul popular se diferenţiază în funcție de anotimp, sărbători și se adaptează în funcție de specificul fiecărei zone din România.

ziua iei constanta 2017

Minunata Florentina, colega din echipa Pisicile Aristocrate și Diana Slav – blogger

Aguritza.ro aka eu – om nebun… dar am încercat să fiu o sânziană drăguță

Evenimentul a fost prezentat de Alina Sârbu, iar parada iilor deschisă de fetele de la SkirtBike a fost una specială și demnă de toată admirația. A urmat premierea „Cea mai frumoasă ie”. Premiile au fost oferite de sponsori, apoi un recital excepțional realizat de Georgiana Maria Chiriță și Gabriela Tiu urmată imediat de ansamblul de dans Dobrogeanca care au încins spiritele într-un dans cu toți participanții.

Blogosfera constănțeană feminină a fost și ea prezentă. Într-un număr mic, dar am fost acolo. Ne-am bucurat de momentele minunate și de veselia din jurul nostru. Schimbul de zâmbete cu oamenii de lângă noi, admirația și respectul față de portul popular românesc au făcut ca ziua de ieri să fie memorabilă. Delirul clipelor m-a fascinat și de abia aștept un nou eveniment de acest gen. Până atunci, iubiți-vă mult și apreciați fiecare moment pe care îl trăiți!

24 iunie – Ziua Universală a Iei la Constanța

Dacă acum câțiva ani mă plângeam că nu se fac evenimente interesante în Constanța, ei bine… m-am înșelat. Pe data de 24 iunie 2017 vă aștept cu drag să sărbătorim Ziua Universală a Iei! Începând cu orele 18 mă puteți găsi în zona Faleza Casino, împreună cu Sumănaru Lili – organizatoarea evenimentului din acest an. Ca mic istoric, comunitatea online „La Blouse Roumaine” a propus la data de 21 ianuarie 2013, ia – bluza tradițională românească – drept brand de țară și a organizat, pe 24 iunie 2013  prima Zi Universală a Iei. Evenimentul a devenit în scurt timp un eveniment de succes, sărbătorit pe 6 continente, în peste 50 de țări.

Eu am reușit să particip în Constanța la două evenimente de acest gen și nu am regretat. Românii au demonstrat de-a lungul timpului că se mândresc cu portul popular. Fiecare își poartă cu mândrie hainele tradiționale în orice colț al lumii s-ar afla și nu doar atunci când sărbătoresc ceva.

2015 – Țărăncuță… urbană!

aguritza.ro

2016 – „Prin căldură pe o bancă, Stă o „Sânziană” leşinată…”

2017 – Nu la ziua Iei, ci la Gala Spring SuperBlog

“Purtăm o IE, o cămașă, un costum tradițional sau un element național identitar. Dacă nu avem niciun astfel de obiect vestimentar, putem să ne îmbrăcăm în alb (cămașă, tricou, rochie) cu promisiunea ca, până la ediția următoare a Zilei IEI, să avem cel puțin o IE sau o cămașă tradițională românească”, transmit organizatorii evenimentului.

La eveniment vei putea admira o expoziție de fotografie, paradă de costume populare și multe alte surprize. Așa că, dragii mei… scoate-ți ia de la naftalină și pregătiți-o pentru eveniment. Distracția, veselia și surprizele sunt garantate. Pentru a primi informații în timp real despre eveniment, urmăriți discuțiile pe pagina de facebook a evenimentului AICI! Cu cine mă văd la eveniment? Promit că stau la poze… jur pe roșu!

Mini-concurs

Bună dimineața, dragii mei! Revin așa cum v-am promis cu un concurs. Unul mic! Am pornit unul pe facebook, dar am zis să fie ceva mișcare și pe blogul meu. Regulamentul este destul de simplu:

  1. Share acest articol – cum se termină articolul aveți acolo jos butoanele pt like și share pe rețelele voastre de socializare
  2. https://www.aguritza.ro/2017/06/hraneste-ti-sufletul-cu-lucruri-pozitive.html  – comentariu la acest articol
  3. Lăsați-mi un comentariu aici cu numele vostru de Facebook sau ce vreți voi.

Premiul este cel din imagine, iar concursul începe acum și se termină pe data de 11 iunie 2017. Extragerea câștigătorului va fi filmată pentru a elimina orice dubii, iar pe voi vă rog să respectați regulamentul! Mult succes!

UPDATE : Extragerea filmată a câștigătorului ->>> AICI 

Hrănește-ți sufletul cu lucruri pozitive

Care este scopul tău în viață? Ce transmiți celor din jurul tău sau ce obiective ți-ai impus să atingi? Sunt o mulțime de întrebări care îmi trec prin minte acum și câteodată mă gândesc că este bine să te oprești din ceea ce faci… și să respiri. Respiră, privește în jurul tău și ascultă.

Știu că viața este de rahat și îți dă bobârnace atunci când te aștepți mai puțin, dar crede-mă, faptul că te afunzi în muncă și uiți de bucuriile vieții nu te va ajuta cu nimic. Vei deveni urâcios. Îți vei stafidi sufletul și vei deveni un simplu om ce nu va oferi nimic. Nu vei inspira mila nimănui.. pentru că tu nu vei lăsa pe nimeni să se apropie de tine. Îi vei goni pe toți, lăsând în urma ta doar tristețe și gust amar.

E prea târziu? Greșit! Niciodată nu este prea târziu să îți trăiești viața. Niciodată nu este prea târziu să te bucuri, să râzi ca un nebun, să iubești. Niciodată nu este prea târziu să o iei de la zero. Încearcă să devii curajos și să-ți asumi niște riscuri. Ești unic și diferit. Te judecă lumea? Problema lor, niciodată a ta.

Găsirea obiectivelor în viață este o sarcină destul de simplă și pentru a le afla trebuie să vă puneți următoarele întrebări:

Există ceva de care eu am cu adevărat nevoie?

Sunt fericit? Dacă nu, de ce? Ce mă oprește să-mi îndeplinesc anumite dorințe?

Trecând de la una la alta, fericirea nu o găsești ca pe un obiect. Fericirea se câștigă. La fel ca și încrederea. Singura modalitate de a trăi fericit și de a vă bucura de frumusețea vieții este să vă confruntați cu temerile voastre și cu lucrurile care vă incomodează. Înfruntați-le și rezolvați problema. Nu vă consumați timpul și energia pe lucruri inutile. Hrănește-ți sufletul cu optimism, dragoste și zâmbete. Hrănește-ți copilul din tine și bucură-te de viață, om frumos!

Stimate blogger, prețuiește-ți munca…

Bă, nu ții deloc la munca ta. Accepți orice rahaturi de parcă ai fi ultimul om, zău! Mă doare-n cot și la bascheți de ce crede lumea despre bloggeri. Eu nu mă vând! Nu sunt preșul nimănui, să fie clar pentru oricine. Chiar dacă sunt un amărât de blogger ce încearcă să-și facă loc încet-încet în această lume haotică, nu mă lua de proastă. Nu-mi vinde gogoși (am lucrat 3 ani ca patiser… te fac foietaj în doi timpi și trei mișcări), nu-mi subestima munca și nu mă trata de sus chiar dacă ai șaptezeci de facultăți.

Am niște nervi pe unii colegi din blogosferă… mor! Coane, vrei respectul sponsorilor? Vrei parteneriate, faimă, chestii și vată pe băț? Prețuiește-ți munca! Nu mai acceptați campanii mizere, prețuri de un cingo și mai ales, nu mai acceptați termeni de colaborare pe care nu îi înțelegeți. Nu mai mergeți pe ideea „dacă tot pică ceva” pentru că așa va fi mereu și pe urmă vă plângeți că nu sunteți băgați în seamă sau că trebuia să primiți un cingo și în schimb ați primit doar ambalajul.

Ți-a ciocănit unul la fereastră și se arată dornic de o colaborare? Nu alerga cu limba scoasă după el… în definitiv el are nevoie de serviciile tale și nu invers. Ți-a dat o listă cu condiții? Întreabă-l de 10 ori, clar și răspicat ce vrea de la tine și care sunt termenii colaborării. În general, oamenii serioși care te contactează stabilesc un contract cu drepturi de autor cu tine și în acest fel știi cu siguranță că nu ești tras în piept.

Știu că nu este ușor să exiști ca blogger, dar nu te vinde pe nimic. Prețuiește-ți munca! Va veni o vreme când vei regreta amarnic colaborările inutile care nu te-au făcut să crești. Poate acum crezi că mă roade invidia… fals! Până la urmă, ce naiba mă bag eu? E timpul tău și ești destul de matur să hotărăști despre ce și cine scrii pe blogul tău. Dar nu te plânge… mai bine taci! Pentru că atunci când văd că te smiorcăi, îmi aduc aminte că ți s-a mai spus de ce se poate întâmpla și sincer… îmi vine să te bat. Jur!

Se întâmplă să mai bat câmpii…

Uneori asta fac. Fur curent cum s-ar zice. Băi, dar în mod grosolan. Am impresia că e un nou mod de apărare a organismului, a subconștientului… sincer, nu știu exact. Te doare părul ce pot să scot din mintea mea. Mă amuză și pe mine. Mă port copilărește de parcă mi-ar fi dor de mine… de cea care avea cândva 10-12 ani. De cea care nu se temea de nimic și avea impresia că lumea este bună, sinceră și pură. Aveam să mă izbesc de realitate un pic mai târziu și de atunci o tot fac.

Încerc să mă țin pe picioare într-o lume pe care o văd în schimbare. Într-o lume în care totul este posibil dacă crezi în tine… dacă crezi în cei din jurul tău și le oferi, atunci când trebuie, o șansă. Încerc din răsputeri să înțeleg haosul și ideile preconcepute. Încerc să dau o șansă tuturor, chiar dacă acest lucru înseamnă să fiu călcată în picioare. Chiar dacă risc să mă fac neînțeleasă… încerc să schimb ceva. Încerc să-mi repar greșelile și să adun în jurul meu oameni ce iubesc viața. Oameni ce-mi oferă sprijinul atunci când nu îl cer în mod direct, oameni ce mă iubesc așa cum sunt.

Nebună, visătoare, credulă, uneori proastă de dau în gropi (băi, da bubui de prostie câteodată) … dar cică ăsta-i farmecul meu. Au fost momente când m-am simțit inutilă, respinsă și nu știam ce să fac. Dacă te uiți din avion la mine, nu fac nici cât o ceapă degerată. În rest… sunt minunată! Se întâmplă să bat câmpii atunci când te aștepți mai puțin și crede-mă, doctorii mi-au zis că sunt cât se poate de ok mintal. Încă… mai târziu nu se știe. Mă amuză oamenii care sunt oripilați când văd ceea ce fac uneori.

Vai, Aguritzo! Ai zburat cu avionul! Faci roata la 40 de ani? Dansezi, cânți, latri la lună și te transformi?

Uită-te în ochii mei? Ai impresia că-mi pasă de ce zice lumea? Talk to my hand!  Și, da! Le fac pe toate și încă pe atât! Există vreo limită de vârstă în care te poți bucura de viață? Există o lege în care se interzice dreptul de a te simți ca un copil? No f… way, dude! Nu am de gând să-mi pun un sac în cap și să mă comport ca o cucoană bășinoasă doar pentru că așa vrea societatea sau doar pentru că buletinul meu arată o oarecare vârstă.

Bucurați-vă de viață, oameni dragi. Bucurați-vă de faptul că sunteți iubiți și înțeleși. Prețuiți clipele petrecute cu cei dragi și orice ați face… trăiți-vă viața din plin. E atât de frumoasă! Jur! Opriți-vă din haosul vostru și priviți în jur.

Fericirea – Ce este pentru tine, omule?

fericirea

 

Fericirea? Există o definiţie clară? Eu cred că este o tematică atât de complexă încât rareori cineva poate reda cu exactitate definiţia ei. Mulţi o privesc ca pe un ţel în viaţă, un „big project” de parcă am fi toţi PR-işti înăscuţi, iar alţii se mulţumesc cu lucruri mărunte, cu ce pică sau ce rămâne de la alţii… că doar lumea nu a fost concepută numai din lapte şi miere, nu? Aud deseori diverse strategii „arta de a fi fericit” sau „10 paşi către fericire” şi multe alte titluri de stă mâţa-n coadă. Chiar avem nevoie de manuale cu instrucţiuni care să ne deseneze pur şi simplu paşii către fericire? Nu e mai simplu să ne uităm cu atenţie în jurul nostru? Dacă întrebi 10 oameni sau 1000 despre definiţia fericirii pun pariu că fiecare va răspunde diferit sau poate nu, dar majoritatea răspunsurilor se vor învârti în jurul banilor. Dacă stau bine şi mă gândesc aş putea cataloga fericirea în patru părţi: fericirea inocentă, fericirea materialistă, fericirea spirituală şi fericirea malefică(nu săriţi, jur că am văzut-o cu ochii mei).
fericirea
Cea inocentă este atunci când te bucuri de frumuseţea unei flori, de sărutul furat în tinereţe, de razele soarelui, de dragostea celor din jur şi alte sute de lucruri mărunte dar binefăcătoare pentru sufletul umil al unui muritor de rând. Fericirea materialistă o vezi în feţele „sclipicioase” şi avide după bani sau bunuri extravagante, după caz bineînţeles. Cea spirituală este atunci când găseşti sau să regăseşti puterea de a ierta şi accepta lucrurile aşa cum sunt, aşa cum se petrec fără regrete. Mai există fericirea malefică, o stare de spirit confuză. Cel puţin pentru mine pentru că oricât aş încerca să înţeleg şi să trec peste, nu pot. Fericirea malefică este atunci când unii calcă peste „cadavre” pentru a fi ei mulţumiţi cu viaţa lor. Nu contează cine ne stă în cale, sunt eliminaţi. Simpatie pentru cei călcaţi în picioare? De unde? „Dacă viaţa mi-a oferit o şansă…”cam aşa gândesc majoritatea „fericiţilor”. Lista de exemple poate continua la nesfârşit, ideea este simplă. Această „emoţie” o percepem fiecare în mod diferit, dar mi-aş dori totuşi să nu mai fie doar un „scop” în viaţa celor din jurul meu. A fi fericit înseamnă să te bucuri că încă exişti şi că unora le pasă de tine. Fericirea pare doar un simplu cuvând într-o lume nebună care a uitat să trăiască frumos, a uitat să empatizeze şi să-şi ajute seamănul fără să aştepte nimic în schimb. Oare de ce?