Answear.ro – Denim, albastrul copilăriei

answear.ro

De când mă ştiu, culoarea albastră mi-a plăcut întodeauna. Nu ştiu de ce m-a atras, dar o consideram o culoare nobilă. La un moment dat totul ajunsese o obsesie. Probabil, motivul principal a fost că uniforma şcolară a fost albastră. Echipamentul sportiv pe care îl îmbrăcam la orele de judo, albastru. Coperţile cărţilor şi a caietelor, albastre. Penar albastru! Mâinile pline de albastru…de la cerneală!

Toată copilăria s-a învârtit în jurul acestei culori. Indiferent cu ce mă îmbrăcam, unul din piesele vestimentare trebuia să fie în culoarea preferată. Măcar o pată acolo pe pantaloni. Fie ea şi de cerneală! Îmi aduc aminte că la un moment dat aveam o pereche de blugi conici. Frumoşi foc! De atâta îmbrăcat şi spălat, sărmanii au ajuns ca vai de ei. Noroc că aveam „prietene” bune şi mi-au dat sfaturi cum să-i vopsesc. M-au asigurat că vor arăta ca noi. Naiba m-a pus! Cică să-i pun într-un lichean cu apă şi oţet, apoi să torn două călimări de cerneală şi să-i las aşa până a doua zi. Nici nu ştiu ce nuanţă era aia după ce mi-am terminat treaba… credeţi-mă, nu încercaţi asta acasă de capul vostru.

Nu ţin minte să fi avut prea multe perechi de blugi pe vremea aia. Maxim două perechi! Dar mama avea o „boală”. Să ne îmbrace în fustiţe. „Că sunteţi fetiţe!”. Şi aveam şifonierul plin cu fuste de denim. Cu clini sau fără, cu buzunare imense, creţe, lungi ca pentru călugăriţe sau cu volănaşe. Doamne, toată viaţa am urât volănaşele alea! În schimb îmi aduc aminte că odată de Crăciun am primit cadou o haină din denim, cu glugă, lungă până la genunchi şi cu blană pe interior. Am purtat-o ani de-a rândul. Eu vreo 3 ani, apoi a ajuns la sora şi fraţii mei mai mici. Fiecare s-a bucurat de „căldura” hainei câţiva anişori şi-apoi am uitat de ea. Am uitat pâna acum 10 ani când mama m-a chemat la ea…

– Mărioară, vezi cui îi dai gecile astea…stau degeaba pe aici.

11902577_10153608810367265_5560069285418088975_n

Printre ele…cu eticheta ferfeniţă, blana un pic tocită şi culoarea estompată, mi-am regăsit „copilăria” ce m-a apărat de frig şi ploaie. Pe mine şi încă vreo patru generaţii. Am stat şi am privit melancolică ore în şir. Am luat haina în braţe, am adulmecat mirosul în căutarea „copilului”. Era acolo!

Acum, chiar dacă copilăria a rămas doar în suflet… îmi este drag să port mândră o piesă vestimentară din denim. Niciodată nu se demodează şi mereu mă scoate din încurcătură atunci când sunt lipsită de inspiraţie. Piesele din denim au făcut istorie încă de la prima apariţie şi ne demonstrează că ceea ce ni se pare demodat şi ridicol, poate fi extrem de simplu o tendinţă în fashion. Answear.ro îţi oferă posibilitatea să arăţi bine în fiecare zi. Fie că porţi blugii evazaţi, cu franjuri, conici sau stil salopetă, poţi să emani feminitate, senzualitate şi să atragi privirile tuturor. Answear.ro face parte din viaţa mea şi prin varietatea de produse vestimentare, îmi oferă în fiecare zi noi idei pentru outfit-uri reuşite.

answear.ro

Piesele vestimentare din denim au devenit un must-have în garderoba noastră, iar timpul ne demonstrează că niciodată nu va ieşi din tendinţe. Este destul de simplu de purtat în orice ocazie, mai ales dacă eşti adepta stilului casual sau chiar retro-chic. Să nu mai zic că, cu un pic de imaginaţie poţi purta banalii blugi şi la o ţinută office.

Deşi unii vor spune că blugii sunt neinteresanţi şi că fac parte din categoria „hainelor de scandal”, ţin să îi contrazic. Albastrul denim poate arăta provocator pe silueta unei doamne sau domnişoare. Arată mai încrezătoare în forţele proprii şi îi schimbă atitudinea. Imaginează-ţi că porţi o pereche de jeans Levi’s, o cămaşă din denim şi tocuri înalte. Indiferent că pleci la o întâlnire de afaceri sau la o cină romantică, felul cum alegi să combini o „simplă” pereche de blugi arată despre tine multe lucruri. Arată personalitatea ta, creativitatea şi povestea din spatele outfit-ului.

Attitude is your… Answear.ro

13879242_542095585997015_7022903643101896293_n

Atitudinea este răspunsul în spatele fiecărui outfit. Poate nu ştiam să combin piesele vestimentare în copilărie, dar cu siguranţă atitudinea pe care o afişam era de nepreţuit. Albastrul denim e peste tot, oriunde mă duc! La pescuit, la plimbare sau o întâlnire blogosferică…oriunde mă voi duce, alături de mine va fi denimul. Albastrul copilăriei mele!

Gala de premiere SuperBlog 2014 – „Revelionul bloggărilor” (partea 1)

Gata! S-a terminat coşmarul competiţia SuperBlog 2014. Două luni, douăzeci şi patru de probe într-un maraton blogosferic ce părea că nu are final…cel puţin aşa am crezut pe la jumătatea competiţiei. Mi-am stors creierii, m-am enervat, am plâns, „m-am dat cu capul de birou” şi iar am plâns. Recunosc sunt o plângăcioasă incurabilă şi mă oftic maxim când ştiu că pot mai mult şi de cele mai multe ori dau cu bâta-n baltă fără să vreau. Au existat momente când am vrut să renunţ. Prietenii şi camarazii din blogosferă ştiu acest lucru (se ştiu ei) şi vreau să le mulţumesc din suflet pentru cuvintele frumoase, pentru încurajări şi pentru faptul că au avut încredere în mine atunci când eu am clacat. Susţinerea lor m-a făcut să merg mai departe şi să-mi depăşesc limitele într-o competiţie grea. Nu este uşor să concurezi cu cei mai buni şi de fiecare dată am avut multe de învăţat de la cei cu experienţă. 
Una peste alta, evoluţia mea din această ediţie a fost una destul de bună comparativ cu ediţia din 2013. Anul trecut m-am clasat pe locul 23, iar în acest an, după multe eforturi am reuşit performanţa să ajung pe locul 5. Cineva îmi spunea că a rămas plăcut impresionat de evoluţia mea din acest an. Mă bucur să aud acest lucru din partea lor, m-am simţit mândră şi sper să pot evolua în continuare, să arăt că pot mai mult. După atâtea probe şi deadline-uri a urmat gala de premiere SuperBlog 2014. Bloggeri din toate colţurile ţării şi-au dat întâlnire la Vila Alpin din Straja. Un loc minunat unde am petrecut momente unice alături de prieteni vechi şi am creat legături noi cu cei pe care nu îi cunoşteam. Drumul spre Straja a început din gara Constanţa alături de Bianca Bizîiac alias Pinky şi Andra Buruiană care a devenit majoră chiar în ziua plecării spre Straja. 
Călătoria a fost frumoasă, am bârfit, am râs, am „croşetat” reclamaţii la adresa CFR-ului, ne-am delectat cu bomboane de ciocolată şi mi-am rănit inocenţa urechilor cu hituri maneliste. Orele au trecut şi într-un final am ajuns la Craiova unde s-au urcat trupa de şoc. 
Tineri, nebuni de legat şi cu o energie molipsitoare : Ianolia Marina, Mihnea Socol, Loredana Vlăescu şi Andrei Răduică. I-am îndrăgit din prima clipă şi am avut impresia că ne ştim de o viaţă. Am râs, am glumit, ne-am povestit off-urile din timpul competiţiei, am leşinat de căldură…dar ce mai contează că am stat într-o „saună” când eram înconjurată de oameni frumoşi şi veseli? Am ajuns în Petroşani sâmbătă dimineaţă pe la orele 6. În gară am băut rapid un capucinno şi în final ne-am întreptat paşii către un microbuz care ne-a dus până în Lupeni. De acolo, Albert Budică ne-a aşteptat pe toţi şi cu ajutorul lui am ajuns teferi la destinaţie (mulţumesc Albert). Daniel Botea a simţit că vin „nebunii” şi rapid a imortalizat venirea noastră de la balconul camerei lui. 
Pe Daniel îl cunoşteam din ediţiile anterioare, ne-am îmbrăţişat de bună revedere şi la scurt timp am avut ocazia să îl cunosc pe inegalabilul, mega amuzantul Dan Pavel alias Capra. 
Un om vesel, distractiv, cu poftă de viaţă şi un extraordinar dansator. După 3 ore de somn, au început să sosească ceilalţi bloggări. L-am revăzut cu drag pe domnul Christian Hertzug, un om deosebit de cald, m-au impresionat cuvintele dumnealui la adresa mea şi chiar dacă nu am vorbit aşa de mult, ţin să îi mulţumesc pentru aprecieri şi promit că data viitoare voi fi mai vorbăreaţă. Am cunoscut-o pe Silvia Iordache, o femeie de nota 20, distractivă şi deosebit de frumoasă. Îmi pare rău că nu am făcut poze cu ea. 
În ordinea de pe tricouri, mi-a făcut plăcere să îi revăd sau să-i cunosc după caz pe draga mea prietenă Alina Gheorghe – o femeie frumoasă cu suflet cald, amuzantă, plină de viaţă  
Cristina Popescu şi partenerul ei Geo – un cuplu minunat, le doresc viaţă lungă şi multă sănătate
Mirela Surghie – energie şi frumuseţe 100% 
Albert Budică – un adevărat gentilmen
Eugen Demeterca – ne-ai zăpăcit cu ochişorii tăi, domnule 🙂 
Mihnea Socol – un zăpăcit, foarte sociabil, ne-am delectat cu energia lui de pe ringul de dans
Aniela Deby – frumuşică, sociabilă, foarte vorbăreaţă (mă bucur că ne-am cunoscut face to face, draga mea)
Nina Doncea – delicată ca o floricică
Claudia Pătraşcu- nu ştiu cum de ne-ai suportat două luni de zile, draga mea, te felicit din tot sufletul şi mulţumesc pentru tot ce faci pentru noi
Daniela Bojincă– un pitic haios, inocent, vorbăreţ
Ianolia Marina – o zăpăcită, glumeaţă, sociabilă, m-a cucerit din prima clipă
Emil Călinescu– m-a uimit să descopăr un om minunat în spatele măştii afişate în online
Daniel Botea – haios, plin de energie, un extraordinar dansator (m-a ameţit şi pe mine la câteva dansuri)
Madalina Iancu– creţulină frumuşică foc, veselă
Raluca Filimon – energie şi tinereţe 
Eliza Penciu – party like a rock star
Nicusor Adrian Rotaru– sociabil, un pic timid
Rudia Sparks– o doamnă frumoasă, veselă şi cu nişte ochi superbi
Cristina Lincu – frumoasă, sociabilă şi câştigătoarea ediţiei SuperBlog 2014, felicitări draga mea
Diana Gavrilă, Gabriela Tudose şi pentru că stau un pic prost la categoria „memorie” vă rog din suflet să mă iertaţi că nu v-am pomenit pe toţi în acest articol. Gala SuperBlog a început pe la orele 17, fiecare participant a fost apreciat şi aplaudat pentru performanţele lui şi pentru că am avut emoţii cât carul în momentul când am fost chemată în faţa marii adunări blogosferice, am uitat să vă felicit pe toţi. Sunteţi cei mai buni şi vă mulţumesc că existaţi! Preţ de câteva ore bune am uitat de stresul competiţiei, de „rivalitatea” între concureţi şi, aşa cum era de aşteptat, după festivitatea de premiere s-a încins o petrecere de zile mari. 
Despre „picanteriile” din cadrul petrecerii vă voi povesti mai pe larg în următorul articol…