SSD sau HDD… aceasta-i întrebarea!

Viaţa mea este plină de provocări şi nu-mi displace acest lucru. De curând am primit o ofertă interesantă şi anume, de a scrie o biografie a unui actor cunoscut. Am fost onorată mai ales că oferta includea şi o vizită în casa artistului, plus un interviu cu el. Timp de 8 luni am adunat date şi amintiri preţioase ale artistului. Aveam nevoie de cât mai multe informaţii pentru a reda perfect şi cât mai real întreaga biografie, aşa că după ce am strâns tot ce aveam nevoie m-am apucat de scris. Cu multă mândrie în suflet şi elan, timp de trei săptămâni am acordat atenţia în cele mai mici detalii la ceea ce scriam. Voiam să fie totul perfect, fără să omit ceva, fără greşeli. A mers extraordinar de bine până într-o dimineaţă…
Nu a mai vrut pur şi simplu! M-am învârtit pe lângă el ca o găină beată, cu plecăciuni, mătănii că poate îşi face milă bezevenghiul de viaţa mea… aprinde-te, aprinde-teeee! Nu se poate! Toată munca mea s-a dus pe apa sâmbetei! Sunt pierdută, fraţilor! Ce mă fac? 
Şi cum stăteam eu uitându-mă ca mâţa la calendar îl aud pe feciorul cel mare în spatele meu:
– Mişcă? spuse el hlizindu-se cu gura până la urechi.
– Copchile te trăznesc de nu te vezi… ai chef de glume?
– Gata, pitico! Am tăcut mâlc… da, care-i baiul?
– Munca mea… s-a dus tot! Nemernicul ăsta de calculator nu mai vrea să pornească!
– Şi cu mătănii crezi că reuşeşti ceva? Ia dă-te mai încolo, să-i facem o consultaţie… aha, mda! Probleme, probleme! Păi, normal! Eşti atât de zgârcită, mamă… ţi-am spus de atâtea ori că într-o bună zi scârţâitoarea asta o să-şi dea duhul. Ai nevoie de un SSD. E mai performant, plăteşti mai mult dar vei obţine viteza cea mai mare decât să foloseşti un HDD.
– Un SS… ce?
– SSD, mamă! SSD sau mai pe înţelesul tău, Solid State Drive. Ai mai multe avantaje dacă foloseşti un SSD decât un HDD pentru calculatorul tău. Nu te înţeleg, pe piaţă sunt atâtea oferte SSD şi tu stai cu răpciuga aia. 
– Pe cuvânt că te trăznesc, ai grijă cu limbajul ăla… spun eu, ţâfnoasă.
– Mă trăsneşti mai târziu, acum avem treabă… deci, de ce ai nevoie de un SSD? Pentru că:
– are o rezistenţă crescută la şocurile mecanice
– viteza de scriere şi citire este mai mare
– greutate redusă
– consum redus de energie electrică
– fiabilitate crescută
– viteza de acces a tuturor fişierelor sau a aplicaţiilor aproape instant
– zgomot insesizabil
–  viteză excepţională la transferul de date
Dezavantaje? Un cost mai ridicat de achiziţie şi încă un lucru, datele de pe SSD sunt un pic mai greu de recuperat dar nu imposibil.  În schimb, răpciuga ta a avut un cost mic de achiziţionare dar are o capacitate de stocare mai bună. Dezavantajul unui HDD este că aplicaţiile şi programele se încarcă mai greu „încet şi foarte încet sau stă pe loc”  din cauza vitezei de citire şi în plus… te-ai uitat cât consumă? Pfff! 
– Mai pierdut pe drum… şi eu ce fac acum? În trei zile trebuie să predau materialul pentru tipărit…
– Slow down, mama! Ce îţi doreşti, un SSD performant sau un HDD încăpător? 
Mă uit la el preplexă. Parcă ar vorbi o limbă străină…
– Hai să intrăm de pe telefonul meu într-un magazin online, îţi voi arăta câteva oferte SSD Kingston. Au transport gratuit, livrare rapidă în aceeiaşi zi şi ai timp 30 de zile să te răzgândeşti dacă nu eşti mulţumită de produs. Ca să fie treaba bună, cumpărăm un SSD pentru o performanţă mai bună a sistemului de operare şi păstrezi HDD-ul doar ca spaţiu de stocare, ce zici? 
– Ce să mai zic, copile! Sunt mută…
– SSD sau HDD… această-i întrebarea, hotărăşte-te. Parcă ai un deadline de respectat, nu?

Sursa foto: MarketOnline.ro şi giphy.com

Acest articol participă în competiţia Spring SuperBlog 2016, proba nr 12!

Golden Tulips Times- Detaliile care fac diferenţa…

De 10 ani aştept o promovare. Tot de atâta timp aştept să-mi fie recunoscute performanţele şi multitudinea de aptitudini. Firma la care lucrez se dezvoltă pe zi ce trece, dar cum era de aşteptat din partea „celor de sus puşi”… şeful vrea mai mult. Ştie că angajaţii lui nu-s de aruncat cât colo, cunoaşte potenţialul fiecăruia şi, probabil din acest motiv nu se dă-n lături să ofere cu graţie „misiuni imposibile” la fiecare şedinţă trimestrială. Cea mai importantă dintre toate, dar şi cea mai haotică. Se fac calcule, statistici, „planuri de război” pentru următorul trimestru şi bineînteles, check-list, back-list şi deadline la greu. Într-un cuvânt, haos pentru toată lumea prezentă. 
– Aguritzo, peste două săptămâni avem o vizită din partea unei corporaţii din Marea Britanie. Avem de semnat un contract destul de generos…
– Generos? Cam cât de generos, domnule?
– Cam de vreo 3 milioane de dolari… o nimica toată, nu? îmi spune cu „lehamite-n glas” privindu-mă peste ochelarii fumurii. Problema e alta, domnişoară. Vizita lor coincide cu aniversarea firmei şi cum era normal în astfel de situaţii, toată lumea este invitată la petrecere. Că mergeam noi la pizzăria din colţ sau la cafenea, treacă meargă. „Alaiul” este pretenţios şi n-aş vrea să pierdem contractul, înţeles? Vor veni cu avionul, aşa că anul ăsta vom face acest eveniment de afaceri în Bucureşti. Eşti tu drăguţă să găseşti un centru de conferinţe mai select? Sau dacă mă gândesc mai bine… îţi dau mână liberă să te ocupi de absolut tot? Ce zici, te descurci? 
Să mă descurc? Ce-mi vine să-i spun vreo două şefului… mă abţin! Deja mintea îmi zburdă în căutare unor soluţii în ceea ce priveşte marele eveniment. Evenimentul va fi unic, va surprinde şi va avea absolut tot ce este nevoie pentru a crea o atmosferă deosebită. Vor exista emoţii şi chiar dacă evenimentul nu este unul personal, amintirile vor dura o viaţă şi-mi doresc ca oaspeţii şi invitaţii să se simtă excelent într-un cadru select unde detaliile fac diferenţa. Timid dar hotărâtă, încep a-mi ordona gândurile şi mă apuc să-mi scriu un brief de organizare a evenimentului:
– numele evenimentului 
– scopul evenimentului
– data la care va avea loc şi ora
– locul de desfăşurare
– participanţi
– agenda evenimentului : materiale promoţionale, cadouri pentru invitaţi, catering
Ce mă fac? Unde găsesc o locaţie care să-mi ofere absolut tot ce-mi doresc? Cu mintea slobodă şi nervii la maxim am început căutările. Nu, nici gând, prea ieftin, prea departe… ahh! Ce avem noi aici? Golden Tulips Times! Am fost acolo! Cum de am uitat? Amplasat strategic în zona centrală a Bucureştiului, hotelul Golden Tulips Times se prezintă cu o gamă completă de servicii, perfect conceput pentru cei mai exigenţi oaspeţi. Acces la internet wireless, aer condiţionat, camere moderne, minibar, arhitectura deosebită şi un spaţiul generos mă încântă şi mai mult în alegerea perfectă pentru un astfel de eveniment. Nu pot să dau greş! 
Am de ales între clubul Skyline, situat la etajul 10 ce oferă – datorită impresionantului dom de sticlă – o minunată perspectivă panoramică asupra împrejurimilor sau una din cele trei camere din centru de conferinţe: Belvedere, Ronda şi Panorama. 
După lungi cugetări, am hotărât ca evenimentul să înceapă la ora 14 în sala de conferinţe Panorama pentru că dispune de un spaţiu generos cu lumină naturală şi va avea un impact vizual impresionant. Apoi toţi oaspeţii vor fi invitaţi să-şi răsfeţe papilele gustative într-un decor minimalist, elegant şi modern în restaurantul Good Old Times. Tradiţionalul concept „mâncare pentru suflet” îi va da pe spate pe oaspeţii care vor veni din Marea Britanie, iar preparatele fine ale bucătăriei româneşti de altădată vor fi însoţite de cea mai bună selecţie de vinuri româneşti.
Seara vom avea ca invitaţi speciali artişti de muzică populară şi am speranţa ca până la finalul petrecerii oaspeţii să înveţe câteva dansuri populare de la noi. Pentru cei mai tineri vom avea un Dj surpriză care va organiza un karaoke cu premii deosebite pentru toţi participanţii. Chiar dacă lumea va fi extenuată după o asemenea petrecere, toată lumea va fi cazată în aceeaşi locaţie fără a fi nevoie să caut disperată cazare prin cunoscuţi, rude ş.a.m.d.
Am speranţa că totul va ieşi extraordinar. La Golden Tulips Times, detaliile fac diferenţa şi cu siguranţă toată lumea va fi mulţumită de grija cu care gazdele le înţeleg identitatea fiecăruia şi sunt trup şi suflet alături de fiecare oaspete împărtăşind fiecare moment deosebit al fiecărui oaspete. 
Nu sunt eu cea mai bună organizatoare de evenimente, dar cred cu tărie că voi impresiona oaspeţii cu alegerea mea. Mă duc să-mi anunţ şeful şi trec la treabă. Mai am de ales micile cadouri personalizate pentru fiecare invitat în parte. 
Va urma…
Acest articol participă în competiţia Spring SuperBlog 2016, proba nr 11! 

File de jurnal cu gânduri şi flori…

Simţi cum îi bate inimioara? Creşte! Respiră odată cu mine, se hrăneşte cu sufletul meu şi sper să poarte-n amintiri frumuseţea florilor ce ne-a unit…
Era unul din paragrafele jurnalului ei… nu era secret, de altfel cred că nu îl lăsa la vedere şi iertată-mi fie impretinenţa de a îndrăzni să citesc câteva file. Câteva file care m-au făcut să preţuiesc şi mai mult dragostea lor pentru mine şi dorinţa lor de a mă avea în viaţa lor. O mulţime de gânduri scrijelite-n foile parfumate, vise şi flori… da, o mulţime de flori marcate în fotografii ce-şi spun povestea fiecărui privitor. Pentru o secundă am crezut că-i o obsesie de a ei, dar nu. Fiecare zi era marcată cu petale de trandafiri uscate, câteva cuvinte despre ei şi despre mine şi o poză cu buchete de flori
Primavara dă foc naturii cu trandafiri. – Victor Hugo

22 iulie 2015
Mi-ai dăruit un trandafir. Mi-ai spus că fiecare petală a lui transmite inocenţa dragostei noastre şi că nu mă vei răni niciodată, aşa cum o fac spinii trandafirului. Ştiam că vei fi al meu, ştiam că-mi vei fi fidel indiferent de ce se va întâmpla…
15 octombrie 2015
51 de trandafiri… mă uimeşti, dragul meu. Bag de seamă că te-ai abonat la o florărie cu livrare, nici acum nu îmi dau seama cum faci. Momentele noastre romantice încep mereu cu acelaşi număr de trandafiri şi omniprezentul „Te voi iubi mereu!” la fiecare 5 minute… mă amuzi, dragul meu. Crezi că micuţa noastră simte fericirea dintre noi?
17 decembrie 2015
101 trandafiri… „Vrei să fii soţia mea?”. Câtă bucurie poate să încapă în sufletul unui om? Apropo, azi am găsit un bileţel „livrare buchete trandafiri în Bucureşti” şi un număr de telegon… dacă nu te-aş cunoaşte, aş spune că mă înşeli. Uitucule! Îmi faci surprize minunate, dar te dai singur de gol. La cât de zăpăcit eşti dragul meu, mă mir că ai mai găsit timp să cauţi o florărie online exact pe gustul tău. Te ştiu pretenţios, iubire…
24 decembrie 2015
Flori cadou… parcă m-aş simţi într-o grădină. Azi m-ai surprins cu lalele aromate cu dragostea ta pe o bucată de hârtie ” Eleganţa ta o admir atât de mult…încât nu ştiu dacă îţi dai seama cât de ador.” Unde ai învăţat toate astea, dragul meu? Deja vecinele sunt tare curioase cine-mi trimite flori la domiciliu… să le spun? Lasă-le să vorbească… ştii ceva? Cred că micuţa noastră este pregătită să vină pe lume… îmi tot face „semne” de dimineaţă, o fi de la mirosul florilor? Cred că este curioasă să-şi cunoască tatăl.
Nu îmi vine să cred, micuţa din jurnal… sunt eu. Nu-i de mirare că m-au botezat Roses Mary…
1 ianuarie 2015
Micuţa Rose a venit pe lume. Este frumoasă foc, roşie-n obrăjori exact ca trandafirii oferiţi de tine. Nici astăzi nu te-ai abţinut, dragul meu? Camera mi-a fost înmiresmată cu buchete de trandafiri roz. Mesajul tău m-a făcut să plâng de emoţie şi de bucurie: ” Rafinament, admiraţie, farmec, eleganţă şi graţie… mulţumesc, mămico! M-ai făcut cel mai fericit!” 

Va urma…

Acest articol participă în competiţia Spring SuperBlog 2016, proba numărul 10! 

Ambasador CND Turism la datorie…

Salutări, om modern! Da, chiar tu! Îţi privesc faţa cu trăsături frumoase ce se ascund în spatele unei măşti pe care eşti obligat de societate să o porţi pentru a rezista. Nu vrei să iei o pauză? Cum de ce?
De când nu ai mai avut parte de relaxare, vacanţe speciale sau pur şi simplu, un minim răgaz doar pentru sufletul tău? Cine sunt? Mă scuzaţi, mă numesc Aguritza şi sunt ambasador CND Turism. Promovez călătoriile, socializarea şi în primul rând sunt hotărâtă să promovez  o gamă variată de oferte turistice deosebite din fiecare colţ al României.
Vrei să vii cu mine? Am pregătit pentru tine circuite turistice impresionante şi te voi face să iubeşti fiecare frunză pe care vei călca, fiecare adiere de vânt, fiecare moment al acestei experienţe. Ca ambasador îţi promit că voi avea grijă să nu fii dezamăgit pentru că ai ales să călătoreşti cu mine.

Ce îţi pot oferi?

 – ocazia să te relaxezi şi să te încarci cu energie
– un prilej de a călători „în timp” prin locuri pline de istorie, mister şi legende
– o modalitate de aţi hrăni suflletul, colecţionând amintiri
– prieteni noi
– îţi dau răgaz să admiri şi să respiri în acelaşi timp, fără să mai fii într-o luptă continuă de aţi atinge tot felul de obiective
– te ajut să descoperi tradiţiile poporului tău
– vacanţa specială va fi educativă; un pic de geografie şi de istorie nu strică nimănui.
– călătoria te va îndemna să fii mai creativ, te va provoca să te bucuri de natură şi de aerul proaspăt de munte.
Ca să fiu mai convingătoare te invit pe meleaguri montane, în Transfăgărăşan. Ne vom caza la complexul turistic Capra, cu servicii de trei stele şi oameni frumoşi la suflet. Locaţia ne oferă multiple posibilităţi pentru petrecerea timpului liber şi pentru activităţile de team-building, principala atracţie fiind reprezentată de modernul “Adventure Park Capra”. Vacanţa noastră specială va începe cu vizitarea câtorva obiective turistice:
 Barajul Vidraru
 Cetatea Poienari
 Golul Alpin Moldoveanu– Capra
 Peştera de la Piscul Negru
– Bălea Lac
 Tunelul de la cota 2040
Aventura o începem într-un loc de poveste plin de mister şi zeci de legende, Cetatea Poienari. Ţi-am spus de la început că experienţa aceasta te va provoca, nu? Atunci respiră, călătorule. Te provoc să urci cele aproape 1500 de trepte. Ştiu… e greu la început, dar garantez că nu vei regreta. Sus te aşteaptă o surpriză.  Dacă ai impresia că totul este o joacă de copil, te înşeli călătorule. Printre vârfurile semeţe de brad ne vom face curaj să de afundăm în pădurea deasă şi vom încerca să ne controlăm respiraţia greoaie, să ne obişnuim cu efortul fizic. Încă un pic… am ajuns!

Cine nu călătorește nu cunoaște valoarea oamenilor – Proverb maur.

 Priveşte cetatea învăluită-n mister şi ceaţa apăsătoare. Natura din jurul ei parcă îţi şopteşte legende ce îţi vor da fiori de gheaţă pe şira spinării. Să vă spun o legendă? Una din legende spune că prin 1462, domnitorul Vlad Ţepeş era urmărit de oştile otomane şi în final ar fi căutat refugiu în interiorul acestei cetăţi. Urmăritorii au dărâmat zidurille cetăţii Poienari, iar domnitorul a fugit în satul Arefu. Acolo a găsit ajutor la şapte fraţi fierari care au inversat potcoavele cailor, astfel domnitorul reuşind să scape de urmăritori.

Călătoriile au tendința de a intensifica toate emoțiile umane – Peter Hoeg.

Unii spun că cetatea Poienari ar fi cel mai bântuit loc din lume. Pentru că locul este foarte cunoscut şi pentru a atrage cât mai mulţi turişti, în fiecare an are loc festivalul medieval „Dracula Fest”. Timp de câteva zile vom vedea spectacole de teatru, focuri de tabără impresionante(în amintirea celor 7 fraţi fierari), concerte de muzică folk, târguri cu produse tradiţionale şi multe concursuri amuzante: ridicarea cortului, aruncarea verzei în ţeapă, trasul căruţei. Va fi minunat şi îţi garantez că ne vom distra pe cinste.
Dacă te-am pregătit psihic, acum ne vom îndrepta către Golul Alpin Moldoveanu. Este o rezervaţie naturală mixtă, protejată de interes naţional şi cuprinde un relief variat cu lacuri glaciare, izvoare, zone împădurite şi păşuni. Flora cuprinde specii lemnoase de fag, salcie căprească sau plop. Vegetaţia este impresionantă fiind reprezentată prin specii rare precum floarea de colţ, genţiana sau omagul galben. Fauna este reprezentată prin mamifere: capra neagră, mistreţi, cerbi, urşi bruni sau veveriţe; păsări: acvila de munte sau ciocănitoarea; peşti: păstravul pe care îl vom găsi prezent în lacurile glaciare şi bineînţeles, în apele curgătoare.

Investiția în călătorii este o investiție în tine – Matthew Karsten.

Te-am făcut curios? Ce zici de un mic popas la Barajul Vidrarul? Un loc construit cu sacrificii omeneşti(80 de persoane decedate în actele oficiale, peste 400 de persoane decedate neoficial). Putem urca pe platforma Belvedere pentru a admira priveliştea şi frumuseţea împrejurimilor.
Avem multe de văzut, dragii mei amatori de vacanţe speciale. Ca ambasador CND Turism îţi pot oferi o gamă variată de destinaţii turistice interne, dar şi externe. Nimic nu este imposibil. Trebuie doar să îţi doreşti din suflet, să arunci monotonia la coşul de gunoi şi de restul mă ocup eu. Ce spuneţi, vă încumetaţi să porniţi într-o vacanţă specială cu mine?
Surse foto: VacanţeSpeciale.ro – CabanaCapra.ro şi ro.wikipedia.org
Acest articol participă în competiţia Spring SuperBlog 2016, proba nr 9! 

„Feon” şi o mamiţă curioasă…

Umblă o vorbă pe la noi: cine nu are bătrâni soacră să-şi cumpere. Să nu credeţi că am înnebunit, oameni buni. Îmi aduc aminte că de când am cunoscut-o pe Maricica mea, de atunci o uram pe „bătrână”. Bătrână nu era ea, dar avea un stil să te piseze la cap pentru a obţine ce îşi dorea de îţi venea să o strângi de gât. Unde mai pui că era omniprezentă peste tot… cină romantică în doi? Niet! O vacanţă de vis departe de stresul cotidian? Nici vorbă, hop şi ea cu noi. 
– Costele, mergem şi noi săptămâna viitoare la munte? îmi spune Maricica într-o dimineaţă.
– Mergem, porumbiţa mea. Poţi să începi să pregăteşti din timp bagajul. Îmi termin cafeaua şi mă duc la garaj să văd în ce stadiu e maşina. Poate e nevoie de o verificare, ceva…
– Bine, Costele. Auzi, vezi că vine şi mamiţica cu noi. Vrea să facem un popas la nu ştiu ce mănăstire, ştii tu… chestii de ale ei.
– Vine mamiţica cu noi?! Maricico, fă ceva. Lasă-mă în deşert, taie-mă şi pune sare, dar te rog fără mamiţica în vacanţa asta. Clachez, parol! 
Maricica îşi înghiţi vorbele, bulbucă ochii îndemnându-mă să privesc în spatele meu. Şi ce să vezi? Mamiţica sta priponită-n baston, cu spume la gură de nervi şi cu privirea de „şoim turbat” aţintită spre mine. Eu fac stânga împrejur şi fug la garaj să-mi văd de treabă cu gândul că „balaurul” va uita de existenţa mea. Ţi-ai găsit! Cât ciocăneam eu la maşină, deodată am simţit nişte săgeţi pe spate. Mă urmărea de la distanţă şi cum nu era sigură de „privelişte” s-a apropiat de garaj ca o pisică.
– Costele!
– Ui, mamă soacră! M-ai speriat, ce îţi trebuie? Nu avem…
– Nimic special, băiete… auzi, maşina ta e în regulă? Totul funcţionează în stare perfectă?
– Da, mamă soacră. Merge brici, dar de ce întrebi? Că doar te-am plimbat prin toată ţara şi ai văzut cu ochii tăi că totul este în regulă…
– Mda, în ultimii doi ani cam aşa s-a întâmplat. Dar eu am observat ceva, baiete…
„Iaca, minune! Se punea să nu observe cotoroanţa ceva…”
– Adică?
– Costele, tu ai auzit vreodată de igienizare aer condiţionat auto? Băiete, ştiu că fumezi pe ascuns în maşină, spuse ea ridicând dojenitor din sprânceană. Ai atârnat prostiile alea de oglinda retrovizoare, parfumate toate de te ameţesc de cap. Şi în plus, e vară. Vrei să mor de căldură pe drum? Două cuvinte am pentru tine: feon auto.
-Freon, mamiţă! Freon auto! Dar de unde ştii matale de chestiile astea?
– Ei, de unde… l-am auzit pe vecinul Vasile când vorbea cu Ghiţă tinichigiul.
– Mamă soacră, ţi-am spus că nu-i frumos să tragi cu urechea pe lângă gardul vecinilor…
– Ei lasă băiete, nu ma văzut nimeni. Şi-apoi nu ştii câte chestii interesante am aflat.
– Aşa? Ce chestii, mamiţo? Uimeşte-mă!
– Păi, l-am auzit pe Ghiţă când îi recomanda celuilalt un pachet de igienizare şi reîncărcare cu freon. Amândouă la un preţ bun prin serviciul complet AC. Eu am crezut că ăştia fac lucruri necurate, târziu mi-am dat seama despre ce este vorba.
– M-ai băgat în ceaţă…
– Stai, nu am terminat… serviciul de igienizare AC cică ar elimina toate mirosurile neplăcute din sistemul de climatizare a maşinii şi împiedică dezvoltarea bacteriilor şi a mucegaiului în instalaţia de aer condiţionat. Eu în primă fază am crezut că ăştia pun furtunul cu apă pe aparatul de aer condiţionat auto şi gata treaba… ce să-i faci dacă mintea-i îngustă.
– Păi şi firma e serioasă? Nu prea am încredere în Ghiţă, mamiţo!



– Băiete, www.freon-auto.com au peste 10 ani de experienţă în serviciile de climatizare, încărcări de freon auto şi igienizări a instalaţiilor de aer condiţionat. În plus, băiete cască ochii… ei se deplasează la domiciliul clientului pentru încărcare freon r134a în instalaţia maşinii, preţurile sunt pentru toate buzunarele începând de la 49 Ron şi îţi fac şi revizia completă a instalaţiei AC auto oriunde în Bucureşti. Aşa că nu te mai plânge şi nu mai sta pe gânduri. Dacă mă ia cu leşin pe drum din cauza aparatului de aer condiţionat, te crăp!
– Dar nu te-a luat cu leşin când trăgeai cu urechea la conversaţia vecinilor, mamiţă?
– Nu m-a luat, măi! Că era dimineaţa pe răcoare şi-mi făcui o cafea ţeapănă… şi ce era să fac cât timp aşteptam să vă treziţi voi, amorezilor? Că nu vă mai săturaţi… Deci cum îţi spuneam, ai o grămadă de beneficii ca să apelezi la ajutorul lor: aer purificat şi sănătos de respirat, distrugerea agenţilor alergeni şi a bacteriilor, neutralizează cu succes mirosurile persistente. Deci? 

Să mă cert cu ea? Nu văd rostul, oameni buni. Într-un fel are dreptate, curiozitatea ei m-a salvat de la „tirania” unei vacanţe de coşmar. Acum e fericită, nu a luat-o cu leşin pe drum şi parcă nici nu mă mai toacă la cap cum o făcea înainte… tot răul spre bine, nu? 

Acest articol participă în competiţia Spring SuperBlog 2016, proba nr 8! 

O nouă casă, o nouă viaţă, un nou început…

Nici nu mai ştiu câte locuinţe am schimbat în decursul ultimilor 5 ani. Din motive de sănătate nu îmi găseam locul ca să zic aşa şi mereu am căutat o locuinţă care să-mi asigure confortul necesar şi poate, voi scăpa în sfârşit de alergiile ce mă dărâmă psihic de fiecare dată când simţeam mirosul de mucegai. Am încercat să „peticim” problemele aşa cum ne-am priceput. Mai o văruială nouă, mai un calorifer în plus… dar totul a fost în zadar. Problemele nu au dispărut, alergiile mele îşi fac în continuare de cap şi în plus avem nişte facturi uriaşe de plătit. 
După un timp…
– Lipseşti cam mult de acasă, dragul meu. Ce se întâmplă? Am impresia că îmi ascunzi ceva…
– Draga mea nu te gândi la prostii. Am încercat să găsesc soluţii pentru problemele noastre şi bineînţeles, pentru sănătatea ta. 
– Poftim? Nu înţeleg…
– Ne mutăm, draga mea!
– Ohh! Din nou? Nici nu am făcut anul aici, am băgat o căruţă de bani… pentru ce? Nu, nu mai suport!
– Draga mea, stai liniştită. Totul este aranjat şi nu este necesar să te îngrijorezi. Că tot am fost absent în ultimile săptămâni, află că m-am întâlnit cu nişte experţi şi împreună am reuşit să găsim o soluţie care ne va scapa de probleme.
– M-ai pierdut… adică?
– Două cuvinte am să-ţi spun : certificat energetic!
– Certificat energetic? 
– Da! De fapt sunt mai mult de două cuvinte, am uitat să menţionez că am găsit şi o căsuţă nouă. Cu grădină, exact cum îţi place ţie.
– Ok… şi pentru ce avem nevoie de certificat energetic? Serios, mă bagi în ceaţă.
– Draga mea, certificatul energetic cuprinde un studiu amplu şi extrem de exact al unei clădiri sau a oricărei instituţii, punându-se accent pe tipul de materiale utilizate în realizarea clădirii, sursele de energie şi nu în ultimul rând, gradul de confort asigurat de noua locuinţă. 
– Aşa? Măi, te-ai făcut deştept dintr-o dată! M-ai zăpăcit cu termenii ăia… nici nu vreau să mă gândesc  câţi bani trebuie să dăm pentru „soluţia” ta.
– Draga mea, este un certificat energetic ieftin. Parol! Şi în plus, certificatul de performanţă energetică a devenit obligatoriu din 2013 pe baza unor criterii a Uniunii Europene, garantând confortul unei locuinţe. Confortul interior al unei clădiri depinde de doi factori importanţi: umiditatea şi temperatura. După cum am discutat cu experţii, o reabilitare termică a unei locuinţe este extrem de importantă şi necesită  izolarea termică a pereţilor exteriori, înlocuirea ferestrelor şi a uşilor exterioare cu unele care izolează mai bine, termo-hidroizolarea acoperişului plus izolarea termică a subsolului. 
– Wow! Până acum cum de nu am auzit de ei, dacă este obligatoriu înseamnă că noi am trăit pe altă planetă…
– Nu mai are rost să ne gândim la trecut, draga mea. Vom avea o nouă casă, o nouă viaţă şi ne va fi bine de acum înainte. Ţi-am promis doar că voi avea grijă de tine, „bătrânica” mea…
– Da, aşa este… mai spune-mi despre experţii tăi. Pare destul de interesant.
– M-am gândit şi cum vom economisi energia electrică, draga mea. Deja suntem păţiţi, nu? Toată casa va avea becuri economice şi lămpi cu senzori de mişcare(aşa nu vom mai uita lumina aprinsă) iar pentru iluminatul curţii şi pentru magazia mea unde meşteresc tot timpul câte ceva voi folosi un mic panou solar care îmi va oferi energie electrică exact atât cât îmi trebuie. Schimbăm şi eletrocasnicele! Toate! Vom cumpăra numai produse cu eticheta care să arate consumul redus de energie de pe aparatele electrocasnice și electronice. 
– Vai de mine, dragul meu… chiar începem o viaţă nouă!
– Exact, draga mea. Şi încă ceva, compania Enermed Impex SRL București este formată din experți în certificare energetică, audit energetic și termografie în construcții, cu mulți ani de experiență în domeniu. Ştiu exact ce trebuie să facă şi procedura de lucru a fost destul de simplă.
– Simplă? Vorbeşti de jumătate de oră, deja am obosit…
– Foarte simplă! Paşii pentru obţinerea unui certificat energetic sunt: contactezi firma(discutaţi detalii importante privind ora şi data când se va face vizita la construcţie, locaţia clădirii, actele necesare), vizita la clădirea ce are nevoie de certificat energetic( pentru măsurători şi pentru a strânge toate informaţiile necesare), se întocmeşte certificatul energetic, apoi plata şi eliberarea lui. Simplu, exact cum îţi spuneam! Ahh! Să nu uit, că să fie treaba bună am chemat şi un expert în termografie în construcţii. Prin termografie ei au obţinut informaţii suplimentare certificatului energetic, identificând zonele cu pierderi de căldură sau cu infiltraţii ridicate de aer. Pfiuuu… cam atât.
– Atât? Păi… când ne mutăm? 
Va urma…

Acest articol participă în competiţia Spring SuperBlog 2016, proba nr 7! 

Copilărie (re)marcată…

Filmele de animaţie au fost prezente în copilăria mea circa 10 minute maxim pe seară sau ocazional în weekend. Cu porţia, frate! Şi ferească sfântul să faci vreo boacănă între timp că „te-ai lins pe bot” timp de două săptămâni de la porţia de imaginaţie. Şi credeţi-mă, se întâmpla destul de des. Eram patru „copchii” la mama şi nu trecea zi să nu facem vreo tâmpenie. Tom şi Jerry, Mihaela, Bambi (la care plângeam de se înecă scenaristul în fântâna mea arteziană : nu vleaau să moalăăă!) sau Nu Zaietz Pagadi erau printre favoritele mele din copilărie
sursa foto: deviantart.com 
Mai târziu am „evoluat”. Sailor Moon a devenit idolul, personajul imaginar cu care vorbeam uneori sau chiar îmi imaginam că sunt „eroina” spaţiului. Nu vă zic câte scaltoace luam după ceafă când învârteam teul mamii prin casă de zburau „vestitele bibelouri” cât colo. Pentru că eram ca o mică maimuţă ce imita orice vedea la televizor, mama a hotărât să mă înscrie la gimnastică ritmică. Personalitatea „Sailor Moon” era prea puternică, într-un final am ajuns să practic câţiva ani judo. 
Dacă în perioada de mult apusă aveam anumite restricţii, acum există DVD, BluRay şi alte minunăţii pe care în copilărie nici nu ştiam că se vor inventa. Filmele de animaţie au un impact deosebit asupra unui copil. El nu ştie să facă diferenţa între real şi fantastic, aşa că este de datoria fiecărui părinte să fie atent la ce vizionează copilul şi mai ales să acorde o importanţă calităţii acelui film animat. Chiar dacă el este amuzat din cale afară de eroii năzdravani ce îşi etalează puterile, fă tot posibilul să nu vizioneze desene animate în care subiectul principal este războiul, luptele sau orice tip de violenţă. Eu ştiu ce zic, dragii mei. Am crescut doi năzdrăvani şi când mă gândesc la perioada „Ben 10”  mă apucă groaza. Unde mai pui că am fost „obligată” să cumpăr tot arsenalul văzut, inventat în acel film animat. Multe manifestări ciudate ale unor copii se regăsesc în gama variată de filme de animaţie pe care ei le vizionează ore-n şir fără supraveghere. 
Imaginaţia, fantasticul, gândirea sau memoria toate au un rol important în dezvoltarea copilului tau atunci când ştii că este capabil să diferenţieze binele de rău şi de multe ori personajele negative prezentate în animaţii acaparează mintea copilului într-un mod nedorit. Oferă-i soluţii atractive atunci când doreşte să vizioneze un film animat, cultivă-i bunul gust şi învaţă-l să aprecieze calitatea. Vă doresc vizionare plăcută şi până data viitoare fiţi atenţi… Stă să plouă cu chiftele
Acest articol participă la proba nr 6 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog 2016!

Carmine Shoes şi o Cenuşăreasă reinterpretată…

A fost odată ca-n poveşti
A fost ca niciodată,
O Aguritză pastelată
Ce născocea rime cam prosteşti
Despre o Cenuşăreasă… cam săracă.
Săracă dar frumoasă de picau stelele. Şi muncea fătuca asta, dis de dimineaţă până seara târziu pentru o mamă cu inima de gheaţă şi vreo două surori cu sufletul pustiu. Încă de mică, Cenuşăreasa noastră avea un vis. Să meargă şi ea alături de familia ei la palatul regal, să dănţuiască până dimineaţă şi de ce nu, să îşi găsească alesul că doar era isteaţă. Dar povestea noastră nu este aşa cum o ştiţi voi, dragii mei. 

Povestea începe într-adevăr într-o casă în care Cenuşăreasa trudea din greu pentru a mulţumi şi a intra în graţiile mamei vitrege şi celor două surori. An de an îşi privea surorile cum defilau prin faţa ei cu rochiile de mătase lungi şi pantofi delicaţi. An de an tânjea după petrecerile la care ea nu era invitată, până-ntr-o zi când sătulă de calvarul prin care trecea, a tras aer în piep şi prinzând curaj şi-a dezlănţuit amarul plângând lângă fântâna din grădină. 

De ce plângi, Cenuşăreasă
Spune încet, trecând pe lângă ea o doamnă florăreasă.
Cum să nu plâng, măicuţă
Că sufletul mi-e trist
Oare de ce exist
Pe această lume, toţi mă cred prostuţă…

Spunându-şi dorul şi jalea, Cenuşăreasa noastră observă in faţa ei cum florăreasă se transformă într-o „cocoană de oraş”.  Fercheşă din cale-afară şi cu un glas poznaş, începe a noastră „zână” să-i turuie Cenuşăresei o vrajă încâlcită cu nişte năsturaşi. 

Copilă dragă, taci nu mai plânge
La inimă mă frânge,
Uite-o rochiţă
Are fundiţă,
Şi câteva bijuterii
Ce-ţi vor aduce doar bucurii.

Perplexă, Cenuşăreasa noastră se uită lung la ea. Uimită, fericită îşi sterge lacrimile de pe obraz şi se găti iute. 

– Da, pantofi nu ai?
– Dar ce pretenţioasă mai eşti, Cenuşăreaso! Am nişte pantofi din piele naturală, nu ştiu sigur dacă sunt pe măsura ta. E o adevărată junglă acolo unde te duci tu, aşa că fii cu băgare de seamă. Trebuie să porţi pantofii care trebuie, nu alţii! Ia vezi, care îţi plac de aici?

– Mulţumesc, măicuţă! Dar de unde ai tu atâţia pantofi?
– De unde, de ce… cam multe întrebări, fetiţo! Am un magazin de pantofi Carmine Shoes şi din când în când, să-mi spăl păcatele nu de alta, mai fac acte de caritate. Hai, fuguţa! Începe petrecerea fără tine, Cenuşăreaso! Dar fii atentă, la miezul nopţii trebuie să te întorci imediat acasă pentru că vraja se destramă cât ai zice „Carmine”… ai înţeles?

Încântată de cele primite, Cenuşăreasă gătită zori să plece către petrecerea la care visa de ani de zile. Ajunsă acolo, s-a lăsat dusă de val şi a dănţuit cât au ţinut-o picioarele. La un moment dat a fost văzută în braţele prinţului, dansând de parcă erau singuri pe ringul de dans. La miezul nopţii se rupse din braţele prinţului şi fugi disperată către casă. În drum spre ieşire s-a împiedicat. Disperată că va fi urmărită, Cenuşăreasa lăsă în urma ei pantofii dăruiţi de „zâna” florăreasă. 

Prinţul a încercat să o prindă din drum, dar cum era de aşteptat nu a reuşit. Zărind perechea de pantofi pe jos, îi ia uşor şi îi priveşte îndelung. 

Poartă pantofi de firmă n-am ce zice,
De piele chiar… se vede că nu e o novice.

Se dădu doi paşi înapoi şi privi către valetul credincios.

– Să caut prin regat stăpâna acestor pantofi, stăpâne?
– Nu! E prea simplu, credinciosul meu. Eu caut o femeie elegantă, rafinată dar delicată în acelaşi timp. Caută în tot regatul o femeie cu stil ce poate să poarte nişte pantofi stilleto Red Queen
– Red Queen, stăpâne? Dar e imposibil şi chiar dureros pentru unele domniţe…
– Red Queen am zis, Red Queen rămâne! O femeie puternică îşi va ascunde durerea întotdeauna şi va păşi mândră purtând aceşti pantofi. Dă sfoară-n ţară, asta-i dorinţa mea. 

Exact cum vă aşteptaţi, credinciosul valet a plecat să caute în tot regatul o domniţă după pofta prinţului. Nu vă zic ce zarvă a produs dorinţa prinţului prin regat. Cum se chinuiau domniţele să meargă cât se poate de elegant în pantofii stilleto, cum se legănau ca gâştele în drum spre lac… pfuai, distracţie maximă. Asta până când a ajuns la casa unde locuia Cenuşăreasa noastră. Mare mirarea pe cei din jur când au văzut-o pe „sărăntoacă” păşind ca o adevărată regină cu Red Queen în picioare. 

După un timp…

Ce-a fost în capul tău, prinţe
Atunci când ai poruncit
Să se caute printre domniţe
Un picior… deosebit.

– Ce să fie, draga mea. În seara balului am observat că purtai Carmine Shoes, ceva unic în regat. Dar altceva vreau să te întreb… tu de unde aveai perechea de pantofi din piele naturală, din câte ştiu nu prea aveai o viaţă socială.

Cenuşăreasa înghiţi în sec
Suspină şi gândi : Să spun acest secret? 
Va urma…
Acest articol participă la proba nr 5 din cadrul competiţiei Spring SuperBlog!