Nu sunt Frank Grillo și nici Bojana Novakovic. Sunt om și din 3 noiembrie 2017 voi putea privi Dincolo de orizont. Nimic nu mă mai sperie acum. Nimic nu mă doboară. Ce am văzut este demn de film science fiction și niciodată să nu credeți că sunteți singuri în univers. Le-am văzut ochii goi ce aruncau teroare. Creaturi hidoase ce scoteau sunete înfiorătoare… au năvălit peste tot globul. Veneau de Dincolo de orizont și semănau teroare, neputință… oamenii fugeau disperați și nu înțelegeau ce i-a lovit.
Unele voci spuneau că este apocalipsa, alții sperau că totul este doar un vis urât. Dar, nu… la linia orizontului goneau năvală armate de hidoșenii înfiorătoare. Am încercat să-mi păstrez calmul, dar efectul Xanax-ului s-a risipit la vederea terorii. Mi-aș fi dorit să-mi fi schimbat tratamentul… ăștia de la centrul de sănătate mintală spun că nu este cazul, dar în situația de față mi-ar fi fost de ajutor ceva să-mi amorțească teama. Frica de moarte te sugruma de gât. Groaza din ochii celor dragi te înspăimânta și mi-aș fi dorit să am super puteri.
Dar nu… sunt doar un simplu om. Priveam îngrozită cum eram cărați ca niște cartofi și cum făceau teste pe cei care se împotriveau. Am încercat să îi privesc în ochi, să le arăt că nu îmi este teamă și că poate, voi putea dialoga într-un fel. Credeam în inteligența lor, dar câteva fraze aruncate în engleză, spaniolă și italiană… nu au avut niciun efect. Cu ură mă gândeam cât de nepăsători sunt cei de la guvernare… băi, voi știați că există forme de viață dincolo de stele și nu ați fost în stare să ne impuneți să învățăm limba klingoriană?
“Sometimes I think that we’re the aliens.” ― Anthony T. Hincks
Măcar în clasele primare și tot era ceva. Acum trebuie să plec la luptă cu o amărâtă de tigaie, un polonic și furcă moștenită de la bunici.
Plec la luptă doar cu o furcă,
Frica, groaza mă apucă.
Dincolo de cer și soare,
Vin cete superioare,
De extratereștri puși pe război,
Cu fețe de maimuțoi.
Ce te uiți așa străine,
Nu îți este un pic rușine?
Cu polonicul sfânt,
Dau la cap… pun jurământ.
Arăți ca un strigoi,
Vino-ncoa să te jupoi.
Semeni teroare,
Tigaia o să zboare.
Și cu acest polonic,
Dau la cap… nu mă complic.
… am încercat comunicarea în versuri. Rime battle MC in the house! Nu a mers… m-a pălit unul peste ochi de nu m-am văzut. Am reanalizat situația și mi-am propus să salvez câți mai mulți oameni. Frați, bunici, copilași, vecini și chiar câțiva dușmani… suflete și ei, nu? Fugeam ca șoarecii de câmp și nu ne uitam în urmă. Teroarea și ochii ăia goi ne-au marcat sufletele ca fierul încins. Civilizația este în pericol, iar noi vom căuta o metodă să-i oprim. Oare vom reuși?
Până atunci, Beyond Skyline vă așteaptă cu un scenariu fictiv despre pericolul ce vine de dincolo de orizont. Civilizația este condamnată, iar tu… poate ești singurul care o poate salva. Data de lansare a filmului la cinema: 3 noiembrie 2017, adică mâine.
Proba nr 14 – Articol participant în competiția SuperBlog 2017
acum cateva zile as fi zis ca nu-mi plac filmele cu extraterestrii, dar intre timp m-am apucat sa citesc o carte in care unele personaje vin de pe alte planete si viziunea mi ss-a schimbat.
🙂 Polonicul și tigaia! Niște arme la care nu m-aș fi gândit!
Pericole sunt la tot pasul nu numai Dincolo de orizont.
Iti doresc succes.