Câștigă fiecare bătălie pe care viața ți-o impune…

Când viața îți dă lămâi, fă o limonadă! Trage aer adânc în piept, imaginează-ți că ești protejat de o bulă de aer invizibilă și reflectează la sentimentele tale. Știu că nu este ușor și privind lucrurile de pe margine, uneori este atât de simplu să aruncăm cu sfaturi. Ne dăm cu părerea fără să ținem cont de nimic! Suntem ipocriți din toate punctele de vedere și uneori este bine să te pui în pielea „victimei” și apoi să te arunci cu sfaturi gratuite. Bineînțeles, cu toții avem nevoie de un sfat la un moment dat. Un aspect deosebit de important este că fiecare dintre noi este diferit de celălalt.

Cel ce spune că e imposibil nu ar trebui să-l împiedice pe cel ce nu crede aşa ceva. – Albert Einstein

Cu toții avem modalități diferite de a face față durerii sau a unor probleme ce la un moment dat nu le găsești rezolvare. Există oameni care trec ușor peste obstacole, iar alții se îneacă în propria amărăciune. Sunt unii care nu acceptă ajutorul celor din jur și atunci chiar nu ai cum să-l ajuți… pentru că el/ea nu acceptă mâna ta de ajutor. Nu vede rezolvarea problemelor în sfaturile tale și absolut tot ce ai încerca să faci e sortit eșecului. Una peste alta, depinde de fiecare om în parte să-și îmbunătățească starea de spirit și să vadă dincolo de probleme.

Ce vă ajută pe voi să vă îmbunătățiți starea de spirit? Încearcă să te concentrezi asupra a ceea ce contează cu adevărat pentru tine. Unele lucruri sau probleme chiar nu merită nervii și timpul meu, așa că eu încerc să fiu recunoscătoare pentru ceea ce am. Nu am vilă cu piscină, nici catralioane pe cardul de salariu și la o mică privire în ansamblu… am tot ce-mi trebuie.

Cei mai amuzanți oameni sunt cei care odată au fost triști. – Confucius

Am niște copilași minunați și sănătoși, o familie care mă susține și o mână de prieteni care ar merge la război cu/pentru mine. Te simți trist? Îmbrățișează pe cineva! Îmbrățișările sunt o modalitate atât de ușoară de a-ți exprima dragostea și grija, fără a fi nevoie să spui un cuvânt. Și e gratis! Asigură-te că acorzi o atenție echitabilă tuturor priorităților din viața ta, cum ar fi munca, relațiile, sănătatea și fericirea personală.

Problemele și obstacolele din viața ta vin și trec, așa că primește-le cu zâmbetul pe buze! Câștigă fiecare bătălie pe care viața ți-o impune cu fruntea sus și niciodată să nu crezi că nu ești important. Privește în sufletul tău și undeva, într-un colț mititel vei găsi puterea necesară de a face față haosului.

Când ești bou, mai bine taci…

Bă, când ești bou și nu ai cei 7 ani de acasă mai bine… taci. Nu te lua cu mine-n gură, nu încerca să ieși basma curată. Te-ai ars, prostule! Nu suport mojicia și nici orgoliul de prost gust. Nu mă lua de fraieră, prietene! Nu am 40 de ani pomană… am trecut prin multe și am văzut atâta răutate în jurul meu încât aș putea scrie un bestseller de succes, înțelegi? Nu am pretenția ca oamenii din jurul meu să mă înțeleagă, jur. Nici eu nu mă înțeleg! Sunt atât de complicată și atât de proastă câteodată, încât cred că oamenii sunt buni și educați.

Sunt atât de proastă, încât am impresia că dacă ofer șanse infinite… sufletul meu va fi izbăvit de păcate și voi avea recunoștința omenirii. Sunt fraieră în permanență! Observ, critic în suflet și tac. Tac, dar nu mereu. Câteodată îmi vine să-ți smulg capul și să joc fotbal cu el atunci când văd cum te comporți cu copilașii tăi. Câteodată îmi vine să urlu atât de tare și să-ți dau un șut în dos atunci când te comporți ca un animal cu apropiații tăi.

În lume sunt mai mulți proști decât oameni. – Heinrich Heine

Când îți bați joc de cei din jurul tău și toate ți se întorc înzecit, nu te întreba: de ce, Doamne? Se adună multe frustrări și câteodată mă transform. Mă transform în Xena sau în oricare altă bestie vrei tu și crede-mă, nu vrei să-mi cunoști cealaltă față. Oamenii tot spun că X a făcut, Y a dres și că așa este în România. Că orice am face noi și oricât am încerca, nimic nu se va schimba.

Atâta timp cât nu iei atitudine și nu îți faci vocea auzită, cu siguranță nu se va schimba nimic în lumea asta. Și scutește-mă cu „poate nepoții noștri vor apuca timpuri mai bune”! Mă doare-n cot de nepoți și de-a șaptea spiță a neamului care nici nu s-a născut, înțelegi? Eu vreau acum să trăiesc bine și să le pot oferi copiilor un viitor mai bun. Eu vreau acum să le arăt copiilor mei că oamenii se pot schimba și că pot avea încredere în cei din jurul lor.

Ce-am pățit? Nimic! Pur și simplu nu mi-am luat pastilele… sau nu își mai fac efectul la ce văd în jurul meu. Așa că, dragă OM care mă cunoști… atunci când mă iei de fraieră, fi bun și nu te întreba de ce îți plătesc cu aceiași monedă. Când ești bou, mai bine taci…

De ce unii oameni sunt răi…

De ce unii oameni sunt răi? Probabil ne întrebăm adesea, cum unii oameni în ciuda aparențelor sociale, pot ascunde atâta răutate în suflet. Cum unii se transformă în Cruela Devil, deși la un moment dat drumurile voastre s-au intersectat și îl/o știai de „om bun”. Teoretic, oamenii nu se nasc cu răutatea în ei. Practic, unii își construiesc viața călcând pe cadavre… uitând uneori că roata este rotundă și că totul se poate întoarce împotriva ta când ți-e lumea mai bună.

Răutatea omenească a atins cote atât de alarmante, încât acoperă cu hidoşenia ei bucuria binelui. – B. Marcovici

Oamenii devin răi atunci când sunt răniți și abandonați. De regulă, unii caută ajutor în rândul celor dragi și încearcă din răsputeri să depășească momentul. Alții în schimb se închid în ei, mocnesc încet și încep să privească totul ca pe un război. Pentru că au fost târâți prin noroi, se simt victimizați și vulnerabili. Vor să te rănească mai întâi înainte ca cineva să aibă șansa de ai răni, ceea ce îi face să se simtă în siguranță.

Adevărul este că furia și răutatea unora este ca un drog. Le dă un sentiment fals de superioritate și sincer, o parte din oameni parcă s-ar hrăni cu astfel de răutăți pe care le fac. Primul impuls al celor din jur este de a respinge sau a ignora persoana respectivă. Dar câți dintre noi încearcă să privească dincolo de răutăți? Câți dintre noi se implică prin a înțelege durerea unei persoane?

Dincolo de orice răutăți se ascunde durerea și dezamăgirea. Teama de eșec, frica de abandon, stima de sine scăzută, anxietatea sau orice altă emoție negativă transformă oamenii. De ce sunt oamenii răi? Unii pentru că au fost cu adevărat răniți și se tem că se va întâmpla din nou. Unii pentru că așa se nasc… sau poate greșesc? Răutatea umană urâțește sufletul și câteodată mă întreb cum poți reacționa atunci când ești direct implicat? Dai înapoi? Încerci să înțelegi persoana sau plătești cu aceeași monedă?

Frica de necunoscut – Tu cum faci faţă schimbărilor?

pixabay.com

Frica e blestemul omului. -Dostoievski

Sunt momente în viaţă, chiar foarte multe, când ne lovim de incertitudini. Ne izbim de obstacole parcă am fi mânaţi de un magnet invizibil. Şi nu odată s-a întâmplat să fim puşi în faţa unor situaţii în care ni se cerea „imposibilul”, nu? Adică există undeva un scenariu destul de complex în care tu ca personaj principal în viaţa ta eşti pus în situaţii noi, eşti forţat cumva să iei decizii. Câteodată nimereşti să iei cea mai bună decizie. Câteodată paralizezi de frică. Frica de necunoscut.

Nu ştii dacă deciziile tale sunt corecte şi schimbările imprevizibile din viaţa ta te pot descuraja destul de uşor. Chiar dacă uneori eşti destul de optimist, viaţa are metodele ei să te pună la încercare. De ce? Pentru că ştie că poţi! Pentru că „toate se întâmplă cu un motiv” sau „nimic nu este întâmplător” iar tu eşti singurul care poate descifra acest puzzle dement. Te îngrijorezi nejustificat când dai nas în nas cu problemele, iar sentimentul de nesiguranţă pe care îl creezi nu face decât să „hrănească” teama şi disperarea din suflet.

Înfrângerea fricii este începutul inţelepciunii. -B. Russell

Viaţa înseamnă schimbare! Oricât de greu ar fi şi oricât de „jalnică” îţi este viaţa, tu eşti singurul care poate face CEVA în privinţa asta. Găseşte o motivaţie şi vezi dincolo de gravitatea situaţiei. Acceptă lucrurile noi din viaţa ta şi încearcă să găseşti aspectele pozitive. Acceptă faptul că schimbările pot fi imprevizibile şi încearcă să te adaptezi.

Poate eşti o persoană căreia îi place să deţină controlul asupra oricărei situaţii, dar vor exista momente când frica te va paraliza. Cred că nu sunt singura care s-a confruntat cu astfel de situaţii, nu? Scopul schimbărilor nu este întotdeauna clar, dar uneori este necesară existenţalor pentru a evolua. Totul va părea mult mai simplu dacă înfrunţi problemele şi accepţi provocările care apar în viaţa ta. Tu cum faci faţă schimbărilor? Cum depăşeşti momentele dificile apărute în viaţa ta?

Atunci când eşti la marginea prăpastiei…

http://www.splitshire.com/on-the-edge/
Ce faci atunci când simţi că nu mai poţi? Deseori clachezi, cel puţin aşa am văzut în majoritatea cazurilor. În cazurile mai fericite pui piciorul în prag, tragi aer în piep şi începi să îţi analizezi situaţia, să-ţi faci lista cu lucrurile pozitive şi negative, apoi iei o hotărâre. De cele mai multe ori te împiedici de propria teamă, de proprii demoni şi dai înapoi. Te complaci în situaţii neplăcute pentru liniştea şi psihicul tău şi zaci într-o baltă de suferinţă fără să-ţi pese de persoana ta… fără planuri de viitor, fără mulţumire sufletească. Îţi pierzi identitatea, furia şi neputinţa îţi macină sufletul, iar ceea ce ai fost odată e doar o amintire.
Atunci când eşti la marginea prăpastiei te simţi singur, crezi că eşti unica persoană din tot universul care suferă ca un câine şi chiar dacă în acele momente îţi doreşti ca cineva să-ţi ofere protecţie şi afecţiunea de care ai nevoie… te îndepărtezi de oameni. Te marginalizezi, te simţi vinovat chiar dacă nu eşti. Nu cauţi soluţii la problemele tale (chiar dacă ele se află sub nasul tău) şi spre siderarea unora, te transformi într-o persoană care nu va fi dorită în mijlocul societăţii. Ce faci atunci când eşti la marginea prăpastiei? Te arunci? Aşa pur şi simplu? Fără să lupţi pentru fericirea şi liniştea ta? Niciodată să nu spui : Niciodată!  Întotdeauna luptă pentru tine şi încearcă să apreciezi că eşti sănătos şi că te poţi bucura de frumuseţea din jurul tău. Alţii nu sunt atât de norocoşi, crede-mă… 
Frumuseţea şi bucuriile vieţii le poţi descoperi la orice vârstă. Cineva se va găsi să-ţi aline suferinţa şi să îţi arate, să te înveţe cum este să iubeşti din nou. Trebuie doar să crezi în forţele tale şi să îndrăzneşti să visezi. 

Asteptări, frustrări…

Toată lumea are așteptări de la viață, nu? Din clipa în care te-ai născut, părinții îți (desenează) visează viitorul strălucit făcându-și planuri mărețe, demne de Oscar și de invidia neamului de la Homo Sapiens încoace. Nu contează că tu ai oroare de fluidele biologice ale corpului uman, te faci doctor! Că așa e tradiția de la (botezul) majoratul lu’ Cuza şi nu e frumos să-ţi dezamăgeşti strămoşii şi să strici relaţiile social-politice dintr-un motiv banal: îţi place să cânţi la harpă şi te visezi în echipa lui Andre Rieu. Desigur, fiecare îţi croieşte propriul stil de viaţă în funcţie de statut, de împrejurări, forţe universale sau pur şi simplu, la noroc. Ce-o fi o fi, şi dacă n-o fi, găsim noi ceva.
 Nu zic că nu este bine să urmăm sfaturile părinţilor în ceea ce priveşte viitorul, dar câteodată stau şi mă întreb… dacă viitorul este altceva decât ceea ce îşi doresc alţii pentru noi? Dacă menirea ta pe lume este să fii altceva în viaţă? Mereu aud la ceilalţi „Lasă,dragă! îl fac avocat, doctor, arhitect, colonel ş.a.m.d.  câştigă bani mulţi, bla bla bla bla”… şi copilul creşte, merge la şcoli alese pe sprânceană şi se alege cu o meserie pe care tu ai vrut-o. Poate din politețe, frică, naiba știe… copilul nu a îndrăznit să își spună părerea și va ajunge să-și câștige pâine dintr-o meserie pe care o urăște. Câţi dintre noi le dăm posibilitatea copiilor să aleagă? Unii sunt mai rebeli şi fac totul în ciuda părinţilor, alegând alt drum în viaţă. Câteodată greşesc (de cele mai multe ori), câteodată au succes în ceea ce fac.
Viaţa îţi oferă o mulţime de posibilităţi după care să te ghidezi şi fiecare este liber să aleagă calea ce-o va urma. Omenirea, universul și cei din jurul tău au aşteptări de la tine. Îi vei dezamăgi sau le vei bucura sufletele în fiecare clipă a vieţii tale şi tot ce contează până la urmă este… dacă tu eşti fericit. Vei întâmpina obstacole, vei plânge, iubi, minţi, trăda… dar să nu îţi vinzi sufletul niciodată doar de amorul artei.

Luxul unor sentimente mai bune…

Măcar în preajma sărbătorilor să fim mai buni…
Şi în restul zilelor, ce faci? Dai cu bâta? Înjuri babele la semafor, le îmbrânceşti în autobuz sau cum? Mă enervează faptul că oamenii din ziua de azi vor prea mult de la cei din jurul lor, fără să ofere nimic în schimb. Nici măcar simpatia, zâmbetul sau pur si simplu un „mulţumesc” venit din suflet. Mă întreb câteodată ce este cu voi? De ce vă este greu să fiţi „buni” în fiecare zi? De ce brusc când sunt sărbătorile pascale sau cele de iarnă, te transformi şi îţi oferi „preţiosul” tău ajutor doar ca să dea bine pe sticlă, în ziare, la cunoscuţi ş.a.m.d. 
E ca şi cum ai oferi copilului tău o mângâiere sau o îmbrăţişare doar de Crăciun sau când vine Iepuraşul… cel puţin aşa văd eu lucrurile. Un copil din plasament nu are nevoie de biscuiţii tăi numai la ceas de sărbătoare iar bătrânii lipsiţi de ajutor nu au nevoie de „punga cu surprize” când vrei tu sau când îţi aduci aminte. Este un lux să te gândeşti la ceilalţi fără să aştepţi laude sau pur şi simplu egoismul din tine te lasă fără sentimente? 
De ce am scris aceste mici rânduri? Nu ştiu… poate doar să atrag atenţia că universul nu se învârte numai în jurul unuia dintre noi şi poate că am speranţa că ne vom schimba sufletul într-o oarecare măsură. Viaţa este atât de grea încât nu ştiu de ce o mai îngreunăm şi noi cu sentimente inutile. De ce este atât de greu să îţi arăţi „bunătatea” sufletului în fiecare zi? 

Tu cum îţi controlezi emoţiile negative?

Te simţi doborât, iritat, rănit în orgoliul propriu? De câte ori nu te-ai simţit aşa? De câte ori te-ai lăsat pradă emoţiilor negative care-ţi distrug sufletul şi te epuizează? Eu am făcut acest lucru de foarte multe ori şi, fără să-mi dau seama în acel moment, lăsându-mă condusă  de emoţii negative, îmi distrugeam viaţa mea şi a celor din jurul meu, ceilalţi nefiind vinovaţi de „bătalia” prin care treceam. Ne canalizăm energia în căutarea fericirii în exteriorul nostru şi deseori uităm să avem grijă de ceea ce avem în interior. Viaţa mea nu a fost una uşoară, nu am avut drumul presărat cu flori de trandafiri şi niciun suport emoţional care să mă îndrume în momentele în care simţeam că sunt prinsă în capcană. Să luăm un exemplu : eu până în 20 de ani, singură, cu un copil în braţe şi toate privirile critice asupra mea. Ce am făcut? M-am lăsat în braţele unor sentimente care mă storceau de energie, mă simţeam neputincioasă şi pentru un timp am permis acestor emoţii să-mi controleze viaţa. 
Mulţi dintre noi nu conştientizează că au puterea şi capacitatea de a prelua controlul asupra propriei vieţi. Devenim neputincioşi, frustraţi, furioşi şi luăm decizii în mod impulsiv, pe baza emoţiilor ce le simţim. După ce m-am înecat în propria „autosabotare”, am pus piciorul în prag. Am devenit furioasă şi frustrată în acelaşi timp. Sentimentul de furie se înmulţea la amintirea fiecărui eşec, iar frustrarea avea de unde să se hrănească.
 „De ce am permis să-mi conducă viaţa? Ce proastă am fost! Nu-mi vine să cred că am fost atât de naivă. Îmi vine să mă pocnesc singură…”
Frustrarea mea mă copleşeşte, ştiu că pot mai mult şi câteodată, deşi încerc să mă autodepăşesc în unele situaţii, nu fac decât să mă amăgesc singură. Am învăţat că nu merită să-mi irosesc şi să-mi canalizez energia în frustrare, să elimin cauzele nemulţumirii mele, să-mi schimb modul de abordare a problemelor şi să stăpânesc situaţia atunci când simt că, în ciuda tuturor eforturilor, nu obţin ceea ce vreau de la viaţă. Deşi acest sentiment nu este înţeles, frustrarea are un rol pozitiv dacă conştientizezi acest lucru. Cum poate avea un rol pozitiv? Te ajută în procesul de maturizare şi am căutat să găsesc modalităţi simple pentru a obţine rezultate în favoarea mea. Am căutat ajutor la o persoană care a trecut prin sentimentul de frustrare şi a depăşit momentul cu brio. Niciodată să nu ai teamă că oamenii din jurul tău te vor judeca. 
Cere ajutorul indiferent de situaţie.
Transformă emoţiile negative în ceva constructiv şi chiar dacă este dificil să le controlezi, încearcă să le înlocuieşti, nu vei avea nimic de pierdut. Este important să avem o stabilitate în echilibrul emoţiilor şi să ne canalizăm energia în scopuri precise, reale. Când sunt furioasă încerc să nu-mi vărs nervii pe persoanele din jur şi nici măcar pe cele care au contribuit la accentuarea stării emoţionale. Încerc să fiu o persoană echilibrată şi mă eliberez de furie alergând sau îmi pun melodiile favorite şi încep să urlu cânt. În acest fel mă eliberez şi mă simt foarte bine. Furia nu trebuie reprimată, ci eliberată. Dacă te retragi în colţul tău şi îi respingi pe toţi, îi învinovăţeşti pe ceilalţi de problemele tale, nu faci decât să te complaci în situaţia creată şi să devii o persoană „toxică”, rănindu-i pe ceilalţi prin comportamentul tău. Te recunoşti? De câte ori nu te-ai putut controla şi sub efectul furiei şi al impulsului de moment, ai folosit cuvinte dure care au jignit? De câte ori s-au întors împotriva ta? Este interesant de observat un anumit aspect…puterea emoţiilor negative. Cât de mult poate schimba omul când nu ştie sau nu are puterea să meargă mai departe, nu? Pe mine m-a schimbat să ştiţi… atunci când eram la pământ, mi-am zis că trebuie să mă ridic. Să fac ceva pentru mine!…
Şi am făcut…mi-am creat propriul blog, propria comunitate, mi-am împărtăşit emoţiile fără să-mi fie teamă că voi fi blamată. Am scris pentru voi, cititorii. Am râs şi am plâns alături de voi şi am încercat să vă înţeleg pe fiecare, aşa cum sunteţi. Mai târziu m-am apucat de mărgelit, toate emoţiile negative le-am transpus în creaţiile handmade, transformându-le în ceva pozitiv şi cu impact vizibil asupra celorlalţi. Atâta pot, asta fac. Decât să rănesc persoanele dragi din viaţa mea, mai bine fac ce ştiu mai bine. Cât de bine mă descurc? Acest lucru mi-l puteţi spune voi, nu? Voi cei care mă cunoaşteţi de atâta timp, care m-aţi suportat cu bune şi cu rele, cu „crizele” de furie sau amalgamul de sentimente care mi-au răscolit sufletul în prezenţa voastră. Vouă vă mulţumesc că mă acceptaţi în comunitatea voastră şi că nu mă lăsaţi pradă singurătăţii şi al deziluziilor. Sunt atât de multe de spus despre emoţiile negative ce ne invadează în fiecare zi, încât aş putea vorbi zile în şir, fără oprire. Sunt emoţii pe care le-am simţit, purtat şi am încercat să nu le las să-mi controleze viaţa. Am plâns până când mi-au secat ochii, am cântat afonic până nu am mai avut glas, dar nu le-am lăsat să-mi blocheze viaţa, atât de frumoasă dacă ştii ce alegi să faci la momentul oportun.
Tu cum faci faţă? Când a fost ultima dată când ai văzut pe cineva doborât de emoţiile negative? L-ai ajuta să treacă mai departe? 
Acest articol participă la proba nr #21 din cadrul competiţiei SuperBlog 2014.