Hrănește-ți sufletul cu lucruri pozitive

Care este scopul tău în viață? Ce transmiți celor din jurul tău sau ce obiective ți-ai impus să atingi? Sunt o mulțime de întrebări care îmi trec prin minte acum și câteodată mă gândesc că este bine să te oprești din ceea ce faci… și să respiri. Respiră, privește în jurul tău și ascultă.

Știu că viața este de rahat și îți dă bobârnace atunci când te aștepți mai puțin, dar crede-mă, faptul că te afunzi în muncă și uiți de bucuriile vieții nu te va ajuta cu nimic. Vei deveni urâcios. Îți vei stafidi sufletul și vei deveni un simplu om ce nu va oferi nimic. Nu vei inspira mila nimănui.. pentru că tu nu vei lăsa pe nimeni să se apropie de tine. Îi vei goni pe toți, lăsând în urma ta doar tristețe și gust amar.

E prea târziu? Greșit! Niciodată nu este prea târziu să îți trăiești viața. Niciodată nu este prea târziu să te bucuri, să râzi ca un nebun, să iubești. Niciodată nu este prea târziu să o iei de la zero. Încearcă să devii curajos și să-ți asumi niște riscuri. Ești unic și diferit. Te judecă lumea? Problema lor, niciodată a ta.

Găsirea obiectivelor în viață este o sarcină destul de simplă și pentru a le afla trebuie să vă puneți următoarele întrebări:

Există ceva de care eu am cu adevărat nevoie?

Sunt fericit? Dacă nu, de ce? Ce mă oprește să-mi îndeplinesc anumite dorințe?

Trecând de la una la alta, fericirea nu o găsești ca pe un obiect. Fericirea se câștigă. La fel ca și încrederea. Singura modalitate de a trăi fericit și de a vă bucura de frumusețea vieții este să vă confruntați cu temerile voastre și cu lucrurile care vă incomodează. Înfruntați-le și rezolvați problema. Nu vă consumați timpul și energia pe lucruri inutile. Hrănește-ți sufletul cu optimism, dragoste și zâmbete. Hrănește-ți copilul din tine și bucură-te de viață, om frumos!

Motive pentru a te simţi fericit

minion-1337824_960_720

Fericirea este plăcerea sufletului. O simplă senzaţie, un sunet, o culoare, atingerea mâinii unei femei, dacă angajează sufletul, devine o fericire. (G. Ibrăileanu)

Prin luna mai am mai scris un articol despre „fericire”, dar nu contează. De fiecare dată scriu cu drag despre emoţiile ce încearcă fiinţa umană. Fericirea are multe înţelesuri şi există sub diferite forme. Viaţa poate fi monotonă şi fadă. Uneori poate fi plină de culoare şi veselie. De-a lungul unei zile ne plângem de vreme, de traficul aglomerat, de lipsa banilor sau pur şi simplu din „nimicuri” care nu fac altceva decât să-ţi strice starea de spirit.  Renunţaţi să mai impresionaţi pe toată lumea, dragii mei. Renunţaţi să vă trăiţi viaţa după bunul plac al celor din jur. Renunţaţi la temeri şi trăiţi clipa! Iubeşte sincer, oferă zâmbete, gândeşte pozitiv… chiar dacă viaţa îţi aruncă cu lămâi în faţă.

person-1317601_960_720

Dă șansa fiecărei zile să fie cea mai frumoasă din viața ta. (M. Twain) 

Dar care sunt motivele care te fac fericit fără să te costa nimic? Lista e lungă, dragii mei. Voi enumera doar câteva dintre ele. Eşti un om fericit atunci când:

  • simţi cum îţi bate inima de bucurie când copilul tău strigă „Mami/Tati, te iubesc!”
  • ai ocazia să vezi un răsărit sau apus de soare
  • ai privilegiul la o a doua şansă… în orice
  • eşti sănătos
  • lucrurile pe care le faci aduc bucurie celor din jur
  • ai cu cine să împarţi şi bune şi rele
  • cineva te admiră şi te susţine în tot ce faci
  • ai privilegiul să îmbătrâneşti alături de cei dragi
  • pasiunile tale prind viaţă
  • dragostea ta este împărtăşită
  • ai ce pune pe masă chiar dacă este vorba  de o simplă tocăniţă de cartofi şi ceai
  • ajungi acasă obosit şi cineva îţi spune că ţi-a dus dorul

Am scris doar câteva motive care te pot face fericit fără prea multă bătaie de cap. Desigur, există persoane care gândesc altfel despre fericire. Nu-i condamn. Fiecare este liber să se simtă fericit în felul lui, iar eu nu am dreptul să le contrazic „metoda”. Un lucru este cert… fericirea este în lucruri mărunte şi este păcat când nu percepem la timp. Deschide ochii şi priveşte în jurul tău! Ce vezi?

Frica de necunoscut – Tu cum faci faţă schimbărilor?

pixabay.com

Frica e blestemul omului. -Dostoievski

Sunt momente în viaţă, chiar foarte multe, când ne lovim de incertitudini. Ne izbim de obstacole parcă am fi mânaţi de un magnet invizibil. Şi nu odată s-a întâmplat să fim puşi în faţa unor situaţii în care ni se cerea „imposibilul”, nu? Adică există undeva un scenariu destul de complex în care tu ca personaj principal în viaţa ta eşti pus în situaţii noi, eşti forţat cumva să iei decizii. Câteodată nimereşti să iei cea mai bună decizie. Câteodată paralizezi de frică. Frica de necunoscut.

Nu ştii dacă deciziile tale sunt corecte şi schimbările imprevizibile din viaţa ta te pot descuraja destul de uşor. Chiar dacă uneori eşti destul de optimist, viaţa are metodele ei să te pună la încercare. De ce? Pentru că ştie că poţi! Pentru că „toate se întâmplă cu un motiv” sau „nimic nu este întâmplător” iar tu eşti singurul care poate descifra acest puzzle dement. Te îngrijorezi nejustificat când dai nas în nas cu problemele, iar sentimentul de nesiguranţă pe care îl creezi nu face decât să „hrănească” teama şi disperarea din suflet.

Înfrângerea fricii este începutul inţelepciunii. -B. Russell

Viaţa înseamnă schimbare! Oricât de greu ar fi şi oricât de „jalnică” îţi este viaţa, tu eşti singurul care poate face CEVA în privinţa asta. Găseşte o motivaţie şi vezi dincolo de gravitatea situaţiei. Acceptă lucrurile noi din viaţa ta şi încearcă să găseşti aspectele pozitive. Acceptă faptul că schimbările pot fi imprevizibile şi încearcă să te adaptezi.

Poate eşti o persoană căreia îi place să deţină controlul asupra oricărei situaţii, dar vor exista momente când frica te va paraliza. Cred că nu sunt singura care s-a confruntat cu astfel de situaţii, nu? Scopul schimbărilor nu este întotdeauna clar, dar uneori este necesară existenţalor pentru a evolua. Totul va părea mult mai simplu dacă înfrunţi problemele şi accepţi provocările care apar în viaţa ta. Tu cum faci faţă schimbărilor? Cum depăşeşti momentele dificile apărute în viaţa ta?

Atunci când eşti la marginea prăpastiei…

http://www.splitshire.com/on-the-edge/
Ce faci atunci când simţi că nu mai poţi? Deseori clachezi, cel puţin aşa am văzut în majoritatea cazurilor. În cazurile mai fericite pui piciorul în prag, tragi aer în piep şi începi să îţi analizezi situaţia, să-ţi faci lista cu lucrurile pozitive şi negative, apoi iei o hotărâre. De cele mai multe ori te împiedici de propria teamă, de proprii demoni şi dai înapoi. Te complaci în situaţii neplăcute pentru liniştea şi psihicul tău şi zaci într-o baltă de suferinţă fără să-ţi pese de persoana ta… fără planuri de viitor, fără mulţumire sufletească. Îţi pierzi identitatea, furia şi neputinţa îţi macină sufletul, iar ceea ce ai fost odată e doar o amintire.
Atunci când eşti la marginea prăpastiei te simţi singur, crezi că eşti unica persoană din tot universul care suferă ca un câine şi chiar dacă în acele momente îţi doreşti ca cineva să-ţi ofere protecţie şi afecţiunea de care ai nevoie… te îndepărtezi de oameni. Te marginalizezi, te simţi vinovat chiar dacă nu eşti. Nu cauţi soluţii la problemele tale (chiar dacă ele se află sub nasul tău) şi spre siderarea unora, te transformi într-o persoană care nu va fi dorită în mijlocul societăţii. Ce faci atunci când eşti la marginea prăpastiei? Te arunci? Aşa pur şi simplu? Fără să lupţi pentru fericirea şi liniştea ta? Niciodată să nu spui : Niciodată!  Întotdeauna luptă pentru tine şi încearcă să apreciezi că eşti sănătos şi că te poţi bucura de frumuseţea din jurul tău. Alţii nu sunt atât de norocoşi, crede-mă… 
Frumuseţea şi bucuriile vieţii le poţi descoperi la orice vârstă. Cineva se va găsi să-ţi aline suferinţa şi să îţi arate, să te înveţe cum este să iubeşti din nou. Trebuie doar să crezi în forţele tale şi să îndrăzneşti să visezi. 

Asteptări, frustrări… emoţii din viaţă

Toată lumea are așteptări de la viață, nu? Din clipa în care te-ai născut, părinții îți desenează visează viitorul strălucit făcându-și planuri mărețe, demne de Oscar și de invidia neamului de la Homo Sapiens încoace. Nu contează că tu ai oroare de fluidele biologice ale corpului uman, te faci doctor! Că așa e tradiția de la botezul majoratul lu’ Cuza şi nu e frumos să-ţi dezamăgeşti strămoşii şi să strici relaţiile social-politice dintr-un motiv banal: îţi place să cânţi la harpă şi te visezi în echipa lui Andre Rieu. Desigur, fiecare îţi croieşte propriul stil de viaţă în funcţie de statut, de împrejurări, forţe universale sau pur şi simplu, la noroc. Ce-o fi o fi, şi dacă n-o fi, găsim noi ceva…
Nu zic că nu este bine să urmăm sfaturile părinţilor în ceea ce priveşte viitorul, dar câteodată stau şi mă întreb… dacă viitorul este altceva decât ceea ce îşi doresc alţii pentru noi? Dacă menirea ta pe lume este să fii altceva în viaţă? Mereu aud la ceilalţi „lasă,dragă! îl fac avocat, doctor, arhitect, colonel ş.a.m.d.  câştigă bani mulţi, blabla bla bla”… şi copilul creşte, merge la şcoli alese pe sprânceană şi se alege cu o meserie pe care ai vrut-o tu. Câţi dintre noi le dăm posibilitatea copiilor să aleagă? Unii sunt mai rebeli şi fac totul în ciuda părinţilor, alegând alt drum în viaţă. Câteodată greşesc (de cele mai multe ori), câteodată au succes în ceea ce fac. 
Viaţa îţi oferă o mulţime de posibilităţi după care să te ghidezi şi fiecare este liber să aleagă calea ce-o va urma. Omenirea, universul, cei de lângă tine au aşteptări de la tine. Îi vei dezamăgi, bucura sufletele în fiecare clipă a vieţii tale şi tot ce contează până la urmă este dacă tu eşti fericit. Vei întâmpina obstacole, vei plânge, iubi, minţi, trăda… dar să nu îţi vinzi sufletul niciodată. 

Am revenit…

M-am întors… de unde? Nici măcar eu nu ştiu, dragii mei. Am simţit nevoia unei pauze de tot ce însemna adrenalină, deadline-uri, creativitate şi multe altele. Aveam nevoie de un respiro din viaţa online, de linişte pentru sufletul meu, ceva timp mai mult pentru relaxare, un pic mai mult… doar pentru mine. Aşa este, câteodată devin egoistă şi nu îmi pasă de ce spune lumea din jurul meu. Nu trăiesc cu „lumea”, nu ea îmi dă de mâncare şi nici nu mă scapă de probleme, nu? Câteodată este bine să te retragi într-un colţişor şi să te încarci cu energie pozitivă ce te va ajuta în următoarea perioadă. 
Aşa am făcut şi eu… chiar simţeam nevoia să „uite” lumea de existenţa mea, de blogul meu şi de personajele mele imaginare. De ce? Nu am un motiv anume, nu sunt supărată, nu mă deranjează nimic important, iar voi dragii mei, în ciuda tuturor obstacolelor… sunteţi tot aici? Mă bucur că după mica mea absenţă, încă mai faceţi căutări pe acest blog, încă mai citiţi unele articole şi acest lucru îmi încarcă inima, sufletul cu energie. 
Să aveţi un început de săptămână cât mai frumos, la fel ca sufletele voastre!

Un simplu gest venit din suflet te topeşte…

De ceva timp lumea din jurul meu mă uimeşte cu câte ceva. Nu ştiu ce se întâmplă, o fi efectul eclipsei… poate omenirea conştientizează cât de important este să oferi un pic de fericire printr-un simplu gest: o vorbă bună, o floare, un zâmbet, o mică scrisoare. Nu costă nimic să-l faci pe cel de lângă tine să zâmbească, nu? Îţi cad gradele? Te sufoci? Ţi se împleticeşte limba? Nu! 
„Sărumâna, doamnă!” şi zâmbeşte…
Acum câteva zile am fost salutată respectuos de un domn în vârstă, înclinând capul în semn de respect şi acest gest m-a uns pe suflet. Mi-am omorât neuronii să-mi dau seama cine o fi fost respectivul domn şi nici bătută nu pot să-mi amintesc. O fi fost vreun vechi pacient, dar în general am memoria destul de bună şi chiar dacă nu le reţin numele, fizionomia feţei îmi rămâne întipărită-n minte. Azi am avut o altă supriză : am primit prin poştă o felicitare cu ocazia sărbătorilor pascale de la o cititoare fidelă. Să vă mai spun că aveam lacrimi în ochi când am deschis plicul? Să vă povestesc ce amestec de emoţii mă încercau? 
Mulţumesc încă o dată pentru surpriza minunată, Maria Elena. Mi-ai dovedit că unii oameni încă mai ţin la „tradiţie” în ciuda tuturor gadget-urilor şi a tehnologiei care evoluează cu repeziciune. Un simplu gest face cât o mie de cuvinte la fel cum o îmbrăţişare îţi alină sufletul atunci când ai nevoie de susţinere, de iubire.Mâine cică mă aşteaptă o altă surpriză, oare ce o fi? Aştept cuminţică…
Vă doresc o seară liniştită, alături de cei dragi vouă şi multe îmbrăţişări pline de iubire!
                              

Luxul unor sentimente mai bune…

Măcar în preajma sărbătorilor să fim mai buni…
Şi în restul zilelor, ce faci? Dai cu bâta? Înjuri babele la semafor, le îmbrânceşti în autobuz sau cum? Mă enervează faptul că oamenii din ziua de azi vor prea mult de la cei din jurul lor, fără să ofere nimic în schimb. Nici măcar simpatia, zâmbetul sau pur si simplu un „mulţumesc” venit din suflet. Mă întreb câteodată ce este cu voi? De ce vă este greu să fiţi „buni” în fiecare zi? De ce brusc când sunt sărbătorile pascale sau cele de iarnă, te transformi şi îţi oferi „preţiosul” tău ajutor doar ca să dea bine pe sticlă, în ziare, la cunoscuţi ş.a.m.d. 
E ca şi cum ai oferi copilului tău o mângâiere sau o îmbrăţişare doar de Crăciun sau când vine Iepuraşul… cel puţin aşa văd eu lucrurile. Un copil din plasament nu are nevoie de biscuiţii tăi numai la ceas de sărbătoare iar bătrânii lipsiţi de ajutor nu au nevoie de „punga cu surprize” când vrei tu sau când îţi aduci aminte. Este un lux să te gândeşti la ceilalţi fără să aştepţi laude sau pur şi simplu egoismul din tine te lasă fără sentimente? 
De ce am scris aceste mici rânduri? Nu ştiu… poate doar să atrag atenţia că universul nu se învârte numai în jurul unuia dintre noi şi poate că am speranţa că ne vom schimba sufletul într-o oarecare măsură. Viaţa este atât de grea încât nu ştiu de ce o mai îngreunăm şi noi cu sentimente inutile. De ce este atât de greu să îţi arăţi „bunătatea” sufletului în fiecare zi?